10-04-2009, 02:56 PM
Hmm...ms mult pentru sfaturi :D si ...voi incerca cu mai multa descriere :( sper sa iasa mai bine...dar, nu ma las [-( ... Deci...veti intelege titlul pe parcursul fic'ului, nu pot spune mai multe. Enjoy!
Chapter 4#: Adevaruri ascunse
Eram speriata de cum va reactiona. Nu puteam sa o privesc in ochi, cred ca imi pierdusem si vocea. Mama avea un zambet fortat pe chipul ei perfect, iar ochii ei erau mult prea patrunzatori. Numai cand ma uitam la ei ma trecea un fior pe sira spinarii datoria privirii ei oribil de curioase. Ca sa ma feresc de privirea ei periculoasa, am hotarat sa ma uit spre Matt. Parul lui brunet inca si-au pastrat tepii de aseara. Fata lui ovala, conturata perfect, imi inspira incredere, dar inca eram speriata datorita privirii mamei. Matt s-a uitat spre mine, eu nu imi puteam intoarce capul de la el. Parca imi spunea prin priviri "Hai, spune-i. De ce nu spui nimic?". Dar nu puteam, imi era prea frica. Dar, intr-un final...
-Noi voiam sa va intrebam...
-Stai. Te rog, Matt. Vorbeste cu mine ca si cand am fi de aceeasi varsta. Daca folosesti politetea ma faci sa ma simt batrana.
Matt schita un zambet pe fata.
-Voiam sa te intrebam daca o poti lasa pe Kate la facultate.
-Nu am incredere in facultati, de aceea prefer colegiul. Acolo e mult mai sigur.
-Va fi sigur la facultate, va fi bine. O voi apara eu daca apar probleme, voi avea eu grija de ea.
Imi reveni increderea la auzul cuvintelor sigure ale lui Matt si m-am decis sa-l ajut si eu.
-Da, mama. El va fi acolo si va avea grija de mine. Si oricum, nu mai sunt un copil.
Mama tacu. Probabil se gandea sau incerca sa nu-si provoace nervi. Sincer, eram speriata de fata ei. Si il vad pe Petter ca apare.
-Vai, dar...
Nu apuca sa termine replica caci eu ii aruncasem deja o perna peste fata, si ii spusem "Dispari. Simplifica peisajul.". Probabil ca l-am enervat, dar era o discutie prea importanta ca sa-mi pierd timpul cu el.
-Bine, dar sa ai mare grija de ea. Nu vreau sa pateasca nu stiu ce porcarii pe la facultatea aia. Sper sa ajungeti in acelasi camin, camera una langa alta, nu stiu cum, dar sa nu o scapi din ochi.
Amandoi am schitat un zambet, incercand sa ne abtinem sa radem. Am urcat inapoi spre camera mea. Cum am intrat, l-am imbratisat imediat si i-am multumit de un miliard de ori.
-Ok, am priceput ideea. Ai multumit destul! spuse el, razand.
-Dar, am abordat o fata trista, credeam ca-ti place sa te alint, sa te sarut, sa-ti multumesc...
-Sigur ca-mi place, dar ce faci tu aici se numeste exagerare.
Am ramas oarecum indignata. M-am simtit ca si cand se saturase de mine. Am luat imediat mainile de la gatul lui si l-am lasat sa simta supararea mea. Mi-am luat un hanorac si am plecat din camera fara sa-i mai arunc vreo privire. L-am lasat acolo, in camera mea, eu plecand din casa, trantind fiecare usa, in special pe cea a camerei mele. Am plecat foarte suparata spre locul meu secret din acea padure. Am stat si m-am gandit la noaptea trecuta. Era asa romantic, atat de tandru, atat de indragostit de mine... iar azi... Azi nu avea deloc chef de mine.
Nu stiu cum de m-a gasit in acel loc din padure, dar a venit spre mine. A dat sa ma imbratiseze, eu ignorandu-l si chiar ferindu-ma.
-Uite, Kate. Scuza-ma. Nu am vrut sa sune chiar asa.
-Da? Si cum voiai sa sune?am spus eu cu un ton aspru, cu ochii impaienjeniti, lasand o lacrima sa se prelinga peste obrazul meu.
-Nu stiu, dar totusi exagerai.
-Mda... ieri seara nu voiai sa termin cu saruturile, iar azi nu aveai chef de mine sau ce?
Schita un zambet, eu simtindu-ma mai prost: radea de mine.
-Hmm... imi place sa domin, mi-a spus el scotandu-mi limba.
-Da, sunt sigura! am spus eu total suparata, plecand.
Cand m-am ridicat si am dat sa plec, m-a prins de mana stanga. Pielea lui era prea calda, se pare ca simtea tensiunea. Am dat sa o trag, dar nu puteam, o tinea prea strans. M-a tras spre el, si la puterea lui nu ma puteam opune, m-a tras sprea tare, dar nu cedam. Am cazut spre el, m-a luat de par, nu m-a tras deloc, dar ma tinea, apoi de abdomen si am ajuns cu capul pe picioarele lui acoperite de blugii de rapper. Ma tinea atat de ferm, atat de calm, atat de minunat si, desi eram suparata pe el, imi placea prea mult ca sa pot sa plec. Oricum nu aveam sanse sa ma ridic, ma punea jos prea rapid. Am decis sa raman acolo, la el.
