Hunters

[goddess]

29 : Cosmarul


Cand am urcat in avion nu mai erau cu noi decat pilotul si copilotul.
‘Credeam ca ati mobilizat toate fortele...cum de suntem doar noi..si cum de nu sunt si alte avioane in hangarul asta?’ intreb eu mirata uitandu-ma pe geam.
‘Am mobilizat toate fortele..deja majoritatea din ei au ajuns sau sunt pe drum...dar bransa din Tokyo nu e atat de mare ca si celelalte...deci nu dispunem de prea multe forte ..’explica Alexander .inca era vizibila urma lasata de palma lui Sophie pe obrazul sau stang.
‘Din toti de aici Kei-san are cele mai mari sanse sa-l invinga...’adauga Sophie iesind dintr-o cabina mai mica cu niste haine in mana.
‘Kei..are cele mai mari sanse?’repet eu si simt cum grija ma cuprinde usor.Vrea sa zica ca nici victoria lui Kei nu e sigura?
‘Kyuchi este un vampir foarte batran...deci e mai puternic decat Kei-san.Dar nu cred ca are cineva mai mari sanse ca el sa-l invinga’ spuse Sophie in continuare.’Poftim...sa-ti pui astea pe tine..’ zise ea si-mi arunca hainele.M-am uitat la ele confuza.O pereche de pantaloni negri mulati , un tricou si o jacheta.
‘De ce?’ o intreb eu mirata.Sophie ridica dintr-o spranceana.
‘Ai de gand sa mergi la lupta imbracata asa..?’ zise ea si ma privi din cap pana-n picioare.Asa e. Inca purtam echipamentul de volei pe care il purtasem cand am plecat din tabara.
‘Ok..mersi’ zic eu si-i zambesc .
‘Haide...sa mergem in cabina mea ‘ zise Sophie si ma trase repede dupa ea.
‘Huh..de ce nu pot sa ma schimb acolo ?’ intreb eu aratand spre cabina mica din care venise Sohpie.
‘Pentru ca nu incapem amandoua acolo..’bombane ea.
‘Ce treaba avem amandoua acolo..?’ intreb eu mirata.
‘Glumesti...credeam ca ai inteles pana acum...sa te schimbi mai aproape de 10 metri de Alexander-sama e echivalentul cu a intra in gura lupului...ca s-o spun intr-un mod frumos.’ Zise ea si incuie usa dupa ea.
Am chicotit si am inceput sa ma schimb.
‘Ii esti foarte loiala in ciuda faptului ca e asa un pervers..’zic eu mai in gluma , insa se pare ca ea a luat-o mai in serios.
‘Nu il voi judeca dupa dorintele , necesitatile si placerile lui....il voi judeca dupa faptele sale....’zise ea serioasa insa ii puteam vedea sinceritatea in ochi.
‘Nu e..cam acelasi lucru..?’ intreb eu amuzata.
‘Nu...nu e ’ Spuse ea taios.’ Intr-o lupta...intr-un moment de cumpana..sau cand lumea are nevoie de el..e mereu acolo sa-i ajute...e o persoana care merita respect pentru ceea ce face..’
Fiecare vorba era rostita cu mare admiratie.Se pare ca e mult mai mult decat ce lasa Alexander sa vada.
‘Datorita lui ...eu traiesc acum...deci oricine il vorbeste de rau nu va fi iertat ‘ zise ea hotarata.
Hehe...oricine il vorbeste de rau....inafara de tine..o sa aiba de suferit...nu vroiai defapt sa zici asta?
Avionul decola la scurt timp dupa aceea.Aveam vreo 8 ore de zburat .Mi-am lipit capul de fereastra mica si priveam cum norii albi trec pe langa aripa si cum pamantul in jos devenea ca un petic de material in numeroase culori .
Deja trecuse mult timp de cand Kyoko a fost rapita.Nu vroiam sa ma gandesc la ce e mai rau dar nerabdarea de a ajunge acolo si de a o salva crestea si era din ce in ce mai greu de stavilit.
Nu stiam ce va urma , dar singurul lucru in mintea mea era acum Kyoko.Trebuia s-o salvez cumva.Oare Kei unde era acum?Oare ajunsese?Oare deja se lupta cu fratele lui?Oare ce s-o intampla acum ?
Am atipit privind pe geam.
Ma vedeam alergand intr-un spatiu intunecat. Nu stiam ce caut sau ce fac dar eram speriata.Doar o culoare se zarea pe fundalul negru....culoarea rosie...si apoi am zarit-o pe Kyoko si pe inca cineva care infipse sabia in ea.Am inceput sa tremur si m-am trezit transpirata si speriata.vreau sa ajung mai repede la Kyoko.