26-04-2009, 04:22 PM
Cap. X:Drama incepe
Nu-mi vine sa cred ca am acceptat asta. El ranji pervers. Ma uit la el ciudat , pastrand aceeasi liniste. Nici nu stiu cum sa descriu sentimentele mele. Nu stiu defapt ce simt acum. Aveam fluturasi in burta , ochi mei aveau o luminita ciudata , iar lacrimile erau gata sa-mi inunde ochi. Zen ma trase spre el , dar m-am eliberat imediat , incercand sa-i spun ce simt. Adevarul era ca mi-a placut , dar nu se putea sa se mai intample o data ce s-a intamplat. Dar ce-i facut e bun facut. Ce mi-ar placea sa pot spune asta , dar nu pot , nu-mi permit.
-Zen! Nu e bine ce-am facut. I-am spus hotarata.
Brunetul dezaproba din cap , mahnit de cuvintele spuse de mine. Ma prinse de incheietura , cum a facut-o Alex atunci , la Yume acasa. I-am aruncat o privire suparata si am incercat sa scap din stransoarea lui , dar in zadar. Era prea puternic , si , mi-e greu s-o spun , dar vroiam sa raman in bratele lui. Dar nu pot sa fac acest lucru , trebuie sa stau calma. Ce are de gand sa faca? Este unul din gandurile lui ciudate? Mi-am dat seama ce sa fac. Am sa scap cum scapa fetele normale. Si imediat l-am calcat pe picior. Zen mai slabi stransoarea , dar nu-mi dadu drumul. Am deschis gura incercand sa strig , dar cine sa ma auda? Alex? Imi pare rau , dar nu este o idee buna. Atunci ram din nou prinsa intre cei doi frati rivali.
Telefonul meu suna. M-am uitat la brunetul din fata mea , parca rugandu-l sa ma lase sa raspund. El si-a dat seama de ce vroiam sa-i spun si ma lasa. Am luat rapid telefonul , uitandu-ma la ecran. Era un numar pe care nu-l cunosteam. Poate era ceva important. Am dus telefonul la ureche. Nu am avut timp nici sa spun ,,Alo" ca interlocutorul imi spuse repede , cu vocea tremurata. Nu am inteles nimic din ce spunea , asa ca mi-am luat inima in dinti si i-am spus:
-Ma scuzati , cine sunteti? Am intrebat eu
Interlocutorul s-a calmat imediat. Oare cine ma cauta la ora aceasta si ce vrea de la mine? Am asteptat cateva secunde , si persoana necunoscuta spuse:
-Sunt doctorul dvs. de familie si am o veste proasta.
Am ramas nemiscata , gandidu-ma care ar putea fi vestea proasta.
-Si care este aceea? Am intrebat eu curioasa.
-Parintii dvs. sunt... Zise doctorul cu ezitare.
-Sunt...? Am repetat eu gata sa tip la el.
-Sunt la spital , pe patul de operatie. Imi raspunse el cu parere de rau in voce.
-Ce?! Cum se poate... Asa ceva?! Am strigat eu , gata sa plang.
Interlocutorul nu-mi raspunse , ba chiar imi inchise telefonul in nas. Am ramas pe loc , plangand. Lacrimile sarate alunecau pe obraji mei rozali. Zen se apleaca spre mine , si ma intreaba ingrijorat:
-Esti bine , papusa? Nu ai plans niciodata.
Nu i-am raspuns. Ba sa stie ca am plans mult , mai mult decat si-ar fi imaginat el au oricare alt baiat. Parinti mei? Cum se poate asa ceva? Ei sunt tineri inca , nu au voie sa pateasca ceva. Trebuie sa ma duc acolo , dar picioarele nu asculta. Nu vor sa se miste.
______________________
cam atat....sper sa va placa...app., toata lumea e bine dupa cutremurul de aseara?=))
Nu-mi vine sa cred ca am acceptat asta. El ranji pervers. Ma uit la el ciudat , pastrand aceeasi liniste. Nici nu stiu cum sa descriu sentimentele mele. Nu stiu defapt ce simt acum. Aveam fluturasi in burta , ochi mei aveau o luminita ciudata , iar lacrimile erau gata sa-mi inunde ochi. Zen ma trase spre el , dar m-am eliberat imediat , incercand sa-i spun ce simt. Adevarul era ca mi-a placut , dar nu se putea sa se mai intample o data ce s-a intamplat. Dar ce-i facut e bun facut. Ce mi-ar placea sa pot spune asta , dar nu pot , nu-mi permit.
-Zen! Nu e bine ce-am facut. I-am spus hotarata.
Brunetul dezaproba din cap , mahnit de cuvintele spuse de mine. Ma prinse de incheietura , cum a facut-o Alex atunci , la Yume acasa. I-am aruncat o privire suparata si am incercat sa scap din stransoarea lui , dar in zadar. Era prea puternic , si , mi-e greu s-o spun , dar vroiam sa raman in bratele lui. Dar nu pot sa fac acest lucru , trebuie sa stau calma. Ce are de gand sa faca? Este unul din gandurile lui ciudate? Mi-am dat seama ce sa fac. Am sa scap cum scapa fetele normale. Si imediat l-am calcat pe picior. Zen mai slabi stransoarea , dar nu-mi dadu drumul. Am deschis gura incercand sa strig , dar cine sa ma auda? Alex? Imi pare rau , dar nu este o idee buna. Atunci ram din nou prinsa intre cei doi frati rivali.
Telefonul meu suna. M-am uitat la brunetul din fata mea , parca rugandu-l sa ma lase sa raspund. El si-a dat seama de ce vroiam sa-i spun si ma lasa. Am luat rapid telefonul , uitandu-ma la ecran. Era un numar pe care nu-l cunosteam. Poate era ceva important. Am dus telefonul la ureche. Nu am avut timp nici sa spun ,,Alo" ca interlocutorul imi spuse repede , cu vocea tremurata. Nu am inteles nimic din ce spunea , asa ca mi-am luat inima in dinti si i-am spus:
-Ma scuzati , cine sunteti? Am intrebat eu
Interlocutorul s-a calmat imediat. Oare cine ma cauta la ora aceasta si ce vrea de la mine? Am asteptat cateva secunde , si persoana necunoscuta spuse:
-Sunt doctorul dvs. de familie si am o veste proasta.
Am ramas nemiscata , gandidu-ma care ar putea fi vestea proasta.
-Si care este aceea? Am intrebat eu curioasa.
-Parintii dvs. sunt... Zise doctorul cu ezitare.
-Sunt...? Am repetat eu gata sa tip la el.
-Sunt la spital , pe patul de operatie. Imi raspunse el cu parere de rau in voce.
-Ce?! Cum se poate... Asa ceva?! Am strigat eu , gata sa plang.
Interlocutorul nu-mi raspunse , ba chiar imi inchise telefonul in nas. Am ramas pe loc , plangand. Lacrimile sarate alunecau pe obraji mei rozali. Zen se apleaca spre mine , si ma intreaba ingrijorat:
-Esti bine , papusa? Nu ai plans niciodata.
Nu i-am raspuns. Ba sa stie ca am plans mult , mai mult decat si-ar fi imaginat el au oricare alt baiat. Parinti mei? Cum se poate asa ceva? Ei sunt tineri inca , nu au voie sa pateasca ceva. Trebuie sa ma duc acolo , dar picioarele nu asculta. Nu vor sa se miste.
______________________
cam atat....sper sa va placa...app., toata lumea e bine dupa cutremurul de aseara?=))