Se uita la mine, cu ochii lui de care eram indragostita. Incercam sa imi pastrez fata suparata, dar parca ma hipnotiza cu acea privire si cu chipul lui pe care il visam mereu. Stiam ca il iubesc si fara sa-mi termin eu firul gandurilor s-a apropiat de mine si m-a sarutat brutal.
Incercam sa ma opun, dar nu puteam. Ma tinea prea strans, eu eram prea suparata, incercam sa refuz, dar totusi, imi placea. Se pare ca era foarte hotarat. Limba lui imi cotrobaia prin gura si o facea si pe a mea sa se miste din orice loc, totusi incercam sa opun rezistenta. Se opri, reusind si eu sa respir.
-Iar te lasi greu? Opui rezistenta?Sa vedem daca mai opui rezistenta la asta...
M-a sarutat iar, luand mainile mele si punandu-le ferm la gatul lui, obligandu-ma sa le las acolo. Totusi sarutul nu era sfarsit, in acelasi timp ma mangaia pe piept, pe umeri, pe fata, pe talie. Imi placea si nu voiam sa inceteze. M-a sarutat pe gat, de asemenea, m-a si muscat. Vazand ca incepeam si eu sa-l mangai, sa nu mai opun rezistenta, se opreste.
-Ce? Iar nu mai ai chef de mine? am spus eu, inainte sa spuna el ceva.
-Sigur ca am. Mereu am chef de tine, pentru ca te iubesc. Voiam sa te intreb doar daca m-ai iertat.
Am preferat sa tac. Ma uitam la el foarte ciudat, prea insistent. Apoi l-am prins si l-am sarutat, sa inteleaga ca da, il iertasem. Speram doar sa nu opuna el rezistenta. Si da, ma bucuram, nu a opus rezistenta.
Am fost cu el la un suc si ne purtam ca la inceputul relatiei, parca nu stiam nimic in afara faptului ca ne iubeam. Totusi, imi placea mult prea mult ca sa sfarsesc eu totul. Dar... maine incepea scoala. De maine la facultate. Oare ce se va intampla acolo? In liceu au fost multe fete care au pus ochii pe el, desi doar eu am fost cu el 4 ani. Daca atatea fete au pus ochii pe el si atatia baieti au pus ochii pe mine in timpul liceului... oare ce se va intampla la facultate?
Chapter 4#: Adevaruri ascunse
Eram speriata de cum va reactiona. Nu puteam sa o privesc in ochi, cred ca imi pierdusem si vocea. Mama avea un zambet fortat pe chipul ei perfect, iar ochii ei erau mult prea patrunzatori. Numai cand ma uitam la ei ma trecea un fior pe sira spinarii datoria privirii ei oribil de curioase. Ca sa ma feresc de privirea ei periculoasa, am hotarat sa ma uit spre Matt. Parul lui brunet inca si-au pastrat tepii de aseara. Fata lui ovala, conturata perfect, imi inspira incredere, dar inca eram speriata datorita privirii mamei. Matt s-a uitat spre mine, eu nu imi puteam intoarce capul de la el. Parca imi spunea prin priviri "Hai, spune-i. De ce nu spui nimic?". Dar nu puteam, imi era prea frica. Dar, intr-un final...
-Noi voiam sa va intrebam...
-Stai. Te rog, Matt. Vorbeste cu mine ca si cand am fi de aceeasi varsta. Daca folosesti politetea ma faci sa ma simt batrana.
Matt schita un zambet pe fata.
-Voiam sa te intrebam daca o poti lasa pe Kate la facultate.
-Nu am incredere in facultati, de aceea prefer colegiul. Acolo e mult mai sigur.
-Va fi sigur la facultate, va fi bine. O voi apara eu daca apar probleme, voi avea eu grija de ea.
Imi reveni increderea la auzul cuvintelor sigure ale lui Matt si m-am decis sa-l ajut si eu.
-Da, mama. El va fi acolo si va avea grija de mine. Si oricum, nu mai sunt un copil.
Mama tacu. Probabil se gandea sau incerca sa nu-si provoace nervi. Sincer, eram speriata de fata ei. Si il vad pe Petter ca apare.
-Vai, dar...
Nu apuca sa termine replica caci eu ii aruncasem deja o perna peste fata, si ii spusem "Dispari. Simplifica peisajul.". Probabil ca l-am enervat, dar era o discutie prea importanta ca sa-mi pierd timpul cu el.
-Bine, dar sa ai mare grija de ea. Nu vreau sa pateasca nu stiu ce porcarii pe la facultatea aia. Sper sa ajungeti in acelasi camin, camera una langa alta, nu stiu cum, dar sa nu o scapi din ochi.
