29-03-2009, 06:12 PM
Fetelor multumesc pentru sfaturi si pentru comentarii. Sper sa va placa si capitolul acesta.
Capitolul ll
Dupa acel sarut cei doi barbati nu s-au mai intalnit si Sousuke nu a avut destul curaj ca sa-l caute pe seducatorul scriitor. Nu reusi sa-l surprinda pe Roy Misouri dupa ce cobora din tren si se duse la un restaurant din apropierea garii spreand sa-l gaseasca acolo, dar nimic. Oamenii care lucrau la restaurant nu auzisera niciodata de Roy Misouri sau de altcineva care s-ar fi potrivit cu descrierea lui asa ca tanarul fu lasat singur in oras. Dupa cateva minute de disperare, telefonul ii suna.
-Unchiule Myagi, fantasmagoricul scriitor e dat disparut. Dupa ce l-am zarit in tren pentru cateva minute, nu i-am mai dat de urma si ...
-Sunt foarte dezamagit, dar nu-ti face griji, el a ajuns acasa asa ca nu-ti ramane decat sa te duci singur, dar ai grija sa nu te incurci trebuie sa mai treci printr-un sat pana la destinatia corecta, Cumapara-ti o harta si ai grija de tine!
Dupa scurta conversatie Sousuke se duse sa-si primeasca camioneta si porni la drum. Trecu printr-o zona de campie care ii aminti de copilaria lui, pomii incarcati cu fructe ii aminteau de verile petrecute cu prietenii lui din copilarie.
Se opri la niste izvoare care straluceau intunecate cu apa datatoare de viata si rasunau de cantecele multor pasari. Drumul de la Tokio fusese lipsit de evenimente, citirea romanelor lui Roy Misouri nu ii prea inlaturase tulburarea lui Sousuke. In teama lui de a-l intalni pe acest om, se trezi descoperind in opera lui o senzualitate uimitoare si violenta ascunsa pe care nu le remarcase in lecturile anterioare. In noaptea de sambata, ghemuit in patul de companie din camioneta, cu toate usile incuiate, avu cosmaruri pentru prima data dupa un an. Si erau cosmaruri oribile, foarte vii, fantezii intunecate in care fata de luna plina a lui Roy Misouri ratacea ca un cuceritor razbunator peste ramasitele seninatatii tanarului- un bandit infiorator de proportii spectaculoase. Unul fu suficient ca sa-l faca sa intepeneasca in patul ingust, gemand in intuneric ca replica la tipetele si strigatele unui grup de haimanale ce-si faceau weekend-ul intr-un colt al locului pentru picnic. Sousuke se cutremura, multumit ca trecuse neobservat cu camioneta, inainte de sosirea lor. Fu mai mult decat recunoscator unei patrule care-i potoli pe petrecareti permitandu-i sa doarma, inainte ca un cor de ciripituri dinspre izvoare sa anunte aparitia altei zile.
Sousuke se trezi odata cu rasaritul soarelui, ochii fiindu-i obositi si pleoapele intepandu-l dupa noaptea in care se chinuise sa doarma din cauza gandurilor pline de teama. La ora sapte era deja plictisit asa ca se hotara sa savureze un mic dejun rapid, pregatit de altcineva in afara de el si dupa ce se uita prin locul de campare se indrepta catre motel unde se ospata cu friptura si oua, cateva felii de paine prajita si doua cesti de cafea tare si aburinda. Asta ii umplu timpul pana la opt, dar urmatoarele ore fura un continuu cosmar. Tanarul facu ordine in locul in care dormise, desfacu si reimpacheta fiecare articol de imbracaminte pe care-l adusese cu el, controla nivelul uleiului si presiunea cauciucurilor, apoi porni spre satul unde trebuia sa ajunga cu mintea framantata de ganduri, inchipuindu-si intalnirea.
"... Buna dimineata, domnule Misouri, sunt Sousuke Naegino. M-a trimis domnul Myagi..."
" Buna dimineata, domnule Naegino, sunt incantat sa va cunosc. Imi pare rau pentru acel sarut, totusi nu sunteti cum mi-am imaginat eu, dar sunt sigur ca vom lucra bine impreuna"
"... Buna dimineata, domnule Misouri, sunt..."
" Nu-mi pasa cine sunteti atata timp cat bateti repede la masina si nu-mi stati in cale."
"... Buna dimineata, domnule Misouri, eu sunt..."
" Sunteti persoana care se va intoarce in Hiroshima si odata ajuns acolo, spuneti-i lui Misami Myagi..."
