27-03-2009, 09:07 PM
din cate mi-a spus Aly, pot sa deschid un topic in care sa pun doar povestile mele, deci nu cred ca incalc vreo regula :D (multumesc din nou Aly pentru ca m-ai lamurit :*)...voi incerca sa scriu cat mai des, pentru ca momentan am multe idei :D sa incepem cu prima poveste....
si cele doua personaje:
Kyo si Orbit: http://i729.photobucket.com/albums/ww299...la/kyo.jpg
Ayame: http://i729.photobucket.com/albums/ww299...pygirl.jpg
sper ca v-a placut...sunt sigura ca sunt multe greseli iar daca puteti, sa le spuneti :D v-as fi recunoscatoare :*
Operatiunea S.S. :Salvati Scoala!
Undeva in lume exista o tara. Un loc unde nimeni nu e trst, nimeni nu plange, un loc unde fericirea predomena. Copii traiau fara griji, se jucau mere, veselia lor se imprastia peste tot. Ei se distrau pana si la scoala. Le placeau sa invete, profesorii erau minunati. Parintii erau la fel de veseli si mandri de copii lor. In acel loc, nici bolile nu existau. Batranii traiau si eu fara griji, fara dureri, erau jucausi ca niste copii.
In acea tara, traia deasemenea si un copil foarte jucaus. Doua suvite din parul lui roscat ii cadeau pe fata, iar ochii lui verzi ca petele de iarba exprimau numai bunatate. Acesta era Kyo, un baietel de 10 ani. El iubea orice. Nu existau lucruri care sa le urasca. Lucrurile rele nu existau in viata lui. Ii placea sa se joace, sa invete, sa se bucure de frumusetile pe care i le ofera viata. Kyo era deasemenea un mare iubitor de animale. Avea un catel pe nume Orbit. Era un catelus mic de culoare alba si foarte jucaus. Cei doi erau foarte buni prieteni. Mergeau oriunde impreuna: in parc, la scoala, la joaca... Chiar si invatatoarea lui Kyo adora prezenta lui Orbit. Era un catel cuminte si foarte ascultator. Toate erau bune si frumoase pana intr-o zi.
Dimineata, Kyo si Orbit mergeau impreuna la scoala. Deodata, roscatul simti ca se misca ceva in ghiozdanul lui.
-Orbit, poti sa vezi daca nu este ceva in regula?
Catelul latra ca semn de afirmatie. Isi baga boticul in ghiozdan. Apoi a intrat cu totul in ghiozdan pentru a verifica mai bine. Deodata, simti ca ceva il pisca. Orbit sari ca si ars din ghiozdan. Acesta a inceput sa latre.
-Orbit, ce s-a intamplat? Hai sa mergem la scoala, nu trebuie sa intarziem!
Cei doi au inceput sa alerge. Mai aveau doua mine pana sa se sune. Scoala era destul de departe, asa ca aveau sanse sa ajunga la timp. Cand clopotelul suna, Kyo intra pe usa clasei. Se puse repede in banca si se pregati de ora. Invatatoarea nu s-a suparat deoarece nu a intarziat. Aceasta a inceput sa predea o noua lectie. Kyo scria o data cu colegii lui. Deodata, stiloul acestuia parca vibra, iar roscatul nu mai putea scrie. Il arunca si isi lua alt stilou. La fel se intampla si cu acesta. Vibra din ce in ce mai tare. Nervos, Kyo il arunca pe jos. Obiectul a inceput sa se creasca in marime. Ochii copiilor s-au facut cat cepele. Probabil singurul si cel mai rau lucru era aproape. Acel loc nu mai vazuse asa ceva, dar acum ca are sansa va regreta.
-Copii, sfarsitul vostru si al celorlalti de aici este aproape! Spuse stiloul malefic. Va voi invata minte sa nu va bateti joc de rechizite! Noi suntem ceva important ce folositi la scoala, iar voi ne consumati in prostie si ne aruncati pe unde apucati! Ca pedeapsa, eu si ceilalti vom distruge scoala, iar voi nu veti mai putea invata!
Copii s-au ingrijorat foarte tare. Daca nu va mai exista scoala, atunci ce se va alege de ei? Nu vr stii nimic cand vor fi maturi, nu vor stii sa isi educe copiii.
