28-03-2009, 05:55 PM
Multumesc mult de comentarii!
5. If this is love...
Yasmine lua jurnalul aflat pe dulap, incepand sa-si asterne toate gandurile si sentimentele pe foaie. Acest sentiment pe care il simtea in momentul de fata, era foarte ciudat. Fluturasi in stomac, intimidare si confuzie. Niciodata nu a mai simtit asa ceva in prezenta unui baiat. Era ceva nou pentru ea, dar era pregatita sa-l experimenteze. Nu stia cu exactitate ce putea fi, dar stia cu siguranta ca simte ceva pentru brunet. Prietena sa care nu terminase de citit revista, sorbea linistita din cafea. Satena incerca din rasputeri sa nu se mai gandeasca la Sasuke, dar ii era aproape imposibil. Doar cand isi aducea aminte de persoana lui, simtea ca o ia razna. Nu-si putea explica acele simptome, de ce le simte si de ce trebuia tocmai ea sa aiba parte de ele. Orice ar fi, ea era o fata puternica si cu incredere in sine. Daca a putut rezista farmecelor celor mai ravnititi baieti, Uchiha nu va fi o exceptie.
In timp ce Yasmine se gandea la solutia perfecta, Uchiha incerca sa scoata cate ceva de la Naruto.
"Mai stii ceva despre ea? Nu ca as fi interesat, dar... stii tu." incerca Sasuke sa se scuze.
"Esti absolut penibil! Spune-mi adevarul! Iti place si esti interesat de ea... mare branza." gesticula blondul, uitand-se dupa fetele din liceu.
"Norocul meu ca nu ai tipat in gura mare. Spune-mi tot ce sti despre ea!" spuse hotarat brunetul.
"Calmeaza-te omule! Nu stiu absolut nimic, doar ti-am lasat tie cale libera spre ea. Esti pe cont propriu!" il lamuri Naruto, continuand sa le priveasca pe asa zisele puicute.
Brunetul era absolut uimit de replicile usturatoare pe care i le-a trantit bunul lui prieten. Dar poate acesta avea dreptate, era prea interesat de aceasta fata. Sasuke se ridica de la masa, fara sa spuna vreun cuvant. Era prea confuz ca sa mai poata discuta cu Naruto. Tot ce putea face, era sa traga un pui de somn. Pe hol se intalni cu Yasmine, care se indrepta spre terenul de fotbal.
"Iarasi tu! Parca ai fi o umbra." sopti brunetul, fara sa fie auzit de catre satena.
Aceasta trecu nepasatoare pe langa el, continuand sa mearga catre destinatie. Nu intelegea de ce, dar indiferenta ei il durea. Era in stare sa accepte orice critica la adresa lui, numai sa stie ca este bagat in seama de catre fata... dar acest lucru nu se va intampla prea devreme. Isi intoarse privirea spre Yasmine, privind-o din cap pana-n picioare. Asa frumoasa, atat de stralucitoare si atat de naturala. Ii statea asa de bine cu buclele acelea lasate pe spate si cu rochita aceea alba de primavara. Brunetul isi calca pe orgoliu si se indrepta spre fata, impingand-o spre perete.
"Nu mai cunosti bunele maniere? Macar un salut!" spuse Sasuke, enervat de comportamentul acesteia.
Yasmine ridica din umeri, nedorind sa spuna ceva. Era prea nepasatoare, iar asta ii displacea total baiatului.
"De ce nu spui nimic?!" intreba brunetul nedumerit.
Satena se tinea bine. Nu scotea absolut nici un cuvant, iar pe chipul ei nu se putea observa nici o schimbare.
"Spune ceva!" se rasti Uchiha, vrand sa-i auda vocea fetei.
In zadar. Statea in fata lui, ca o stana de piatra. Brunetul nemairezistand, ii cuprinse talia finuta incepand sa o sarute pe fata. Un sarut ce la inceput a fost putin violent, s-a transformat intr-un sarut absolut senzual. Gura fetei fiind ca o cireasa coapta, parul atat de fin ca matasea, pielea fina emanand un parfum de levantica.
"Esti superba! Ochii tai mari si caprui... privirea ta ma induce in eroare. Esti misterioasa, esti asa cum imi place mie." spuse Sasuke, sarutandu-i din nou buzele.
"Crezi ca rezolvi ceva cu asta? Nu sunt deloc impresionata, iar sarutul...chiar nu-i inteleg rostul. Ramai acelasi mitocan oricum!" ii spuse Yasmine indreptandu-se spre teren.
Baiatul era absolut socat. A fost prima si ultima oara, cand isi mai calca pe orgoliu.