Si tot asa in continuare de la ridicol la sublim, iar nodul din stomac i se accentua, dar intr-un fel facu sa treaca timpul mai repede. La ora unu, fara a constata aparitia lui Roy Misouri pe care trebuia sa-l intalneasca la intrarea in sat, nodul din stomac incepu sa-i faca probleme, transformandu-se in suparare care fu repede inlocuita cu o furie oarba ce crestea cu fiecare minut de asteptare. Daca nu e aici pana la ora doua la dracu cu el si calatorie placuta, gandi tanarul cand mai era zece minute pana la acea ora, iar cand sosi timpul in loc sa se urce in masina si sa plece, se duse la benzinarie sa-si ia o cafea. Isi terminase cafeaua pe jumatate cand o miscare brusca ii atrase atentia si sa uita sa vada cel mai hodorogit si decrepit vehicul care se oprise langa pompele de benzina. Langa acesta un barbat inalt, bine facut, muschiulos, solid, cu picioarele lungi muschiuloase asemeni unui cal din rasa Pur Sange, imbracat cu un maieu si o pereche de jeansi negri pe care-l recunoscu cand se intoarse cu fata. Sousuke aproape se ridica de pe bancuta, apoi se asezase la loc cu incapatanare. Diavol arogant! N-avea decat sa astepte pana cand el isi va termina cafeaua, Dupa aceea se va duce cu calm si se va intelege cu ilustrul domn Roy Misouri. Tanarul sorbi restul cafelei, dupa care se ridica sa plateasca si pasi usor si cu indiferenta spre scriitor.
-Deci tu esti! In vocea lui exista o insolenta, dar mai mult de atat o violenta insotita de o masculinitate neplacuta.
Sousuke se infiora, dar era un tremur care nu se vedea nici in ochii lui albastri si reci, nici in vocea calma cu care replica:
-Evident eu sunt cerberul, scund, gras si burtanos, iar acum vocea lui nu ii reflecta doar demnitatea ci si furia intensa.
-Mai sunt de asemenea si punctual, ceva de care dumneata nu ai putea fi acuzat. Ce este te-ai inselat asupra mustatii si burtii? Nu te ingrijora, pot sa transcriu opera dumitale nemuritoare intr-un manuscris.
Aici ma opresc, restul postez altadata. Pa si sper sa va placa.
Capitolul ll
Dupa acel sarut cei doi barbati nu s-au mai intalnit si Sousuke nu a avut destul curaj ca sa-l caute pe seducatorul scriitor. Nu reusi sa-l surprinda pe Roy Misouri dupa ce cobora din tren si se duse la un restaurant din apropierea garii spreand sa-l gaseasca acolo, dar nimic. Oamenii care lucrau la restaurant nu auzisera niciodata de Roy Misouri sau de altcineva care s-ar fi potrivit cu descrierea lui asa ca tanarul fu lasat singur in oras. Dupa cateva minute de disperare, telefonul ii suna.
-Unchiule Myagi, fantasmagoricul scriitor e dat disparut. Dupa ce l-am zarit in tren pentru cateva minute, nu i-am mai dat de urma si ...
-Sunt foarte dezamagit, dar nu-ti face griji, el a ajuns acasa asa ca nu-ti ramane decat sa te duci singur, dar ai grija sa nu te incurci trebuie sa mai treci printr-un sat pana la destinatia corecta, Cumapara-ti o harta si ai grija de tine!
Dupa scurta conversatie Sousuke se duse sa-si primeasca camioneta si porni la drum. Trecu printr-o zona de campie care ii aminti de copilaria lui, pomii incarcati cu fructe ii aminteau de verile petrecute cu prietenii lui din copilarie.
Se opri la niste izvoare care straluceau intunecate cu apa datatoare de viata si rasunau de cantecele multor pasari. Drumul de la Tokio fusese lipsit de evenimente, citirea romanelor lui Roy Misouri nu ii prea inlaturase tulburarea lui Sousuke. In teama lui de a-l intalni pe acest om, se trezi descoperind in opera lui o senzualitate uimitoare si violenta ascunsa pe care nu le remarcase in lecturile anterioare. In noaptea de sambata, ghemuit in patul de companie din camioneta, cu toate usile incuiate, avu cosmaruri pentru prima data dupa un an. Si erau cosmaruri oribile, foarte vii, fantezii intunecate in care fata de luna plina a lui Roy Misouri ratacea ca un cuceritor razbunator peste ramasitele seninatatii tanarului- un bandit infiorator de proportii spectaculoase. Unul fu suficient ca sa-l faca sa intepeneasca in patul ingust, gemand in intuneric ca replica la tipetele si strigatele unui grup de haimanale ce-si faceau weekend-ul intr-un colt al locului pentru picnic. Sousuke se cutremura, multumit ca trecuse neobservat cu camioneta, inainte de sosirea lor. Fu mai mult decat recunoscator unei patrule care-i potoli pe petrecareti permitandu-i sa doarma, inainte ca un cor de ciripituri dinspre izvoare sa anunte aparitia altei zile.
