24-04-2009, 05:35 PM
Capitolul lV
Yuudai continua sa-l stranga incet in brate, sa-i mangaie spatele. Simtea caldura mainilor lui patrunzandu-i prin piele, simtea respiratia masculina a acestuia pe gat si pe obraz, respiratie fierbinte si cu miros de menta care ii atata simturile si amintirile.
-Te-ai dedicat ei trup si suflet fara sa mai tii cont de tine, de studiile tale, de timpul tau liber. Cum de ai rezistat? Cum ai avut atata rabdare?
-Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se aprinde de manie, nu uraste, nu gandeste raul, nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le rabda, toate le crede, ii raspunse tanarul tremurand de durere, de placere si mai ales de emotie, aceasi emotie din adolescenta lui care izvora de fiecare data cand intalnea privirea varului sau.
-Reactia ta dovedeste ca te inchizi prea mult in tine, ai nevoie sa-ti descarci sufletul mai des.
-Daca vrei sa faci pe psihologul nu-ti merge cu mine. Ma descurc bine in felul meu.
La auzul acestor vorbe blandetea din privirea lui Yuudai disparu.
-Pentru asta ar trebui sa recunosti deja unele lucruri. Toata lumea stie ca e mai usor sa te agati de niste iluzii decat sa te rupi de ele. Incepe cu poeziile si mult curaj pentru ca eu cred ca mai sunt multe de facut la ele. Si tu o stii bine, dar nu recunosti. Shinsuke inclina capul, neincrezator.
-Ce vrei sa spui. Putin imi pasa. Am iubit-o si ea m-a iubit si viata chiar de m-ar costa, poeziile ei o sa apara, restul nu are nici o importanta.
-Cum vrei tu, dar in schimb iau asta. Daca vrei sa fumezi poti oricand sa-ti cumperi, dar sa stii ca iti fac un serviciu.
Tanarul ar fi luat scrumierea de pe masa si ar fi aruncat-o dupa el daca nu ar fi iesit deja. Cine se credea omul asta, caruia nu i-a lipsit nimic. Cum putea sa o critice pe Emi cand limba lui natala nici macar nu e engleza? Aseza capacul peste cutie deoarece nu putea sa lucreze acum sub influenta unor emotii contradictorii. Fara sa o marturiseasca se temea ca judecata aspra a varului sau era adevarata. Ajunsese sa se intrebe daca dragostea lui pentru Emi nu a fost un capricios atasament al unui baiat singur fata de cineva mai nefericit ca el. Se duse in baie si isi privi mult timp imaginea corpului gol. De ce i se spune ca este frumos? Avea acelasi par rebel, matasos si negru precum izvorul noptii, mostenit de la tatal sau si pielea alba ca marmura sidefata, ochii mari, senini, albastrii ce se incadrau ca o oaza in desert in trasaturile angelice si delicate ale fetei. Brusc se intoarse si intra in cabina dusului. Ce se intampla cu el? De ce il interesa dintr-o data corpul sau. Cand traia Emi il puse pe locul doi, nu-i dadea importanta, dar nici nu-l abandona complet dovada sunt muschii pectorali, abdomenul bine lucrat si bratele acestuia. Desigur Emi cu precipitarea lui nu reusise niciodata sa-l excita prea mult chiar daca o femeie e senzuala, pasionala si stie cum sa infierbante un barbat. Aceste calitati i-au lipsit lui Emi, astfel incat el ajunsese sa nu acorde o importanta prea mare senzualitatii. Pentru el totul se rezuma la imbratisari fugare si repede uitate. Cand ii treceau prin minte asemenea ganduri le alunga, gandindu-se ca Emi avea nevoie de el si nu invers. Atunci el isi sacrifica dorinta. Nu credea ca mai poate sa simta placere, pasiune, dorinta si totusi cand Yuudai il imbratisa se simtise cuprins de o senzatie coplesitoare care a erupt ca pe un vulcan despre care crezi ca nu e activ, dar erupe cand te astepti mai putin. Asa si dorinta lui pe care o crezuse disparuta, il