22-04-2009, 05:06 PM
arigatou tuturor!:* pun nextul acum,sper sa va placa:D
Cap VIII:Iubirea vazuta prin oglinda
Avea o fata destul de suparata. Cred ca era din cauza ca nu a putut sa-l loveasca pe Zen. Ma asteptam sa iasa scandal. M-a luat de incheitura , tragandu-ma dupa el. Ne-am indreptat spre alt birou , de data aceasta inchise usa.
Era o camera mare , cu peretii tapetati. Mobila era lucioasa si mirosea a nou. Era facuta din lemn de stejar. Avea diferite modele sculptate cu mare girja si atentie. M-am asezat pe biroul mare , privindul cu atentie pe baiat , zambiind larg. El se uita la mine cu o insistenta apasatoare. Ochii lui incepeau sa se schimbe , flacara aceea speciala sa piara din privirile lui. Statea nemiscat , in fata usii. Deodata un sentiment ciudat ma cuprinse si un cand prostesc imi inunda mintea. Ma gandeam , fara sa relizez ca el se apropie de mine. Ma lua de incheietura destul de violent. Ma doare asa de tare! Imi venea sa izucnesc in lacrimi , dar m-am abtinut. Eram ca intrr-un razboi cu Zen si nu imi puteam permite sa par o fata simpla , care nu stie sa lupte. Strangeam din dinti tare , aratandu-i ca sunt nervoasa. Alex zambii usor , si ma stranse si mai tare. Se pare ca se gandeste la ce voi face eu. In ce situatie sunt pusa! Eu trebuie sa suport totul! Ce voi face in continuare? Cum sa ma comport? Eram pierduta in ganduri , totul era asa de incurcat. Am stat asa , pana cand sirul gandurilor mele s-a intrerupt la auzul vocii iubitului meu.
-Pisi , sa nu te mai bagi in treburile mele , da?
-Mereu esti asa! Lasa-ma in pace! Am zis eu , incercand sa scap din stransoarea puternica.
Am auzit rasul lui , intr-un fel patjocoritor. Acest lucru m-a ranit extrem de mult. Cateva lacrimi imi inundara ochii mei verzi ca smaraldele. L-am calcat pe picior , el trebuind sa-mi dea drumul. Am fugit de langa el , deschizand usa cu chea. Am iesit din casa , plangand si gandindu-ma. Dragostea este intra-devar vazuta prin oglinda. Niciodata nu poate fi adevarata. Iubirea este reflectata , dar in drum spre ochii nostrii , ea isi poate piede semnificatia. Ma simn tradata. Stie ca il iubesc si nu voi face nimic. O nu. Alex , nu uita de cine te-ai indragostit. Pestre cateva momente , usa din spate se deschise larg. Era el , iubitul meu care m-a ,,tradat". Se apropie de mine si-mi puse mana pe umar. Cand i-am simtit mana rece am tremurat. Se astepta la aces lucru. Zambii , si ma intoarse cu fata la el. Ma privii in ochi , si ma saruta cu grija. Am simtit ca acest sarut si-a pierdut semnificatia exact ca si iubirea prin oglinda. Nu era ceva sincer , cum credeam ca va fi. Mi-am intors capul in alta directie , evitandu-i privirea. Imi era frica. Daca ma va ,,hipnozita" cu privirea lui atat de energica. Se uita la mine de parca eu as fi gresit , nu el.
-Mai bine m-ai privii in ochi , sau ti-e frica? Ma intreba el calm.
-Mie? Cum sa-mi fie frica , mai ales de-un las ca tine. Stiu ca doresti razbunare , si eu la fel , dar... M-am oprit. Sa mai continui? Sa-mi mai bat capul?
-Dar... Ma repeta el devenind din ce in ce mai agitat.
-Dar poarta-te frumos cu mine , ca nu stii ce se poate intampla! I-am raspuns eu enervata.
El amutii. Nu m-a mai vazut niciodata asa de increzatoare. Sincer , nici eu nu credeam ca voi fi vreodata asa. Eram mereu o fricoasa , o fata timida cu baietii. Tocilara nu eram , nu-mi placea -si nici nu-mi place-la scoala.
