O viata de liceu

[Hitman]

O noapte agitata


Astrul noptii stralucea pe bolta cereasca mai mult ca niciodata, desi era singur, lumina lui nu inceta sa se stinga. Era stingher pe toata bolta cereasca fara nimeni care sa-i tina companie, era singura la fel ca Sakura.
La balconul unei casii mari, era ea, fata cu parul roz si ochii de smarald. Ochii ii erau rosii, poate de la atata plans. Nu isi putea da seama cum de tatal ei era atat de rau si va vrea sa o desparta de toti prieteni ei, dar durerea cea mai mare era pentru Sasuke.
Statea acolo de prea mult timp fara sa zica nimic doar se gandea si privea luna. Nicio lacrima nu ii aluneca pe obrazul ei fin, pentru ca stia ca daca plange nu va rezolva cu nimic situatia in care se afla ea.
Deodata usa de la camera ei se deschise, dar nu o auzise era prea acufundata in gandurile ei sau mai bine spus se gandea doar la o singura persoana. O mana calda ii atinge umarul facand-o sa tresara.
- Musa, tu ereai, grai rozalia oarecum speriata, nu te-am auzit cand ai intrat!
- Sakura te cunosc de cand te-ai nascut, zice Musa luand-o in brate, si stiu daca ai patit ceva!
- Musa nu am patit nimic, zice rozalia incercand sa isi opreasca lacrimile, dar...
- Dar ce? spune-mi micuto ce ai? ii zice Musa
- Bine! ,zice rozalia tragand aer in piept, e vorba de tata!
- Ce a mai facut? zice Musa
- Pai il sti pe Sasuke Uchiha... tata vrea sa plecam iar din oras si eu nu vreau pentru ca o data in viata ma simt si eu iubita si protejata de cineva inafara de cei din familie, iar el acum vrea sa ne desparta! zice rozalia printre lacrimi
- Imi amintesti de mama ta! zice Musa
- Cum? zice rozalia
- Pai mama ta era si ea indragostita de tatal tau si parintii ei nu i-au dat voie sa se casatoreasca cu el, pentru ca atunci era foarte sarac si vazand ca bunici tai nu vor nici in ruptul capului... a fugit cu el in lume si asa au ajuns bogati si sa te nasca pe tine!
- Eu... cum?... nu pot sa fug cu Sasuke, pentru ca el nici macar nu stie de ce am plecat de langa el! zice rozalia plangand
- Pai si ce mai astepti?... de ce nu il suni si ii zici tot ce ai in inima si in minte, zice Musa dandu-i telefonul Sakurei, hai ca eu am plecat, te las sa vorbesti cu el!
Musa pleaca din camera inchinzand usa incet de parca nu ar fi vrut sa trezeasca pe nimeni.
Inima rozaliei era cat o boaba de mazare pentru ca nu stia ce sa ii zice brunetului, ce reactie va avea? oare nu ii va pasa de ea sau vor fugi impreuna. Nu stia ce sa faca, il iubea pe brunet, dar si pe tatal ei, doar el o crescuse pana la varsta asta si acum sa il lase pentru brunet. Plangea si nu stia pentru cine: pentru Sasuke care il iubea atat de mult sau pentru tatal ei. Pana la urma isi facu curaj si il suna pe brunet.
- Alo, Sasuke? grai Sakura
- Sakura nici nu sti cat m-am ingrijorat, ce s-a intamplat? de ce ai fugit asa? zice Sasuke
- Pai... tatal meu! zice Sakura
- Sakura poate ma crezi un nebun sau poate chiar am inebunit, zice Sasuke, dar vin spre tine pentru ca sunt atat de confuz si vreau sa ma lamuresti!
- Sasuke!... stai nu poti veni! ,zice rozalia, dar nu avea cu cine sa vorbeasca pentru ca brunetul deja plecase din camera unde ii era telefonul mobil.
Sasuke coboara in living si isi ia pe el doar un hanorac si nici macar nu se uita in oglinda desi trebuia sa tina cont cum era imbracat. Sasuke nu avea pe el decat o pereche de pataloni de pijama care abia stateau pe el lasand sa se vada boxeri, iar in picioare avea doar niste papuci de casa, in plus mai era pe el hanoracul pe care il luase din livind si nici macar nu il inchisese la fermoar.
Brunetul iasa rapid din casa uitand sa inchida usa de la intrare, si se indreapta spre masina parcata in fata casi. Rabdarea si ingrijorerea ajunsesera intr-un punct foarte ridicat desi dupa expresia fetei lui nu se vedea niciun sentiment, nici macar o incruntare sau ceva care sa transmita starea prin care trecea el chiar acum. Nu era de mirare ca Sasuke nu arata niciodata sentimentele lui fata de cineva pentru ca de mic se inchisese in el si cu fiecare zi care trecea teama lui sa isi arate dragostea pentru cineva crestea din ce in ce mai mult, asa a ajuns sa nu arate nimic la suprafata desi interiorul sau era gata sa ia foc in orice moment.
Sasuke nefiind atent si gonind ca un nebun pe strazii, nu se uita la semaforul de la intersectie si trece pe rosu. Deodata in fata lui apare o masina alba care era gata sa intre pe partea stanga unde se afla Sasuke la volan.
- Maniacule, ereai gata sa ma omori! zice Sasuke oarecum speriat
- Ce ma? eu sa intru peste tine?... tu nu vezi indicatorul ca eu am prioritate! zice un baiat cam de 21 de ani cu parul blond ca spicele de grau, iar ochii albastri ca cerul senin. Numele lui era Ron si dupa fata lui incruntata nu il vedea deloc bine pe Sasuke.
Acasa la Sakura era liniste profunda, nimeni nu se misca doar Sakura se tot zvarcolea in pat, iar mintea nu ii dadea pace deloc <<Ce crede nebunu de Sasuke?... nu poate sa vina aici, daca tata va afla?... Doamne ajuta-ma!>> aceste cuvinte se tot invarteau in mintea rozaliei.
Rozalia se ridica din pat si se indreapta spre telefonul mobil, formeaza un numar si ridica cu sfiala telefonul la ureche.
- Haide Sasuke, raspunde odata! zice rozalia crezand ca brunetul ii va raspunde, dar Sasuke nu avea telefonul la el pentru ca deja plecase in drum spre casa rozaliei.
Sakura se indreapta spre baie pentru a face dus deoarece credea ca daca va face baie va scapa de tensiuna care se tot acumulase de-a lungul orelor care trecusera.

~ Va urma ~

Stiu ca nu e asa stralucit si cred ca am sa va dezamagesc, dar ce zic eu cred e sigur ca am sa va dezamagesc dupa cat ati asteptat dupa mine.
In plus e scurt :(