Sousuke se trezi odata cu rasaritul soarelui, ochii fiindu-i obositi si pleoapele intepandu-l dupa noaptea in care se chinuise sa doarma din cauza gandurilor pline de teama. La ora sapte era deja plictisit asa ca se hotara sa savureze un mic dejun rapid, pregatit de altcineva in afara de el si dupa ce se uita prin locul de campare se indrepta catre motel unde se ospata cu friptura si oua, cateva felii de paine prajita si doua cesti de cafea tare si aburinda. Asta ii umplu timpul pana la opt, dar urmatoarele ore fura un continuu cosmar. Tanarul facu ordine in locul in care dormise, desfacu si reimpacheta fiecare articol de imbracaminte pe care-l adusese cu el, controla nivelul uleiului si presiunea cauciucurilor, apoi porni spre satul unde trebuia sa ajunga cu mintea framantata de ganduri, inchipuindu-si intalnirea.
"... Buna dimineata, domnule Misouri, sunt Sousuke Naegino. M-a trimis domnul Myagi..."
" Buna dimineata, domnule Naegino, sunt incantat sa va cunosc. Imi pare rau pentru acel sarut, totusi nu sunteti cum mi-am imaginat eu, dar sunt sigur ca vom lucra bine impreuna"
"... Buna dimineata, domnule Misouri, sunt..."
" Nu-mi pasa cine sunteti atata timp cat bateti repede la masina si nu-mi stati in cale."
"... Buna dimineata, domnule Misouri, eu sunt..."
" Sunteti persoana care se va intoarce in Hiroshima si odata ajuns acolo, spuneti-i lui Misami Myagi..."
Si tot asa in continuare de la ridicol la sublim, iar nodul din stomac i se accentua, dar intr-un fel facu sa treaca timpul mai repede. La ora unu, fara a constata aparitia lui Roy Misouri pe care trebuia sa-l intalneasca la intrarea in sat, nodul din stomac incepu sa-i faca probleme, transformandu-se in suparare care fu repede inlocuita cu o furie oarba ce crestea cu fiecare minut de asteptare. Daca nu e aici pana la ora doua la dracu cu el si calatorie placuta, gandi tanarul cand mai era zece minute pana la acea ora, iar cand sosi timpul in loc sa se urce in masina si sa plece, se duse la benzinarie sa-si ia o cafea. Isi terminase cafeaua pe jumatate cand o miscare brusca ii atrase atentia si sa uita sa vada cel mai hodorogit si decrepit vehicul care se oprise langa pompele de benzina. Langa acesta un barbat inalt, bine facut, muschiulos, solid, cu picioarele lungi muschiuloase asemeni unui cal din rasa Pur Sange, imbracat cu un maieu si o pereche de jeansi negri pe care-l recunoscu cand se intoarse cu fata. Sousuke aproape se ridica de pe bancuta, apoi se asezase la loc cu incapatanare. Diavol arogant! N-avea decat sa astepte pana cand el isi va termina cafeaua, Dupa aceea se va duce cu calm si se va intelege cu ilustrul domn Roy Misouri. Tanarul sorbi restul cafelei, dupa care se ridica sa plateasca si pasi usor si cu indiferenta spre scriitor.
-Deci tu esti! In vocea lui exista o insolenta, dar mai mult de atat o violenta insotita de o masculinitate neplacuta.
Sousuke se infiora, dar era un tremur care nu se vedea nici in ochii lui albastri si reci, nici in vocea calma cu care replica:
-Evident eu sunt cerberul, scund, gras si burtanos, iar acum vocea lui nu ii reflecta doar demnitatea ci si furia intensa.
-Mai sunt de asemenea si punctual, ceva de care dumneata nu ai putea fi acuzat. Ce este te-ai inselat asupra mustatii si burtii? Nu te ingrijora, pot sa transcriu opera dumitale nemuritoare intr-un manuscris.
Aici ma opresc, restul postez altadata. Pa si sper sa va placa.