10-04-2009, 02:33 PM
Multumesc fetelor
.
Capitolul XlV
Ritmul alert cu care mergea trenul facea concurenta cu ritmul in care corpurile celor doi soti se uneau. Au continuat sa faca dragoste si sa se saruta pana au ajuns in Malaezia. Ajunsi acolo Roy si-a cumparat si el bilet de avion pana in Thailanda, unde s-au cazat la Royal Palace Hotel. Cateva ore mai tarziu ei luau masa in terasa hotelului. Intr-o atmosfera eleganta ei luara cina, fructe de mare stropite cu vin. Mai spre seara un grup de dansatori thailandezi au aparut in mijlocul gongurilor. Purtau bijuterii grele si mult lucrate, costume de brocart si mastii cu desene vechii, datand de mai multe secole.
-Sunt balete clasice, ii spuse Sousuke scriitorului. Aceasta versiune este faimoasa epopee indiana Ramayana.
-De unde stii iubitule? intreba Roy privind picioarele goale ale balerinelor, care alunecau in ritm, bratele care faceau miscarii serpuitoare si gesturile lor foarte senzuale.
-Am si eu secretele mele, amintirile mele. Aici am venit cu unchiul Myagi si cu o fata, dupa ce mi-au murit parintii.
Pe Roy il strabatu un curent de gelozie cand auzi ca a fost aici cu o fata. Era dezamagit pentru ca nu descoperea misterele Tarii Surasului impreuna cu el.
-Dragul meu, acest Rama a existat intr-adevar?
-Da, a fost primul rege al Siamului, era atat de venerat incat totii regi poarte numele de Rama dupa numele lui.
Roy traia un vis. Totul era magic: sa fii asezat la marginea apei in somptuasa gradina tropicala cu acesti dansatorii minunati, cu aceasta muzica stranie si acesta epopee care se termina cu moartea dusmanului regelui si ce este mai important e faptul ca barbatul cu cei doi astrii importanti ai pamantului impletiti in parul lui dand o culoare blond-rosiatica si cu un camp intreg de flori de Nu-ma-Uita in privire este cu el si-i ofera dragostea lui in fiecare secunda, chiar si in vis. Dupa spectacol cei doi s-au dus sa danseze. Dansau cu inimile palpitand, cu gratie desavarsita. Cine ii privea putea sa spuna ca cei doi zburau. Dansau cu o senzatie exotica invaluiti de muzica, de parfumul florilor, de frunzele palmierilor care frematau in noaptea clara.
-Iubitul meu, aceasta este adevarata noastra luna de miere, spuse Roy.
-Ai dreptate, de cand m-am casatorit cu tine visam la o luna de miere, in care sa ne privim tandru, sa ne soptim cuvinte de dragoste mana in mana, obraz in obraz si la aceasta ora a noptii doua inimi batand la unison. Inapoindu-se in camera, au adormit fericiti tinandu-se in brate. A doua zi mersera cu vaporul pe la ora opt, petrecandu-se toata ziua vizitand ruinele Siamului. Roy si Sousuke se plimbau prin ruinele a trei sute si ceva de temple construite in cinstea lui Budha, apoi au vizitat Budha de aur, construi din trei mii de tone de aur, apoi plecara sa viziteze Budha de smarald. Cand au ajuns acolo descoperi ca Budha de smarald nu era din smarald, ci din jad translucid. Scriitorul observa niste femei ingenuncheate tinand batoane de tamaie si inclinau capul in fata statuii.
-Sousuke, ce fac ele?
-Muguri de lotus, in Thailanda lotusul e sacru, in fiecere an este consacrata o sarbatoare pentru aceasta floare care creste in iazuri si lacuri. Ei au fost ocupati in toate zilele, au vizitat temple, au navigat pe rau, au facut cumparaturi, au fost in padurea virgina cu masina si merse la munte sa vada cascada. Vederea era spectaculoasa, vegetatie salbatica, fori exotice, orhideei... Dar pentru Roy momentul cel mai exaltant a fost la templul Amaliei, o zeita a iubirii cum era si Afrodita. In acel templu ei si-au jurat iubire. Ultima seara si-au petrecut-o alaturi de thailandezi punand ofrande pe rau si invatand dansurile populare thailandeze. Se inapoiara in camera de hotel foarte tarziu.
