12-04-2009, 06:05 PM
Capitolul XVl
Tot ce-mi doresc e ca Roy sa nu-l vada. Intorc capul sa-l privesc si ceea ce am descoperit mi-a provocat o durere letala ca mii de lovituri de pumnal in inima. Ochii scriitorului erau plini de lacrimi, iar barbia ii tremura. Se indrepta ametit spre barbatul care semana cu sotul sau.
-Aizawa tu esti?
-Da, Roy.
-De ce mi-ai facut asta? Credeam ca esti mort. Nu stii cat de mult am suferit. Tot ce imi doream era sa vin cu tine in moarte, sa fiu alaturi de tine.
-Imi pare rau Roy, chiar imi pare rau, zise fostul sot cu ochii inlacrimati si privirea tremuranda.
-Cred ca aveti multe de vorbit. Mai bine mergeti undeva beti o cafea si discutati, interveni Sousuke.
-Ai dreptate! fu de acord Aizawa.
-Bine, atunci va las sa discutati, sunt sigur ca aveti multe sa va spuneti.
-Nu, zise Roy prinzandu-si sotul de mana. Esti sotul meu si nu vor exista secrete intre noi.
-Te astept acasa iubitule, e mai bine asa.
Cei doi plecara la restaurant. Roy statea si privea trasaturile barbatului pe care le iubea. Sunt aproape identici, dar diferiti ca soarele si luna. Sousuke cu privire sincera, desprinsa din cerul senin al zilelor de vara, privire ce tradeaza puritatea si capacitatea de a oferi iubire. Cum te-am putut iubi suflet gol, pustietatea sufletului tau se observa in privirea ta gri precum culoarea pietrelor. Asta esti, o stanca cu infatisare umana. Si cand ma gandesc ca am facut sa sufere unica persoana care m-a iubit dezinteresat. I-am aruncat in fata un multumesc pentru ca s-a culcat cu mine ajutandu-ma sa-ti evoc amintirea, i-am spus ca nu pot iubi pe altcineva in afara de fostul meu sot. Si pentru cine? Pentru tine chip de lut cu inima pustie ca desertul.
-Aizawa, nu ma intereseaza de ce te-ai prefacut mort, nu ma intereseaza deloc de tine. Am acasa o persoana calda care ma iubeste si pentru care mi-as da viata, ii spuse Roy fostului sot si se ridica plecand spre casa.
Acasa Sousuke inspaimantat de intorsatura pe care au luat-o lucrurile statea sprijinit de perete plangand si macinat de ganduri. Acum ca Aizawa este in viata, casatoria mea cu Roy este nula, se anuleaza. Oare cand se va intoarcema va lua din nou in brate si voi simti din nou atingerea atat de placuta a mainilor lui calde puternice sau a descoperit ca il iubeste pe el, pe intrusul care imi rapeste fericirea. Se duse in dormitor luand un pahar si o sticla de vin. Ajuns in dormitor se dezbraca si se baga in pat. Plangea de durere dar si de furie. De ce trebuie sa existe mereu un obstacol in calea fericirii noastre. Aizawa nu conteaza ce ai de gand ce ai de gand, dar niciodata nu o sa incetez sa lupt pentru sotul meu. Isi umplu paharul si il dadu pe gat pe nerasuflate si-l umplu din nou si-l bau si pe acesta. Se simtea singur, parasit de toti si nefericit. Roy, vino acasa, nu ma lasa, iubeste-ma pe mine si pe nimeni altcineva, ofta tanarul printre suspine. Vinul puternic alcoolizat nu intarzie sa-si faca efectul. Ametit tanarul se ghemui in pat si planse, planse cu disperare.
Cand scriitorul ajunse acasa il gasi dormind cu sticla de vin goala langa pat. Ii privi fata si cand vazu urmele lacrimilor simti o explozie in inima care in cateva secunde fu invaluita de caldura.
Nu exista nici o indoiala. Pe el il iubesc, el m-a facut sa simt adevarata fericire a iubirii. Tanarul se trezi brusc simtind greutatea unui corp cald.
-Iubitul meu, nu vreau sa ma parasesti, nu ma lasa pentru Aizawa. Nu stiu daca voi putea suporta o despartire de tine. Scriitorul il lua in brate si-si culca obrazul pe bratul tanarului insetat de mangaieri.