cuprinse provocandu-i un tremur involuntar si batai de inima mai dese. In gand evoca sarutul ramas doar o dorinta, la intoarcerea din plimbarea calare de acum zece ani. Aceste imagini il obsedau ca un vis din care fusese trezit brutal si pe care, de atunci, nu incetase nici o clipa sa-l caute. Un vis pe care vroia sa-l transforme in realitate chiar daca nu vroia sa recunoasca, totusi corpul lui ii trada sentimente pe care incerca sa le suprime. Merse inapoi in pat fiindu-i frica sa inchida ochii. Stia ca daca o face va iesi la iveala ceea ce el dorea sa tina ascuns, stia ca daca adoarme il va visa cum s-a intamplat in fiecare noapte. Ii lipsise si chiar cand traia mama sa se certa cu ea sa-l lase in Japonia. Ardea de dorinta sa-l vada, privirea lui albastra si pura sa o intalneasca pe cea intunecata a varului sau, sa se imbine ca binele si raul, ca realul si fantasticul. Cunostea vorba aceea " Prima dragoste nu se uita niciodata", dar pe parcursul trecerii anilor incepea sa creada ca in cazul lui nu e valabila, mai ales cand o intalnise pe Emi si uita de existenta lui Yuudaii. Dar totul s-a schimbat cand a revenit in Japonia unde a descoperit ca nici el nu l-a uitat si ca este la fel de tulburat in prezenta varului sau ca acum zece ani. Imaginea buzelor pline si senzuale ale varului sau ii stapanea mintea in acelasi mod in care un demon poseda o persoana, vocea joasa cu inflexiuni grave, dar totusi matasoasa ii incanta auzul precum pagina orchestrala care precedea intoarcerea Isoldei din opera lui Wagner. Era celebrarea ametitoare a intoarcerii dragostei, a pasiunii nobile si teribile a celor doi amanti legendari, iar senzatia pe care i-o ofera Yuudai cand il imbratiseaza se aseamana cu crescendo-ul magic al corzilor care reda imbratisarea pasionala a celor doi amanti: Tristan si Isolda.
Gata in sfarsit l-am descris pe Shin. Sper sa va placa acest capitol, incerc din rasputeri sa nu se asemene cu celalalt fic.
Yuudai continua sa-l stranga incet in brate, sa-i mangaie spatele. Simtea caldura mainilor lui patrunzandu-i prin piele, simtea respiratia masculina a acestuia pe gat si pe obraz, respiratie fierbinte si cu miros de menta care ii atata simturile si amintirile.
-Te-ai dedicat ei trup si suflet fara sa mai tii cont de tine, de studiile tale, de timpul tau liber. Cum de ai rezistat? Cum ai avut atata rabdare?
-Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se aprinde de manie, nu uraste, nu gandeste raul, nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le rabda, toate le crede, ii raspunse tanarul tremurand de durere, de placere si mai ales de emotie, aceasi emotie din adolescenta lui care izvora de fiecare data cand intalnea privirea varului sau.
-Reactia ta dovedeste ca te inchizi prea mult in tine, ai nevoie sa-ti descarci sufletul mai des.
-Daca vrei sa faci pe psihologul nu-ti merge cu mine. Ma descurc bine in felul meu.
La auzul acestor vorbe blandetea din privirea lui Yuudai disparu.
-Pentru asta ar trebui sa recunosti deja unele lucruri. Toata lumea stie ca e mai usor sa te agati de niste iluzii decat sa te rupi de ele. Incepe cu poeziile si mult curaj pentru ca eu cred ca mai sunt multe de facut la ele. Si tu o stii bine, dar nu recunosti. Shinsuke inclina capul, neincrezator.
-Ce vrei sa spui. Putin imi pasa. Am iubit-o si ea m-a iubit si viata chiar de m-ar costa, poeziile ei o sa apara, restul nu are nici o importanta.
-Cum vrei tu, dar in schimb iau asta. Daca vrei sa fumezi poti oricand sa-ti cumperi, dar sa stii ca iti fac un serviciu.
