[Terminat[ Scriitorul cu chip de luna

[love_anime]

Asta este continuarea de la partea de mai sus dupa replicile pline de repros si ironice ale lui Sousuke.


-Ai terminat? intreba el zambind, dezvelindu-si dintii albi si puternici.
Sousuke se pregatea sa vorbeasca, dar abia deschisese gura, cand luand tacerea lui momentana drept raspuns, buzele lui Roy se miscara iar.
-Hai sa mergem acum.
Si o lua inainte atat de repede incat tanarul se alarma, dar scriitorul deja trecuse pe langa el miscandu-si umerii lati si soldurile inguste intr-un gest gratios.
Blondul ramase nemiscat si mut in timp ce Roy facu o pauza sa plateasca petrolul, dupa care se urca la volanul vehiculului vechi si hodorogit. Ce incredibil! Ce inspaimantator, se gandi tanarul, furia disparandu-i in fata indiferentei acestuia.
Conducea cu indemanare si ata de repede incat tanarului ii era greu sa-l urmeze. Camioneta lui Sousuke, mai putin destinata unor astfel de drumuri se zgaltaia ingrozitor incercand sa se tina dupa cel din fata lui, iar degetele lui se albisera din cauza concentrarii. In unul sau doua puncte drumul avea cateva fasii scurte de asfalt, apoi norul de praf pe care-l urmari deveni mai putin dens deoarece primul vehicul intrase pe un drum mai ingust si plin de noroi. Pe Sousuke il dureau bratele in efortul de a stapani volanul, iar cand facu o curba finala in poteca se trezi la marginea unui luminis larg unde era o casa.


Capitolul lll


Casa arata groaznic, cu un acoperis cazut si piloni scunzi sub care parea sa se intinda o veranda. Camionul scriitorului era tras spre stanga in iarba inalta, sub umbra unui arbore. Langa el pamantul se adancea brusc spre un rau. Sousuke isi opri camioneta in mijlocul luminisului, examinand rapid locul si-i arunca lui Roy o privire ce ar fi putut parjoli iarba de la picioarele lui si apoi iesi din camioneta.
-Ei bine, ia-ti catrafusele si sa-i dam drumul!
-Nu-mi vine sa cred, mormai tanarul in timp ce-l urmarea cu privirea pe brunet, apoi urmari cu exactitate pasii acestuia si se opri cu un oftat de placere si surpriza. Sub el se afla o plaja mica, perfecta, inconjurata de arbori si iarba. La capatul cel mai indepartat curgea un rau vesel rostogalindu-se pe pietre apoi varsandu-se intr-un bazin lat. Tanarul se trezi ca raspunde calmului naturii pana cand ajunse aproape de brunet.
-Bine, spuse el fara nici o introducere si incepu sa-i dicteze povestea. Acesta nu se oprea din munca lui ritmica. Era ceva aproape hipnotic, iar el nici macar nu se uita la tanar. Dictarea era rapida, aproape o suta de cuvinte pe minut si neintrerupta de vreo pauza de gandire, dar calitatea hipnotica a vocii il facu pe dactilograf sa nu simta nici o oboseala cand degetele lui se grabeau sa tina pasul.
-O ora si apoi se lasa intunericul. Ar fi bine sa pui de ceai si sa pregatesti masa.
Tanarul ramase cu gura cascata de mirare. Sa pun de ceai...desigur! Nu prea probabil si sa pregatesc masa, vrea cumva sa il si indop? Asta niciodata, Maria ta, zise tanarul scuturandu-si parul blond si intorcandu-se catre micutul sau frigider scoase o sticla de vin rece, care dupa douazeci de minute era goala, iar blondul cazuse cu capul pe bratele incrucisate, in timp ce efectele combinate ale vinului si ale soarelui incepeau sa-si faca efectul.
Mai tarziu auzi o bataie in camioneta, dar inainte de a se ridica il vazu pe Roy pasi inauntru uitandu-se dezamagit.
-Nici un ceai? intreba absent, dupa care ochii i se marira observand culoarea lui Sousuke.
Camera se invartea in jurul lui si tanarul ametit incerca sa se ridice in picioare cu stomacul care i se rascolise.
-Ahhh... ohhh sopti el constient de mainile de pe talia si de la ceafa , ajutandu-l sa stea in picioare in timp ce isi golea stomacul.
-Ohhh! se vaita el inainte de a cadea intr-un intuneric unde ceva puternic si bland ii lua trupul ca pe un fulg cand isi pierdu constiinta. Simtea niste maini, uneori furioase ranindu-l, prinzandu-i incheieturile ca niste catuse, dar si mangaietoare mangaindu-l, alintandu-l, apoi o voce monotona si totusi bogata in emotii si viata. Aceea voce fu cea care il trezise din somn, dar degetele lui ii atinsera usor pleoapele, inchizandu-le.
-... Dormi, totul este in siguranta acum. Doar dormi, odihneste-te... Si se facu dimineata, lumina zorilor ii mangaia fata tanarului. Acesta se forta sa se ridice, apoi aluneca sub patura cu un tipat de groaza. Era gol, se atinse si se sperie cand isi vazu bratele, apoi isi pipai fata si simti aceeasi asprime ca si pe brate si o crema care ii mai alina durerile.
-Dumnezeule, spuse el tresarind vazand ca nu era singur.
-Nu te nelinisti, o sa-ti aduc apa. Crezi ca poti manca?
Doar gandul la mancare il facu sa se strambe.
-Cred ca nu, rosti scriitorul. Odihneste-te, spuse el pasind spre usa unde se opri zambindu-i bland, apoi iesi lasandu-l singur cu o senzatie cumplita de greata.
Oare unde e baia? Trebuie sa existe o baie pe aici, gandi Sousuke ametit prin incapere pana zari o usa. Inauntru descoperi adevarul intr-o oglinda veche: fata ii era rosie pana la radacina parului si se intindea pana la piept, gatul ii era la fel de ars. Tanarul cerceta dusul, apoi se hoatara sa faca un dus, va fi mai bine decat starea in care era.
-Foloseste cata apa vrei, vine direct din rau, se auzi o voce care il sperie atat de tare pe tanarul din baie incat era sa cada. Cu sampon in ochi si parul pe fata, acesta nu putu decat sa intrebe alarmat:
-Ce faci?
-Ti-aduc ceva de imbracat, fu raspunsul calm. Ai nevoie de ajutor?
-Nu si te rog sa iesi de aici?
-Nu sunt acolo, sunt dupa geam, exista crema pentru arsuri, foloseste cata vrei, spuse Roy in timp ce Sousuke disperat incerca sa-si dea parul si samponul din ochi pentru a vedea unde este scriitorul si mai important ce ar putea vedea el.


Maine daca am timp sa postez o sa-i duc la oras.