Tu m-ai invatat sa iubesc si cum e sa fii iubit, iar eu sunt dependent de tot ce insemni tu si nu-mi pot imagina viata fara tine.
-Si cu Aizawa ce o sa se intample? intreba Sousuke.
-Va fi bine, spuse scriitorul, dar nu era deloc sigur de ceea ce spunea. Din cate am inteles de la el nu ma vrea pe mine, dar nici liniste si pace nu va fi. Iubitul meu sot sper ca vei putea rezista vremurilor ce vor veni. Trebuie sa fii tare pentru ca iubirea noastra sa reziste si in primul rand sa nu mai ai incredere in nimeni.
-Nu cred ca ne asteapta un viitor pasnic, spuse Sousuke.
-Nu-ti face griji. Sunt alaturi de tine. Tu si eu vom fi aceasi fiinta, vom lupta impotriva tuturor si ne vom iubi la unison, il incuraja scriitorul, dar acum iubitul meu vom visa impreuna, vom visa ca suntem numai noi doi pe lume si dragostea noastra.
Cum era posibil ca un baiat sa aiba pielea atat de matasoasa si de ispititoare? Cu fiecare sarut dorinta scriitorului crestea mereu ca o pedeapsa pentru zilele in care il facu sa sufere. Cu sufletul zbuciumat si corpul inflacarat, Sousuke era pregatit sa-l primeasca asa cum nu mai fusese niciodata. Cand Roy il patrunse, el ii striga numele: Roy, Roy ca pe o incantatie magica. Dragostea li se dezvaluia ca un dans in care corpurile si sufletele lor se contopeau frenetic. Era al scriitorului si scriitorul era al lui. Roy se retrase si-l mangaie cu sarutari fierbinti, intretaiate de cuvinte pline de pasiune. Cand simti ca-l aduse pe tanar la limita in care placerea devine suferinta il patrunse din nou. Erau tarati amandoi de torentul simturilor dezlantuite. Cu ultima farama de forta se stransera in brate si adormira in caldura generata de corpurile lor.
Tot ce-mi doresc e ca Roy sa nu-l vada. Intorc capul sa-l privesc si ceea ce am descoperit mi-a provocat o durere letala ca mii de lovituri de pumnal in inima. Ochii scriitorului erau plini de lacrimi, iar barbia ii tremura. Se indrepta ametit spre barbatul care semana cu sotul sau.
-Aizawa tu esti?
-Da, Roy.
-De ce mi-ai facut asta? Credeam ca esti mort. Nu stii cat de mult am suferit. Tot ce imi doream era sa vin cu tine in moarte, sa fiu alaturi de tine.
-Imi pare rau Roy, chiar imi pare rau, zise fostul sot cu ochii inlacrimati si privirea tremuranda.
-Cred ca aveti multe de vorbit. Mai bine mergeti undeva beti o cafea si discutati, interveni Sousuke.
-Ai dreptate! fu de acord Aizawa.
-Bine, atunci va las sa discutati, sunt sigur ca aveti multe sa va spuneti.
-Nu, zise Roy prinzandu-si sotul de mana. Esti sotul meu si nu vor exista secrete intre noi.
-Te astept acasa iubitule, e mai bine asa.
Cei doi plecara la restaurant. Roy statea si privea trasaturile barbatului pe care le iubea. Sunt aproape identici, dar diferiti ca soarele si luna. Sousuke cu privire sincera, desprinsa din cerul senin al zilelor de vara, privire ce tradeaza puritatea si capacitatea de a oferi iubire. Cum te-am putut iubi suflet gol, pustietatea sufletului tau se observa in privirea ta gri precum culoarea pietrelor. Asta esti, o stanca cu infatisare umana. Si cand ma gandesc ca am facut sa sufere unica persoana care m-a iubit dezinteresat. I-am aruncat in fata un multumesc pentru ca s-a culcat cu mine ajutandu-ma sa-ti evoc amintirea, i-am spus ca nu pot iubi pe altcineva in afara de fostul meu sot. Si pentru cine? Pentru tine chip de lut cu inima pustie ca desertul.