-Acum, voi lua toate rechizitele de aici. Le voi duce in lumea mea, unde vor prinde viata si vor forma un nou taram!
Vocea lui era inspaimantatoare. Copii erau foarte speriati, doar Kyo era furios. Lui ii placea scoala si nu vroia sa o piarda. Doar cu ajutorul acesteia si-a facut prieteni si a invatat multe lucruri. Stiloul imens a deschis un portal si a mers in el luand cu el toare rechizitele copiilor. Kyo nu a stat cu mainile in san, si a mers impreuna cu Orbit in portal. Oare unde vor ajunge?
Cei doi prieteni alunecau in continuare intr-un tunel care nu parea sa aiba sfarsit. Totul era negru, ceea ce ii speria putin pe cei doi. Dupa ceva timp, a inceput sa se vada lumina. Tunelul se sfarsise, lasandu-i pe Kyo si Orbit singuri, undeva unde nimeni nu ii mai putea gasi. Era o lume in care nimic nu se asemana cu lumea reala, parca totul era imaginar.
-Orbit, priveste! Parca toate rechizitele noastre eu prins viata sau au fost folosite pentru constructie!
Intradevar, asa era. Casele erau facute din penare frumos colorate, gardul era facut din radiere, florile erau din carton viu colorat. Locuitorii erau si ei deasemenea echizite. La o cladire mica ce se parea ca este o fierarie, o trusa de geometrie incerca sa isi faca treaba. Intr-un alt loc al orasului, cateva pensule impreuna cu niste acuarele vopseau totul. Alti locuitori din cine stie ce lucruri se plimbau linistiti. Deodata, se auzi un tipat:
-Intrusi! Sunt din lumea oamenilor si vor sa ne ia in lumea lor! Pe ei!
Cu totii au sarit pe Kyo si Orbit. Au incercat sa scape, dar in zadar. Ei erau doar doi, in timp ce ceilalti erau cu zecile. Dupa cateva minute de lupta, cei doi au cazut morti de oboseala. Doua creioane ii luara fara a sta pe ganduri. Kyo avea hainele murdare. Pe langa ca era obosit, acum mai era si tarat. Din ochii lui verzi si blanzi cazu o lacrima. Era prea mult pentru un simplu copil de 10 ani. Nu dupa mult timp acesta a fost adus intr-un mare palat. Fu aruncat la cativa metri, acesta reusind sa se loveasca destul de rau. Se puse in genunchi, punandu-si mana pe umarul drept. Se putea observa ca il durea.
In fata lui aparu un tub de lipici ce avea o pelerina si o coroana lucitoare pe cap.
-Asa deci, inca un alt nesabuit a avut curajul sa ne calce pamanturile cu scopul de a ne opri, de ce oare oamenii sunt atat de incapatanati? Lasa, am eu ac de cojocul tau, Morcoveata!
-Nu imi veti face nimic si ma chema Morcoveata! Se rasti Kyo la lipiciul ce parea a fi regele.
-Se pare ca acest pusti este diferit. Inainte sa te duc in temnita, te voi tortura cu ce i-am chinuit si pe alti: matematica!
Pe chipul baiatului se putea citi mirarea. Probabil era uimit ca acestia torturau oamenii cu probleme de matematica. Acesta a inceput sa rada. Ii credea nebuni pe acesti ��oameni��. Merse impreuna cu imparatul intr-o sala destul de mia, ce avea pe tot peretele o tabla.
-Ei bine baiete, sa vad daca mai razi acum! In fata ta e afla cea mai mare ecuatie din lume, pe care nici cel mai inteligent de pe pamant nu a reusit sa ii dea de capat. Acum sa te vad cum reusesti sa o faci! rase malefic lipiciul.
Kyo lua creta in mana si incepu sa scrie pe imensa tabla. Nu se auzea nimic, doar sunetul ce il facea creta in contact cu tabla. Baiatul scria destul de repede, desi erau operatii destul de grele. Nici imparatului nu ii venea sa creada ca un copil de 10 ani facea ceva ce nu facea un profesor. Probabil acest copil avea ceva special. Dupa aproximativ jumatate de ora, rezultatul ecuatiei a fost scris, Intr-adevar, era corect. Desi regele era uimit, nu vroia sa arate asta. Il lua pe Kyo si il duse intr-o temnita.
