Hunters

[goddess]

25 : Impresie si realitate

Cand am intrat in camera mai multi oameni erau in jurul unei mese mari.Mei statea pe unul din scaune .L-am zarit pe Alexander intr-un colt alaturi de fata cu suvite albastre de mai devreme . Am vrut sa ma duc sa-l intreb cum se simte insa toti din camera si-au fixat privirile asupra mea cand am pasit inauntru.Pe chip se citeau mai multe sentimente diferite la fiecare din ei : furie , mila , curiozitate , superioritate.
‘Bun..acum ca suntem toti...’incepu Mei si se ridica de pe scaun ‘....dupa cum stiti lucrurile au luat o intorsatura foarte urata in ultimile 24 de ore.Aisaka Kyoko a fost capturata .Kyuchi Shuiro are acum ce ii trebuie cel mai mult.Cu siguranta nu va dura prea mult pana cand isi va pune planul in aplicare.Deja numarul de atacuri a crescut...iar martorii au inceput sa fie prea multi pentru a putea fi identificati la timp.Kyuchi le-a dat drumul liber sa infesteze cat mai multi..si probabil..dupa ce va avea sangele lui Kyoko va extermina tot ce-i sta in cale...inafara de vampirii puri.’
‘Cum ramane cu cei infestati ?’ intreba un barbat in varsta cu accent rus.
‘Probabil va scapa de toti dupa ce va termina cu ei...daca va fi intr-adevar atat de puternic cum se zice...nimic nu-l va opri , si fiindca ii poate controla , mai ales cand va avea ce ii lipseste..o sa fie ca un papusar si marionetele lui...’ zise Mei serioasa.’Nu mai avem timp....nu cat ne trebuie....d-le Holhmes..’ continua ea intorcandu-se spre Alexander ‘...ne putem baza pe ajutorul rasei tale sa ne sustina in identificarea locatiei lui Kyuchi Shuiro ? ‘
Hmm...straniu..credeam ca vampirii deja erau implicati pana in gat...cum de inca le mai cere permisiunea?
‘Va fi dificil...nu pot promite..sunt foarte putini cei care mai raspund la rugamintile mele acum ca rasa noastra e pe cale de disparitie..’zise Alexander pe un ton mai serios ca oricand.Wow..nu credeam ca e posibil...dar..nu intelegeam..cum adica rasa era pe cale de disparitie?
‘Ne bazam pe tine pentru negocieri..avem prea putin timp...varcolacii sunt cei mai buni cautatori..’zise ea intr-un final si se intoarse sa se adreseze celorlalti.
Am stat vreo 5 secunde analizand fiecare cuvant pe care il spusese si cand am realizat in sfarsit la ce se referea , am fost atat de socata incat am strigat cu voce tare :’ CEE??’
Toti s-au uitat la mine socati si evident deranjati si revoltati de reactia mea de mahala...dar nu ma puteam controla...Socul era prea mare ca sa mai ma gandesc inainte de a actiona.Alexander e.......varcolac??..Adica...EXISTA..varcolaci..??
Nimeni nu parea sa inteleaga motivul uimirii mele, nici macar Kei .
Am rosit pana la urechi.M-am facut mica mica si m-am ascuns dupa Kei speriata sa nu cumva sa ma trezesc cu cineva aruncand cu ceva ascutit spre mine.
‘Ma scuzati...’ bomban eu .
‘Cum spuneam....’ sparse Mei tacerea intr-o incercare de a atrage atentia asupra ei ‘....toate filialele sunt pregatite sa ne sustina..insa pana nu aflam locatia...nu puteam actiona..trebuie de asemenea sa fim constienti..’si de data asta se uita la mine’...ca daca nu vom reusi sa prevenim transformarea lui Kyuchi ...va trebui sa gasim un mod sa-i indepartam sursa de putere care ii da energie...iar abia apoi se vor cauta metode de a-l extermina.’si acum isi arunca ochii de la mine la Kei.
Deci asta era verdictul...daca nu ajungeam la Kyoko inainte de a-i bea sangele.....trebuia s-o omoram , asta dadea de inteles Mei .Stiam ca asa era,insa nu ma puteam obisnui cu gandul.Am vrut sa plang..insa probabil lacrimile mi-au secat de la partida de ieri.
Stateam pe hol acum , asteptand sa iasa ceilalti din sedinta.Kei era langa mine insa nu spunea nimic.tacerea asta ma irita si mai tare.
‘Nu te teme Midori-chan..’am auzit vocea lui Alexander in spatele meu ‘...o sa facem tot ce putem ca sa-i gasim inainte de a fi prea tarziu..’
Am inghetat.Am inceput sa ma balbai.
‘Ce-ai patit..ai mancat ceva stricat ? ‘ intreba Kei confuz.
Iisuse Hristoase....
‘A...Alexander......de ce nu mi-ai zis ca esti. ....var ..var...varcolac!?’ intreb eu socata.
‘Huh..pai....nu credeam ca nu ti-ai dat seama....credeai ca sunt om?’ intreba el mirat dar si amuzat.
‘Credeam ca esti vampir!’zic eu revoltata de incompetenta mea.
Incepuse sa rada cu pofta.’Eu..vampir..?Ce ti-a dat impresia asta..?’
Acum daca stateam sa ma gandesc..nimic.Nu era sensibil la lumina, nu parea sa fie infometat si sa pofteasca la sange....dar probabil , fiindca stiam ca nu are cum sa fie om..am presupus automat ca era vampir fiindca..ce altceva ar fi putut fi?
El inca radea.Am pufnit si mi-am incrucisat bratele punand bot ca un copil rasfatat.
‘Grozav..nu mai lipseste decat monstrul lui Frankenstein si Zana Maseluta si party-ul eroilor e complet.’ zic eu sarcastic.
‘Hmmm..nu stiu de Zana Maseluta...dar....’incepu el.Mi-au picat ochii.
‘Ceee..??Frankenstein exista..??’ zic eu stupefiata.Alexander incepu sa rada si mai tare.Parea ca mai are un pic si murea de ras....e posibil sa fi gasit arma care ii ucide ?
‘Glumeam..glumeam..’zise el cand realiza ca eu chiar il luam in serios.
‘Esti tare naiva...’concluziona Kei pasiv.
Du-te si mananca o paleta de usturoi ! il bomban eu in mintea mea.