-Iubitule, asa fericit nu am fost niciodata. Iti multumesc pentru ce esti alaturi de mine si ma iubesti. Nu exista cuvinte si nici timp de trait ca sa-ti pot cere iertare pentru ca te-am facut sa suferi atat de mult.
-Roy, esti motivul pentru care traiesc. Daca nu-ti simt corpul mi-e frig, daca nu te vad inima mea te striga, daca nu-mi zambesti ma ofilesc ca floarea fara apa. Simt ca vreau sa traiesc doar cand esti cu mine, astfel existenta mea e saraca, anosta si nu are nici un sens. Respir prin tine, traiesc prin tine, daca tu esti fericit sunt si eu....
-Ahh, iubitule, nu mai vorbi. Nu stii ce efect au cuvintele tale asupra mea, spuse Roy imbratisandu-l de parca vroia sa-i patrunda in suflet. Vreau sa fiu cu tine pana la adanci batraneti, sa mor in bratele tale. Oare cum vom fi peste treizeci de ani? Doi batranei care se iubesc la fel de mult ca acum.
-Eu cred ca tu vei fi cel mai renumit scriitor din toate timpurile, cu numeroase premii pentru literatura, iar eu un cerber, scund, burtanos si poate chel. Roy rase amintindu-si prima lor conversatie telefonica. Orele zburau si ele fericite de fericirea celor doi barbati. Sousuke trasa cercuri de foc pe pieptul scriitorului, iar Roy ii dezmierda spatele cu dragoste, apoi isi unira gurile din ce in ce mai pasional imbratisandu-se. Somnul ii gasi imbratisati si cu un mic zambet, dovada ca cei doi au avut un moment tandru si fericit.
.Capitolul XlV
Ritmul alert cu care mergea trenul facea concurenta cu ritmul in care corpurile celor doi soti se uneau. Au continuat sa faca dragoste si sa se saruta pana au ajuns in Malaezia. Ajunsi acolo Roy si-a cumparat si el bilet de avion pana in Thailanda, unde s-au cazat la Royal Palace Hotel. Cateva ore mai tarziu ei luau masa in terasa hotelului. Intr-o atmosfera eleganta ei luara cina, fructe de mare stropite cu vin. Mai spre seara un grup de dansatori thailandezi au aparut in mijlocul gongurilor. Purtau bijuterii grele si mult lucrate, costume de brocart si mastii cu desene vechii, datand de mai multe secole.
-Sunt balete clasice, ii spuse Sousuke scriitorului. Aceasta versiune este faimoasa epopee indiana Ramayana.
-De unde stii iubitule? intreba Roy privind picioarele goale ale balerinelor, care alunecau in ritm, bratele care faceau miscarii serpuitoare si gesturile lor foarte senzuale.
-Am si eu secretele mele, amintirile mele. Aici am venit cu unchiul Myagi si cu o fata, dupa ce mi-au murit parintii.
Pe Roy il strabatu un curent de gelozie cand auzi ca a fost aici cu o fata. Era dezamagit pentru ca nu descoperea misterele Tarii Surasului impreuna cu el.
-Dragul meu, acest Rama a existat intr-adevar?
-Da, a fost primul rege al Siamului, era atat de venerat incat totii regi poarte numele de Rama dupa numele lui.