Roscatul statea cu barbia pe genunchi. Ochi lui se deschisera cand auzi o voce.
-Scuze daca te deranjez, dar si tu ai ajuns in locul asta? spuse o fetita cu parul blond si ochii albastrii, imbracata intr-o rochita care s-a mudarit in acest loc.
-Asa se pare, dar tu cine esti? Intreba Kyo cu putin rosu in obraji.
-Eu sunt Ayame si am ajuns aici printr-un portal ciudat. spuse si fata cu rosu in obraji si cu vocea tremurta.
-Cred ca iti este frig, daca vrei, te pot tine in brate! Spuse Kyo sperand ca o va avea mai aproape.
Blonda accepta, ducanduse langa roscat. Isi puse capul pe umarul lui, imbratisandu-l in aceasi timp. Acelasi lucru il facu si Kyo. Se simtea bine langa noua sa prietena. Desi erau doar niste copii si ca abia s-au cunoscut, simteau o oarecare atractie. In scurt timp, amandoi au inchis ochii. Erau obositi dupa o zi atat de grea.
A doua zi, Ayame a fost prima care s-a trezit. Era fata in fata cu persoana cu care adormise. Isi puse mana pe chipul lui, mangaindu-l usor. Nu a mai putut rezista si i-a dat un sarut pe obraz. Astefel, a reusit sa il trezeasca pe roscat.
-Ayame, vreau ca in acest moment sa mergem sa infruntam rechzitele! Acum ori niciodata! Soarta scolii este in mainile noastre! Spuse baiaul increzator, de parca ar fi fost electrocutat.
Ayame dadu din cap in semn de afirmatie si il lua pe Kyo de mana. Impreuna au inceput sa tie, spunand ca vor la toaleta. Gardianul le dadu drumul, stiind ca cei doi nu aveau unde sa plece. Credea ca doi copii de 10 ani nu puteau aduce nimic rau, dar se va insela incurand. Ayame si Kyo au inceput sa alerge pe coridoarele palatului, ajungand in sala tronului. Au trantit usa, reusind sa il sperie pe rege.
-Lipici de doi bani, ne vom lupta aici si acum! Spusera cei doi in acelasi timp.
-Voi, sa ma opriti pe mine? Voi si care armata? Va pot ucide ca pe niste insecte, dar ma abtin ca sunteti doar niste copii! incepu acesta sa rada nestiind ce il asteapta.
Cei doi au inceput sa alerge spre lipici. Il lovira cu piciorul foarte puternic, reusind sa il doboare. Acesta se incrunta. Nu vroia sa permita ca doi copii razgaiati sa il invinga atat de usor. Isi chema armata. Aceasta era destul de numeroasa. Toti ii inconjurau pe Kyo si Ayame care erau in pozitii de lupta. Dupa cateva clipe, toat armata sari pe cei doi. Parea ca totul e pierdut, dar nu era asa. Cei doi se ridicara si incepusera sa lupta. Desi erau numai doi, reuseau sa doboare o armata mult mai numeroasa. Dupa jumatate de ora, toti luptatorii erau la pamant, inafara de copii.
-Credeti ca ati castigat? Numai daca imi luati acest medalion ne puteti distruge planurile si intoarce acasa, dar sa nu credeti ca veti putea! Eu nu pot fi oprit! Rase malefic regele.
Acesta incepus sa fuga spre iesirea din palat, dar nu a putut. Ayame a ajuns inaintea lui si i-a pus piedica. A luat medalionul, iar impreuna cu Kyo au ajuns inapoi in lumea lor. Kyo se grabi repede sa ajunga acasa pentru ai spune mamei tot ce s-a intamplat.
-Mama, mama! Nu o sa iti vina sa crezi ce s-a intamplat! Am fost intr-o lume in care totul era facut din rechizite, iar regele Lipici vroia sa distruga scoala, ar eu l-am oprit! Spuse Kyo entuziasmat.
-Oh, dragule, ce imaginatie bogata ai! Acum hai sa mananci cat e mancarea calda.
-Dar mama, spun adevarul! Totul s-a intamplat! Iar fata asta pe nume Ayame m-a ajutat!
-Ma bucur sa te cunosc Ayame! