05-04-2009, 12:18 PM
Capitolul Vlll
Sousuke se trezi seara cu aceeasi durere, cu aceleasi cuvinte care ii rasunau neincetat in minte. Trebuia sa coboare la cina, dar nu era pregatit sa infrunte privirea lui Roy.Ora cinei i s-a parut tanarului nesfarsita si groaznica. Toti ii zambeau si il priveau cu mila de parca ar sti ce s-a intamplat. Roy nu inceta sa-l priveasca, in timp ce-si musca buzele, iar Mia il privea urat deoarece si-a dat seama ca lui ii erau dedicate privirile viitorului ei sot. Parasind sufrageria nu s-a dus in camera lui ci s-a plimbat pe malul lacului sperand ca nimeni nu o sa-l observe. Incepea sa se intunece. Observa o banca, se aseza si brusc i se facu dor de casa. Oare ce face unchiul Myagi? Incepu sa-si doreasca sa se apropie timpul cand va pleca acasa. Se decise sa se intoarca in camera, dar in se opri cand auzi glasul unei femei. Se intoarse si vazu o femeie pe care nimeni nu i-a prezentat-o.
-Sunt doica lui Roy. L-am ingrijit de cand aveam nouasprezece ani. Stiti semanati foarte mult cu sotul mort al lui Roy.
-Adevarat?
Sousuke se straduia sa-si controleze vocea pentru a nu-si trada curiozitatea. Puneti-mi mai multe despre sotul lui Roy.
-Bunicul lui a fost neam cu imparatul Japoniei. Despre el nu pot fi spuse multe lucruri bune si decat sa vorbesc de mortii mai bine nu povestesc nimic. Aizawa avea predilectie pentru sporturile periculoase. Era plin de viata si farmec.
-L-a iubit?
-Nimeni nu stie prea multe despre aceasta pereche si nu au fost mult timp impreuna.
-Am auzit ca numele lui de familie era Myagi si al mamei mele era tot Myagi. In prezent am un unchi care se numeste asa.
-De unde provine mama ta si acest unchi?
-Tot din Tokio, raspunse tanarul.
-Atunci ce-ar fi sa va imprumut cateva zile masina mea care se numeste Mefisto si sa faceti anumite cercetarii despre familia mamei dumneavoastra. Asta v-ar ajuta si sa va indreptati gandurile in alta parte caci durerea ti se citeste in ochii.
-Multumesc, ii raspunse Sousuke zambind, dar nu pot accepta. Daca voi acea un accident n-am bani sa repar ceva.
-Nu-ti face griji, nu se va intampla nimic, dar ai grija ca masina mea e europeana si are volanul in partea stanga.
Sousuke nu a rezistat tentatiei de a face o plimbare cu Mefisto chiar in acea seara. Ii se schimbase dispozitia si incepu sa fredoneze vesel o meodie. Situatia s-a schimbat cand vazu o masina care venea din directia opusa. Strada era foarte ingusta si soferul celalalt sigur nu era in toate mintile. Venea pe partea lui din sens opus. Spaima puse stapanire pe el, toate erau glesit amplasate, pana si volanul era asezta in alta parte decat in cea care stia el. Mi-a spus ca e masina europeana, isi aminti Sousuke. Cerule, eu sunt cel care conduc gresit!
Luminile altor masini veneau din fata si tanarul opri la cativa pasi de santul de la marginea drumului. O fractiune de secunda masina care venea din fata opri si ea in sant evitand accidentul cu Mefisto.
-Cum dracu conduceti? Puteati sa ne omorati pe amandoi! Ochii scriitorului s-au marit la vederea lui Sousuke.
-Inutilule, nu ai stiut ca cel care conduce trebuie sa aiba carnet. De unde ai furat masina?
-Foarte comic, dar nu am furat-o, mi-a fost imprumutata si decat sa tipi la mine mai bine m-ai ajuta. De abia atunci tanarul observa ca ii tremura picioarele. Era furios si epuizat, reactiona violent la apropierea lui Roy si asta il enerva la culme.
-Acum, cu placere Sousuke. Prima noastra intalnire pe luna plinaeste romantica si...
-Si daca ma atingi tip.
-Bine vom vedea ce-i de facut. In timp ce Roy lucra, tanarul ii porivea coapsele musculoase stranse in blugi si se intreba cati si cate le-au atins. Cand Roy se ridica, Sousuke ramase inmarmurit. Sigur mi-a vazut directia privirilor. Ce-i cu mine?
-Porneste masina. ii spuse acesta. Sousuke intoarse cheia si motorul porni.
-Asta a fost tot. In acelasi timp motorul incepu sa tuseasca si se opri.
-Unde ai invatat sa conduci, ai accelerat prea mult, apoi veni la usa din dreptul volanului.
-Lasa-ma pe mine.
-Nu sunt obisnuit cu masina. Nu-i de mirare ca doica ta i-a pus nume de demon: Mefisto.
-Deci a ei e masina?
-Da, mi-a imprumutat-o ca sa pot vizita locurile natale ale mamei mele.
Intr-o clipa lumina de pe chipul lui Roy disparu. Fata ii devenise o masca si asta de indata ce tanarul a pronuntat de mama lui. Oare de ce? Era ruda cu sotul lui?
Inainte, de a-l intreba Roy il chemase sa-l ajute sa-si scoata masina.
-Cand iti fac semn accelerezi. Acum, striga el si in cateva secunde masina iesi in strada.
-Multumesc foarte mult, spuse Sousuke recunoscator.
-Tipic tie. Multumesti in loc sa platesti.
-Sa platesc? Nu inteleg. Vrei bani?
-Bani? Tu stii exact ceea ce imi doresc eu, raspunse apropiindu-se de tanar si-i acapara gura intr-un sarut fierbinte.
-Am atatea lucruri frumoase sa-ti fac, iar tu nu te vei impotrivi. Sousuke lua initiativa, ii mangaie la randul lui interiorul catifelat al gurii. Avea un gust special pe care cu siguranta nu il va uita. Mainile scriitorului alunecau de-a lungul coapselor tanarului, iar el gemu usor. Trupul lui Roy il presa puternic si isi dadu seama ca ceea ce il tulbura asa tare sunt coapsele si intaritura formata intre ele. Tremurand scriitorul il indeparta si-i spuse cu voce dura si usor ragusita:
-Ti-am spus ca nu te vei impotrivi? Eu trebuie sa plec, vreau sa ma relaxez asa ca plec in vacanta sa schiez, asta-i place Miei foarte mult si destinatia aleasa de ea este Alaska. Sousuke crezu ca nu aude bine. Cum putea sa-l sarute si apoi sa-i spuna ca pleaca cu Mia?
-Iti doresc vacanta placuta altceva nu pot gandi clar. In urma cu cateva minute credeam ca sunt indragostit de tine.
Tanarul prefera sa-si inghita limba decat sa spuna asta, dar prea tarziu deja o spuse.
-De ce nu spui lucrurilor pe nume? Placere, dorinta, pasiune, asta e ceea ce simti tu. Dragoste, de ce folosesti cuvinte mari pentru ceea ce simti?
Sousuke furios inchise usa masini si porni. Il vazu in oglinda retrovizoare, in mijlocul strazii gesticuland furios. In ciuda lacrimilor care-i curgeau pe fata, incepu sa rada. Trebuia sa se intoarca sa-i dea masina. Mai bine nu, merita sa-i dau o lectie. Cel mai rau e ca nu ma va intelege niciodata.
Sousuke se trezi seara cu aceeasi durere, cu aceleasi cuvinte care ii rasunau neincetat in minte. Trebuia sa coboare la cina, dar nu era pregatit sa infrunte privirea lui Roy.Ora cinei i s-a parut tanarului nesfarsita si groaznica. Toti ii zambeau si il priveau cu mila de parca ar sti ce s-a intamplat. Roy nu inceta sa-l priveasca, in timp ce-si musca buzele, iar Mia il privea urat deoarece si-a dat seama ca lui ii erau dedicate privirile viitorului ei sot. Parasind sufrageria nu s-a dus in camera lui ci s-a plimbat pe malul lacului sperand ca nimeni nu o sa-l observe. Incepea sa se intunece. Observa o banca, se aseza si brusc i se facu dor de casa. Oare ce face unchiul Myagi? Incepu sa-si doreasca sa se apropie timpul cand va pleca acasa. Se decise sa se intoarca in camera, dar in se opri cand auzi glasul unei femei. Se intoarse si vazu o femeie pe care nimeni nu i-a prezentat-o.
-Sunt doica lui Roy. L-am ingrijit de cand aveam nouasprezece ani. Stiti semanati foarte mult cu sotul mort al lui Roy.
-Adevarat?
Sousuke se straduia sa-si controleze vocea pentru a nu-si trada curiozitatea. Puneti-mi mai multe despre sotul lui Roy.
-Bunicul lui a fost neam cu imparatul Japoniei. Despre el nu pot fi spuse multe lucruri bune si decat sa vorbesc de mortii mai bine nu povestesc nimic. Aizawa avea predilectie pentru sporturile periculoase. Era plin de viata si farmec.
-L-a iubit?
-Nimeni nu stie prea multe despre aceasta pereche si nu au fost mult timp impreuna.
-Am auzit ca numele lui de familie era Myagi si al mamei mele era tot Myagi. In prezent am un unchi care se numeste asa.
-De unde provine mama ta si acest unchi?
-Tot din Tokio, raspunse tanarul.
-Atunci ce-ar fi sa va imprumut cateva zile masina mea care se numeste Mefisto si sa faceti anumite cercetarii despre familia mamei dumneavoastra. Asta v-ar ajuta si sa va indreptati gandurile in alta parte caci durerea ti se citeste in ochii.
-Multumesc, ii raspunse Sousuke zambind, dar nu pot accepta. Daca voi acea un accident n-am bani sa repar ceva.
-Nu-ti face griji, nu se va intampla nimic, dar ai grija ca masina mea e europeana si are volanul in partea stanga.
Sousuke nu a rezistat tentatiei de a face o plimbare cu Mefisto chiar in acea seara. Ii se schimbase dispozitia si incepu sa fredoneze vesel o meodie. Situatia s-a schimbat cand vazu o masina care venea din directia opusa. Strada era foarte ingusta si soferul celalalt sigur nu era in toate mintile. Venea pe partea lui din sens opus. Spaima puse stapanire pe el, toate erau glesit amplasate, pana si volanul era asezta in alta parte decat in cea care stia el. Mi-a spus ca e masina europeana, isi aminti Sousuke. Cerule, eu sunt cel care conduc gresit!
Luminile altor masini veneau din fata si tanarul opri la cativa pasi de santul de la marginea drumului. O fractiune de secunda masina care venea din fata opri si ea in sant evitand accidentul cu Mefisto.
-Cum dracu conduceti? Puteati sa ne omorati pe amandoi! Ochii scriitorului s-au marit la vederea lui Sousuke.
-Inutilule, nu ai stiut ca cel care conduce trebuie sa aiba carnet. De unde ai furat masina?
-Foarte comic, dar nu am furat-o, mi-a fost imprumutata si decat sa tipi la mine mai bine m-ai ajuta. De abia atunci tanarul observa ca ii tremura picioarele. Era furios si epuizat, reactiona violent la apropierea lui Roy si asta il enerva la culme.
-Acum, cu placere Sousuke. Prima noastra intalnire pe luna plinaeste romantica si...
-Si daca ma atingi tip.
-Bine vom vedea ce-i de facut. In timp ce Roy lucra, tanarul ii porivea coapsele musculoase stranse in blugi si se intreba cati si cate le-au atins. Cand Roy se ridica, Sousuke ramase inmarmurit. Sigur mi-a vazut directia privirilor. Ce-i cu mine?
-Porneste masina. ii spuse acesta. Sousuke intoarse cheia si motorul porni.
-Asta a fost tot. In acelasi timp motorul incepu sa tuseasca si se opri.
-Unde ai invatat sa conduci, ai accelerat prea mult, apoi veni la usa din dreptul volanului.
-Lasa-ma pe mine.
-Nu sunt obisnuit cu masina. Nu-i de mirare ca doica ta i-a pus nume de demon: Mefisto.
-Deci a ei e masina?
-Da, mi-a imprumutat-o ca sa pot vizita locurile natale ale mamei mele.
Intr-o clipa lumina de pe chipul lui Roy disparu. Fata ii devenise o masca si asta de indata ce tanarul a pronuntat de mama lui. Oare de ce? Era ruda cu sotul lui?
Inainte, de a-l intreba Roy il chemase sa-l ajute sa-si scoata masina.
-Cand iti fac semn accelerezi. Acum, striga el si in cateva secunde masina iesi in strada.
-Multumesc foarte mult, spuse Sousuke recunoscator.
-Tipic tie. Multumesti in loc sa platesti.
-Sa platesc? Nu inteleg. Vrei bani?
-Bani? Tu stii exact ceea ce imi doresc eu, raspunse apropiindu-se de tanar si-i acapara gura intr-un sarut fierbinte.
-Am atatea lucruri frumoase sa-ti fac, iar tu nu te vei impotrivi. Sousuke lua initiativa, ii mangaie la randul lui interiorul catifelat al gurii. Avea un gust special pe care cu siguranta nu il va uita. Mainile scriitorului alunecau de-a lungul coapselor tanarului, iar el gemu usor. Trupul lui Roy il presa puternic si isi dadu seama ca ceea ce il tulbura asa tare sunt coapsele si intaritura formata intre ele. Tremurand scriitorul il indeparta si-i spuse cu voce dura si usor ragusita:
-Ti-am spus ca nu te vei impotrivi? Eu trebuie sa plec, vreau sa ma relaxez asa ca plec in vacanta sa schiez, asta-i place Miei foarte mult si destinatia aleasa de ea este Alaska. Sousuke crezu ca nu aude bine. Cum putea sa-l sarute si apoi sa-i spuna ca pleaca cu Mia?
-Iti doresc vacanta placuta altceva nu pot gandi clar. In urma cu cateva minute credeam ca sunt indragostit de tine.
Tanarul prefera sa-si inghita limba decat sa spuna asta, dar prea tarziu deja o spuse.
-De ce nu spui lucrurilor pe nume? Placere, dorinta, pasiune, asta e ceea ce simti tu. Dragoste, de ce folosesti cuvinte mari pentru ceea ce simti?
Sousuke furios inchise usa masini si porni. Il vazu in oglinda retrovizoare, in mijlocul strazii gesticuland furios. In ciuda lacrimilor care-i curgeau pe fata, incepu sa rada. Trebuia sa se intoarca sa-i dea masina. Mai bine nu, merita sa-i dau o lectie. Cel mai rau e ca nu ma va intelege niciodata.