Roy traia un vis. Totul era magic: sa fii asezat la marginea apei in somptuasa gradina tropicala cu acesti dansatorii minunati, cu aceasta muzica stranie si acesta epopee care se termina cu moartea dusmanului regelui si ce este mai important e faptul ca barbatul cu cei doi astrii importanti ai pamantului impletiti in parul lui dand o culoare blond-rosiatica si cu un camp intreg de flori de Nu-ma-Uita in privire este cu el si-i ofera dragostea lui in fiecare secunda, chiar si in vis. Dupa spectacol cei doi s-au dus sa danseze. Dansau cu inimile palpitand, cu gratie desavarsita. Cine ii privea putea sa spuna ca cei doi zburau. Dansau cu o senzatie exotica invaluiti de muzica, de parfumul florilor, de frunzele palmierilor care frematau in noaptea clara.
-Iubitul meu, aceasta este adevarata noastra luna de miere, spuse Roy.
-Ai dreptate, de cand m-am casatorit cu tine visam la o luna de miere, in care sa ne privim tandru, sa ne soptim cuvinte de dragoste mana in mana, obraz in obraz si la aceasta ora a noptii doua inimi batand la unison. Inapoindu-se in camera, au adormit fericiti tinandu-se in brate. A doua zi mersera cu vaporul pe la ora opt, petrecandu-se toata ziua vizitand ruinele Siamului. Roy si Sousuke se plimbau prin ruinele a trei sute si ceva de temple construite in cinstea lui Budha, apoi au vizitat Budha de aur, construi din trei mii de tone de aur, apoi plecara sa viziteze Budha de smarald. Cand au ajuns acolo descoperi ca Budha de smarald nu era din smarald, ci din jad translucid. Scriitorul observa niste femei ingenuncheate tinand batoane de tamaie si inclinau capul in fata statuii.
-Sousuke, ce fac ele?
-Muguri de lotus, in Thailanda lotusul e sacru, in fiecere an este consacrata o sarbatoare pentru aceasta floare care creste in iazuri si lacuri. Ei au fost ocupati in toate zilele, au vizitat temple, au navigat pe rau, au facut cumparaturi, au fost in padurea virgina cu masina si merse la munte sa vada cascada. Vederea era spectaculoasa, vegetatie salbatica, fori exotice, orhideei... Dar pentru Roy momentul cel mai exaltant a fost la templul Amaliei, o zeita a iubirii cum era si Afrodita. In acel templu ei si-au jurat iubire. Ultima seara si-au petrecut-o alaturi de thailandezi punand ofrande pe rau si invatand dansurile populare thailandeze. Se inapoiara in camera de hotel foarte tarziu.
-Iubitule, asa fericit nu am fost niciodata. Iti multumesc pentru ce esti alaturi de mine si ma iubesti. Nu exista cuvinte si nici timp de trait ca sa-ti pot cere iertare pentru ca te-am facut sa suferi atat de mult.
-Roy, esti motivul pentru care traiesc. Daca nu-ti simt corpul mi-e frig, daca nu te vad inima mea te striga, daca nu-mi zambesti ma ofilesc ca floarea fara apa. Simt ca vreau sa traiesc doar cand esti cu mine, astfel existenta mea e saraca, anosta si nu are nici un sens. Respir prin tine, traiesc prin tine, daca tu esti fericit sunt si eu....
-Ahh, iubitule, nu mai vorbi. Nu stii ce efect au cuvintele tale asupra mea, spuse Roy imbratisandu-l de parca vroia sa-i patrunda in suflet. Vreau sa fiu cu tine pana la adanci batraneti, sa mor in bratele tale. Oare cum vom fi peste treizeci de ani? Doi batranei care se iubesc la fel de mult ca acum.
-Eu cred ca tu vei fi cel mai renumit scriitor din toate timpurile, cu numeroase premii pentru literatura, iar eu un cerber, scund, burtanos si poate chel. Roy rase amintindu-si prima lor conversatie telefonica. Orele zburau si ele fericite de fericirea celor doi barbati. Sousuke trasa cercuri de foc pe pieptul scriitorului, iar Roy ii dezmierda spatele cu dragoste, apoi isi unira gurile din ce in ce mai pasional imbratisandu-se. Somnul ii gasi imbratisati si cu un mic zambet, dovada ca cei doi au avut un moment tandru si fericit.