Amandoi am schitat un zambet, incercand sa ne abtinem sa radem. Am urcat inapoi spre camera mea. Cum am intrat, l-am imbratisat imediat si i-am multumit de un miliard de ori.
-Ok, am priceput ideea. Ai multumit destul! spuse el, razand.
-Dar, am abordat o fata trista, credeam ca-ti place sa te alint, sa te sarut, sa-ti multumesc...
-Sigur ca-mi place, dar ce faci tu aici se numeste exagerare.
Am ramas oarecum indignata. M-am simtit ca si cand se saturase de mine. Am luat imediat mainile de la gatul lui si l-am lasat sa simta supararea mea. Mi-am luat un hanorac si am plecat din camera fara sa-i mai arunc vreo privire. L-am lasat acolo, in camera mea, eu plecand din casa, trantind fiecare usa, in special pe cea a camerei mele. Am plecat foarte suparata spre locul meu secret din acea padure. Am stat si m-am gandit la noaptea trecuta. Era asa romantic, atat de tandru, atat de indragostit de mine... iar azi... Azi nu avea deloc chef de mine.
Nu stiu cum de m-a gasit in acel loc din padure, dar a venit spre mine. A dat sa ma imbratiseze, eu ignorandu-l si chiar ferindu-ma.
-Uite, Kate. Scuza-ma. Nu am vrut sa sune chiar asa.
-Da? Si cum voiai sa sune?am spus eu cu un ton aspru, cu ochii impaienjeniti, lasand o lacrima sa se prelinga peste obrazul meu.
-Nu stiu, dar totusi exagerai.
-Mda... ieri seara nu voiai sa termin cu saruturile, iar azi nu aveai chef de mine sau ce?
Schita un zambet, eu simtindu-ma mai prost: radea de mine.
-Hmm... imi place sa domin, mi-a spus el scotandu-mi limba.
-Da, sunt sigura! am spus eu total suparata, plecand.
Cand m-am ridicat si am dat sa plec, m-a prins de mana stanga. Pielea lui era prea calda, se pare ca simtea tensiunea. Am dat sa o trag, dar nu puteam, o tinea prea strans. M-a tras spre el, si la puterea lui nu ma puteam opune, m-a tras sprea tare, dar nu cedam. Am cazut spre el, m-a luat de par, nu m-a tras deloc, dar ma tinea, apoi de abdomen si am ajuns cu capul pe picioarele lui acoperite de blugii de rapper. Ma tinea atat de ferm, atat de calm, atat de minunat si, desi eram suparata pe el, imi placea prea mult ca sa pot sa plec. Oricum nu aveam sanse sa ma ridic, ma punea jos prea rapid. Am decis sa raman acolo, la el.
Se uita la mine, cu ochii lui de care eram indragostita. Incercam sa imi pastrez fata suparata, dar parca ma hipnotiza cu acea privire si cu chipul lui pe care il visam mereu. Stiam ca il iubesc si fara sa-mi termin eu firul gandurilor s-a apropiat de mine si m-a sarutat brutal.
Incercam sa ma opun, dar nu puteam. Ma tinea prea strans, eu eram prea suparata, incercam sa refuz, dar totusi, imi placea. Se pare ca era foarte hotarat. Limba lui imi cotrobaia prin gura si o facea si pe a mea sa se miste din orice loc, totusi incercam sa opun rezistenta. Se opri, reusind si eu sa respir.
-Iar te lasi greu? Opui rezistenta?Sa vedem daca mai opui rezistenta la asta...
M-a sarutat iar, luand mainile mele si punandu-le ferm la gatul lui, obligandu-ma sa le las acolo. Totusi sarutul nu era sfarsit, in acelasi timp ma mangaia pe piept, pe umeri, pe fata, pe talie. Imi placea si nu voiam sa inceteze. M-a sarutat pe gat, de asemenea, m-a si muscat. Vazand ca incepeam si eu sa-l mangai, sa nu mai opun rezistenta, se opreste.
-Ce? Iar nu mai ai chef de mine? am spus eu, inainte sa spuna el ceva.
-Sigur ca am. Mereu am chef de tine, pentru ca te iubesc. Voiam sa te intreb doar daca m-ai iertat.
Am preferat sa tac. Ma uitam la el foarte ciudat, prea insistent. Apoi l-am prins si l-am sarutat, sa inteleaga ca da, il iertasem. Speram doar sa nu opuna el rezistenta. Si da, ma bucuram, nu a opus rezistenta.
Am fost cu el la un suc si ne purtam ca la inceputul relatiei, parca nu stiam nimic in afara faptului ca ne iubeam. Totusi, imi placea mult prea mult ca sa sfarsesc eu totul. Dar... maine incepea scoala. De maine la facultate. Oare ce se va intampla acolo? In liceu au fost multe fete care au pus ochii pe el, desi doar eu am fost cu el 4 ani. Daca atatea fete au pus ochii pe el si atatia baieti au pus ochii pe mine in timpul liceului... oare ce se va intampla la facultate?