_____________________________
Cam atat. Ja ne!
Cap VIII:Iubirea vazuta prin oglinda
Avea o fata destul de suparata. Cred ca era din cauza ca nu a putut sa-l loveasca pe Zen. Ma asteptam sa iasa scandal. M-a luat de incheitura , tragandu-ma dupa el. Ne-am indreptat spre alt birou , de data aceasta inchise usa.
Era o camera mare , cu peretii tapetati. Mobila era lucioasa si mirosea a nou. Era facuta din lemn de stejar. Avea diferite modele sculptate cu mare girja si atentie. M-am asezat pe biroul mare , privindul cu atentie pe baiat , zambiind larg. El se uita la mine cu o insistenta apasatoare. Ochii lui incepeau sa se schimbe , flacara aceea speciala sa piara din privirile lui. Statea nemiscat , in fata usii. Deodata un sentiment ciudat ma cuprinse si un cand prostesc imi inunda mintea. Ma gandeam , fara sa relizez ca el se apropie de mine. Ma lua de incheietura destul de violent. Ma doare asa de tare! Imi venea sa izucnesc in lacrimi , dar m-am abtinut. Eram ca intrr-un razboi cu Zen si nu imi puteam permite sa par o fata simpla , care nu stie sa lupte. Strangeam din dinti tare , aratandu-i ca sunt nervoasa. Alex zambii usor , si ma stranse si mai tare. Se pare ca se gandeste la ce voi face eu. In ce situatie sunt pusa! Eu trebuie sa suport totul! Ce voi face in continuare? Cum sa ma comport? Eram pierduta in ganduri , totul era asa de incurcat. Am stat asa , pana cand sirul gandurilor mele s-a intrerupt la auzul vocii iubitului meu.
-Pisi , sa nu te mai bagi in treburile mele , da?
-Mereu esti asa! Lasa-ma in pace! Am zis eu , incercand sa scap din stransoarea puternica.
Am auzit rasul lui , intr-un fel patjocoritor. Acest lucru m-a ranit extrem de mult. Cateva lacrimi imi inundara ochii mei verzi ca smaraldele. L-am calcat pe picior , el trebuind sa-mi dea drumul. Am fugit de langa el , deschizand usa cu chea. Am iesit din casa , plangand si gandindu-ma. Dragostea este intra-devar vazuta prin oglinda. Niciodata nu poate fi adevarata. Iubirea este reflectata , dar in drum spre ochii nostrii , ea isi poate piede semnificatia. Ma simn tradata. Stie ca il iubesc si nu voi face nimic. O nu. Alex , nu uita de cine te-ai indragostit. Pestre cateva momente , usa din spate se deschise larg. Era el , iubitul meu care m-a ,,tradat". Se apropie de mine si-mi puse mana pe umar. Cand i-am simtit mana rece am tremurat. Se astepta la aces lucru. Zambii , si ma intoarse cu fata la el. Ma privii in ochi , si ma saruta cu grija. Am simtit ca acest sarut si-a pierdut semnificatia exact ca si iubirea prin oglinda. Nu era ceva sincer , cum credeam ca va fi. Mi-am intors capul in alta directie , evitandu-i privirea. Imi era frica. Daca ma va ,,hipnozita" cu privirea lui atat de energica. Se uita la mine de parca eu as fi gresit , nu el.
-Mai bine m-ai privii in ochi , sau ti-e frica? Ma intreba el calm.
-Mie? Cum sa-mi fie frica , mai ales de-un las ca tine. Stiu ca doresti razbunare , si eu la fel , dar... M-am oprit. Sa mai continui? Sa-mi mai bat capul?
-Dar... Ma repeta el devenind din ce in ce mai agitat.
-Dar poarta-te frumos cu mine , ca nu stii ce se poate intampla! I-am raspuns eu enervata.
El amutii. Nu m-a mai vazut niciodata asa de increzatoare. Sincer , nici eu nu credeam ca voi fi vreodata asa. Eram mereu o fricoasa , o fata timida cu baietii. Tocilara nu eram , nu-mi placea -si nici nu-mi place-la scoala.
_____________________________
Cam atat. Ja ne!