-Aizawa, nu ma intereseaza de ce te-ai prefacut mort, nu ma intereseaza deloc de tine. Am acasa o persoana calda care ma iubeste si pentru care mi-as da viata, ii spuse Roy fostului sot si se ridica plecand spre casa.
Acasa Sousuke inspaimantat de intorsatura pe care au luat-o lucrurile statea sprijinit de perete plangand si macinat de ganduri. Acum ca Aizawa este in viata, casatoria mea cu Roy este nula, se anuleaza. Oare cand se va intoarcema va lua din nou in brate si voi simti din nou atingerea atat de placuta a mainilor lui calde puternice sau a descoperit ca il iubeste pe el, pe intrusul care imi rapeste fericirea. Se duse in dormitor luand un pahar si o sticla de vin. Ajuns in dormitor se dezbraca si se baga in pat. Plangea de durere dar si de furie. De ce trebuie sa existe mereu un obstacol in calea fericirii noastre. Aizawa nu conteaza ce ai de gand ce ai de gand, dar niciodata nu o sa incetez sa lupt pentru sotul meu. Isi umplu paharul si il dadu pe gat pe nerasuflate si-l umplu din nou si-l bau si pe acesta. Se simtea singur, parasit de toti si nefericit. Roy, vino acasa, nu ma lasa, iubeste-ma pe mine si pe nimeni altcineva, ofta tanarul printre suspine. Vinul puternic alcoolizat nu intarzie sa-si faca efectul. Ametit tanarul se ghemui in pat si planse, planse cu disperare.
Cand scriitorul ajunse acasa il gasi dormind cu sticla de vin goala langa pat. Ii privi fata si cand vazu urmele lacrimilor simti o explozie in inima care in cateva secunde fu invaluita de caldura.
Nu exista nici o indoiala. Pe el il iubesc, el m-a facut sa simt adevarata fericire a iubirii. Tanarul se trezi brusc simtind greutatea unui corp cald.
-Iubitul meu, nu vreau sa ma parasesti, nu ma lasa pentru Aizawa. Nu stiu daca voi putea suporta o despartire de tine. Scriitorul il lua in brate si-si culca obrazul pe bratul tanarului insetat de mangaieri.
Tu m-ai invatat sa iubesc si cum e sa fii iubit, iar eu sunt dependent de tot ce insemni tu si nu-mi pot imagina viata fara tine.
-Si cu Aizawa ce o sa se intample? intreba Sousuke.
-Va fi bine, spuse scriitorul, dar nu era deloc sigur de ceea ce spunea. Din cate am inteles de la el nu ma vrea pe mine, dar nici liniste si pace nu va fi. Iubitul meu sot sper ca vei putea rezista vremurilor ce vor veni. Trebuie sa fii tare pentru ca iubirea noastra sa reziste si in primul rand sa nu mai ai incredere in nimeni.
-Nu cred ca ne asteapta un viitor pasnic, spuse Sousuke.
-Nu-ti face griji. Sunt alaturi de tine. Tu si eu vom fi aceasi fiinta, vom lupta impotriva tuturor si ne vom iubi la unison, il incuraja scriitorul, dar acum iubitul meu vom visa impreuna, vom visa ca suntem numai noi doi pe lume si dragostea noastra.
Cum era posibil ca un baiat sa aiba pielea atat de matasoasa si de ispititoare? Cu fiecare sarut dorinta scriitorului crestea mereu ca o pedeapsa pentru zilele in care il facu sa sufere. Cu sufletul zbuciumat si corpul inflacarat, Sousuke era pregatit sa-l primeasca asa cum nu mai fusese niciodata. Cand Roy il patrunse, el ii striga numele: Roy, Roy ca pe o incantatie magica. Dragostea li se dezvaluia ca un dans in care corpurile si sufletele lor se contopeau frenetic. Era al scriitorului si scriitorul era al lui. Roy se retrase si-l mangaie cu sarutari fierbinti, intretaiate de cuvinte pline de pasiune. Cand simti ca-l aduse pe tanar la limita in care placerea devine suferinta il patrunse din nou. Erau tarati amandoi de torentul simturilor dezlantuite. Cu ultima farama de forta se stransera in brate si adormira in caldura generata de corpurile lor.