5. If this is love...
Yasmine lua jurnalul aflat pe dulap, incepand sa-si asterne toate gandurile si sentimentele pe foaie. Acest sentiment pe care il simtea in momentul de fata, era foarte ciudat. Fluturasi in stomac, intimidare si confuzie. Niciodata nu a mai simtit asa ceva in prezenta unui baiat. Era ceva nou pentru ea, dar era pregatita sa-l experimenteze. Nu stia cu exactitate ce putea fi, dar stia cu siguranta ca simte ceva pentru brunet. Prietena sa care nu terminase de citit revista, sorbea linistita din cafea. Satena incerca din rasputeri sa nu se mai gandeasca la Sasuke, dar ii era aproape imposibil. Doar cand isi aducea aminte de persoana lui, simtea ca o ia razna. Nu-si putea explica acele simptome, de ce le simte si de ce trebuia tocmai ea sa aiba parte de ele. Orice ar fi, ea era o fata puternica si cu incredere in sine. Daca a putut rezista farmecelor celor mai ravnititi baieti, Uchiha nu va fi o exceptie.
In timp ce Yasmine se gandea la solutia perfecta, Uchiha incerca sa scoata cate ceva de la Naruto.
"Mai stii ceva despre ea? Nu ca as fi interesat, dar... stii tu." incerca Sasuke sa se scuze.
"Esti absolut penibil! Spune-mi adevarul! Iti place si esti interesat de ea... mare branza." gesticula blondul, uitand-se dupa fetele din liceu.
"Norocul meu ca nu ai tipat in gura mare. Spune-mi tot ce sti despre ea!" spuse hotarat brunetul.
"Calmeaza-te omule! Nu stiu absolut nimic, doar ti-am lasat tie cale libera spre ea. Esti pe cont propriu!" il lamuri Naruto, continuand sa le priveasca pe asa zisele puicute.
Brunetul era absolut uimit de replicile usturatoare pe care i le-a trantit bunul lui prieten. Dar poate acesta avea dreptate, era prea interesat de aceasta fata. Sasuke se ridica de la masa, fara sa spuna vreun cuvant. Era prea confuz ca sa mai poata discuta cu Naruto. Tot ce putea face, era sa traga un pui de somn. Pe hol se intalni cu Yasmine, care se indrepta spre terenul de fotbal.
"Iarasi tu! Parca ai fi o umbra." sopti brunetul, fara sa fie auzit de catre satena.
Aceasta trecu nepasatoare pe langa el, continuand sa mearga catre destinatie. Nu intelegea de ce, dar indiferenta ei il durea. Era in stare sa accepte orice critica la adresa lui, numai sa stie ca este bagat in seama de catre fata... dar acest lucru nu se va intampla prea devreme. Isi intoarse privirea spre Yasmine, privind-o din cap pana-n picioare. Asa frumoasa, atat de stralucitoare si atat de naturala. Ii statea asa de bine cu buclele acelea lasate pe spate si cu rochita aceea alba de primavara. Brunetul isi calca pe orgoliu si se indrepta spre fata, impingand-o spre perete.
"Nu mai cunosti bunele maniere? Macar un salut!" spuse Sasuke, enervat de comportamentul acesteia.
Yasmine ridica din umeri, nedorind sa spuna ceva. Era prea nepasatoare, iar asta ii displacea total baiatului.
"De ce nu spui nimic?!" intreba brunetul nedumerit.
Satena se tinea bine. Nu scotea absolut nici un cuvant, iar pe chipul ei nu se putea observa nici o schimbare.
"Spune ceva!" se rasti Uchiha, vrand sa-i auda vocea fetei.
In zadar. Statea in fata lui, ca o stana de piatra. Brunetul nemairezistand, ii cuprinse talia finuta incepand sa o sarute pe fata. Un sarut ce la inceput a fost putin violent, s-a transformat intr-un sarut absolut senzual. Gura fetei fiind ca o cireasa coapta, parul atat de fin ca matasea, pielea fina emanand un parfum de levantica.
"Esti superba! Ochii tai mari si caprui... privirea ta ma induce in eroare. Esti misterioasa, esti asa cum imi place mie." spuse Sasuke, sarutandu-i din nou buzele.
"Crezi ca rezolvi ceva cu asta? Nu sunt deloc impresionata, iar sarutul...chiar nu-i inteleg rostul. Ramai acelasi mitocan oricum!" ii spuse Yasmine indreptandu-se spre teren.
Baiatul era absolut socat. A fost prima si ultima oara, cand isi mai calca pe orgoliu.