Tanarul ar fi luat scrumierea de pe masa si ar fi aruncat-o dupa el daca nu ar fi iesit deja. Cine se credea omul asta, caruia nu i-a lipsit nimic. Cum putea sa o critice pe Emi cand limba lui natala nici macar nu e engleza? Aseza capacul peste cutie deoarece nu putea sa lucreze acum sub influenta unor emotii contradictorii. Fara sa o marturiseasca se temea ca judecata aspra a varului sau era adevarata. Ajunsese sa se intrebe daca dragostea lui pentru Emi nu a fost un capricios atasament al unui baiat singur fata de cineva mai nefericit ca el. Se duse in baie si isi privi mult timp imaginea corpului gol. De ce i se spune ca este frumos? Avea acelasi par rebel, matasos si negru precum izvorul noptii, mostenit de la tatal sau si pielea alba ca marmura sidefata, ochii mari, senini, albastrii ce se incadrau ca o oaza in desert in trasaturile angelice si delicate ale fetei. Brusc se intoarse si intra in cabina dusului. Ce se intampla cu el? De ce il interesa dintr-o data corpul sau. Cand traia Emi il puse pe locul doi, nu-i dadea importanta, dar nici nu-l abandona complet dovada sunt muschii pectorali, abdomenul bine lucrat si bratele acestuia. Desigur Emi cu precipitarea lui nu reusise niciodata sa-l excita prea mult chiar daca o femeie e senzuala, pasionala si stie cum sa infierbante un barbat. Aceste calitati i-au lipsit lui Emi, astfel incat el ajunsese sa nu acorde o importanta prea mare senzualitatii. Pentru el totul se rezuma la imbratisari fugare si repede uitate. Cand ii treceau prin minte asemenea ganduri le alunga, gandindu-se ca Emi avea nevoie de el si nu invers. Atunci el isi sacrifica dorinta. Nu credea ca mai poate sa simta placere, pasiune, dorinta si totusi cand Yuudai il imbratisa se simtise cuprins de o senzatie coplesitoare care a erupt ca pe un vulcan despre care crezi ca nu e activ, dar erupe cand te astepti mai putin. Asa si dorinta lui pe care o crezuse disparuta, il cuprinse provocandu-i un tremur involuntar si batai de inima mai dese. In gand evoca sarutul ramas doar o dorinta, la intoarcerea din plimbarea calare de acum zece ani. Aceste imagini il obsedau ca un vis din care fusese trezit brutal si pe care, de atunci, nu incetase nici o clipa sa-l caute. Un vis pe care vroia sa-l transforme in realitate chiar daca nu vroia sa recunoasca, totusi corpul lui ii trada sentimente pe care incerca sa le suprime. Merse inapoi in pat fiindu-i frica sa inchida ochii. Stia ca daca o face va iesi la iveala ceea ce el dorea sa tina ascuns, stia ca daca adoarme il va visa cum s-a intamplat in fiecare noapte. Ii lipsise si chiar cand traia mama sa se certa cu ea sa-l lase in Japonia. Ardea de dorinta sa-l vada, privirea lui albastra si pura sa o intalneasca pe cea intunecata a varului sau, sa se imbine ca binele si raul, ca realul si fantasticul. Cunostea vorba aceea " Prima dragoste nu se uita niciodata", dar pe parcursul trecerii anilor incepea sa creada ca in cazul lui nu e valabila, mai ales cand o intalnise pe Emi si uita de existenta lui Yuudaii. Dar totul s-a schimbat cand a revenit in Japonia unde a descoperit ca nici el nu l-a uitat si ca este la fel de tulburat in prezenta varului sau ca acum zece ani. Imaginea buzelor pline si senzuale ale varului sau ii stapanea mintea in acelasi mod in care un demon poseda o persoana, vocea joasa cu inflexiuni grave, dar totusi matasoasa ii incanta auzul precum pagina orchestrala care precedea intoarcerea Isoldei din opera lui Wagner. Era celebrarea ametitoare a intoarcerii dragostei, a pasiunii nobile si teribile a celor doi amanti legendari, iar senzatia pe care i-o ofera Yuudai cand il imbratiseaza se aseamana cu crescendo-ul magic al corzilor care reda imbratisarea pasionala a celor doi amanti: Tristan si Isolda.
Gata in sfarsit l-am descris pe Shin. Sper sa va placa acest capitol, incerc din rasputeri sa nu se asemene cu celalalt fic.