Hunters

[goddess]

23 : Trecut si prezent

Ochii imi erau inundati de lacrimi.Mai multe decat am varsat vreodata in viata mea.Ma simteam atat de neajutorata,atat de....folosita.
Ceilalti m-au lasat sa ma indepartez putin ca sa imi dea timp sa accept situatia , dar durerea din sufletul meu crestea fara oprire.L-am simtit pe Kei cand se apropie , probabil vroia sa stiu , pentru ca altfel nu era asa neglijent
‘Midori...eu..’incepu el sa zica dar eu am zis instantaneu:
‘Taci..nu mai vreau sa te aud..nu mai vreau sa-mi indrugi numai minciuni..’zic eu cu dispret.
‘Iarta-ma...daca nu eram asa de...asa de slab....ar fi fost mai bine daca as fi omorat-o...cel putin nu mai cauzam atata suferinta altora nevinovati...si...’ vorbea pe un ton plin de remuscare ,un ton dureros aproape ca al meu.
‘Nu fi ridicol..’ i-o retez eu scurt. ‘ Crezi ca nu apreciez ca mi-ai salvat sora? Ca ai avut bunatatea sa incerci sa salvezi pe toti..inclusiv pe cei care trebuiau sa moara ? ‘ parea surprins de vorbele mele . ‘Nu pentru asta te dispretuiesc acum...’zic si ma ridic’...ce dispretuiesc...este ca nu ai avut curajul sa spui adevarul....sa-mi spui adevarul..’accentuez eu ultimile cuvinte. Nu raspunse.Exact cum ma asteptam.
‘Am vrut sa te tin departe de lumea asta...’ zise el mai calm si impacat cu sine.Am fost surprinsa de sinceritatea cu care imi zicea asta...daca asta era intr-adevar adevarul.
‘Din momentul in care ti-ai bagat coltii in mine..am intrat in lumea ta..’i-am reprosat eu.Vroia sa ma tina in siguranta si fericita?Asta era? Dar cu ce pret...cu pretul de a rani totul in jur..?Ce imprudenta!
‘Nu am vrut..sa repet aceeasi greseala ‘zise el si se aseza pe o piatra mai mare.
‘Sa repeti aceeasi greseala?’ il intreb eu confuza.
‘Eram in Londra , la sfarsitul secolului XIX , in 1898.Cam atunci a inceput totul pentru mine.Cand am cunoscut-o pe Elizabeth.’ Incepu el.
O femeie...mereu trebuia sa fie o femeie la mijloc...stai...vorbeste ciob de oala sparta.
‘O sa trec peste detaliile siropoase..’zice el incercand sa zambeasca dar mai mult ii iesi o grimasa.’Stiu ca nu-ti plac chestiile astea...’
De unde naiba ii veni ideea asta ?
‘Cert e ca m-am indragostit de ea iremediabil.Insa am facut greseala de a-i dezvalui ce sunt cu adevarat...fratele meu isi manifesta ura pentru rasa umana inca de pe atunci insa fiindca parintii nostri traiau..au reusit sa-l tina sub control...A aflat de relatia mea cu Elizabeth si asta nu a facut decat sa accentueze ura pentru oameni pe care ii vedea doar ca hrana . Ne-a omorat parintii...pentru ca ii vedea ca pe niste vampiri slabi...si apoi...a venit dupa Elizabeth.’ Parea sa istoriseasca acestea destul de calm , dar pe de alta parte..au trecut 110 ani de atunci..probabil ca rana lui s-a mai vindecat in timp insa ochii lui erau tristi , plini de durere si raniti.
‘I-am dezvaluit secretele mele...si din cauza asta ea a vrut sa ramana sa lupte cu mine si sa se puna in si mai mult pericol...iar asta a ucis-o ‘
Pare destul de identic cu ceea ce pateam eu acum..diferenta este ca pe mine nu ma iubeste...probabil ca de atunci a hotarat sa nu mai implice niciun om in asta..cred ca incepeam sa inteleg putin prin ce a trecut ,insa nu aveam cum sa-i iert faptul ca nu a fost sincer.Aici eu si Elizabeth eram probabil la fel....amandoua eram incapatanate si nu acceptam sa nu fim implicate cand venea vorba de cineva la care tineam.
Da...asa e...fara sa realizez am cazut victima lui Kei ..nu..mai bine zis ,inima mea a devenit victima lui.M-am indragostit de el ...si nici nu mi-am dat seama...cat de proasta sa fiu ?
‘Cred ca o inteleg prea bine pe Elizabeth...’zic eu si ma intorc cu spatele.Nu puteam sa las sa se vada descoperirea pe care am facut-o. Il puneam probabil in si mai multe necazuri daca ii marturiseam ca il iubesc ,si el probabil avea sa se simta vinovat pentru ca nu simtea la fel.Decat sa trec printr-o situatie atat de penibila mai bine nu zic nimic.
‘Midori..’ vru el sa zica ceva dar l-am oprit.
‘Am nevoie de putin timp singura.....’ii zic si incep sa ma indepartez insa m-am oprit terifiata.Dumnezeule...cum am putut fi asa egoista...?Uitasem complet....
‘Kyoko!’ zic eu si ma intorc spre el.kei paru sa realizeze la ce ma refeream.
‘Alexander e cu ea...o s-o protejeze...sa mergem!’ zice el hotarat.
‘Da...haide!’ raspund.
‘N-o sa-l lasam sa puna mana pe ea..’ le zise el lui Mei si celorlalti.
‘S-ar putea sa fie cam tarziu..’zise Jun.
‘Sa speram ca nu’ spuse Mei .’Kei..du-te inainte cu Midori-san...venim cu intariri...daca vrea s-o ia cu el probabil va avea ajutoare care sa traga de timp.’
Kei incuviinta si ma apuca de talie tasnind cu mine in aer. Nici n-am avut timp sa rosesc , atat de brusc a plecat , motiv pentru care ii eram recunoscatoare.Vantul care batea usor imi racorea fata transpirata .
‘Probabil s-au intors deja la cabana!’ zic eu.
‘Intr-acolo mergem!’ imi raspunse si grabi pasul.M-am strans de camasa lui incercand sa ma protejez de vantul care ma izbea in fata datorita vitezei.
Cabana era pustie.Amandoi ne-am gandit la ce putea fi mai rau.Kyoko nu era nicaieri de gasit. Am alergat peste tot prin cabana si prin jurul ei incercand sa dam de vreo urma a sorei mele sau a colegilor, insa nu era nimic.Arata de parca au intrat cu totii in pamant.
‘Alexander!’ il aud pe Kei zicand pe un ton uimit.Cand am ajuns langa el am inghetat de spaima.Alexander zacea intr-o balta de sange si gafaia , abia constient.
‘Ce-a patit ?’ intreb eu speriata.
‘Scuze amice...au fost multi..si nu le-am facut fata..’murmura el.
‘Nu-i nimic..trebuia sa stiu c-o sa vina cu ajutoare..unde e Kyoko..?’ intreba el furios.
‘Au luat-o...’
‘Nu!’ am strigat eu.’nu se poate...’Disperarea ma cuprinse.Am ajuns prea tarziu , totul din cauza egoismului meu.M-am trezit cand sa cer explicatii si sa ascult povesti...exact cand Kyoko avea nevoie de mine.Am cazut in genunchi complet secata de puteri.
‘Nu s-a terminat!’zise Kei si ma apuca de mana.’O s-o aducem inapoi!’ zise el hotarat.’iti promit’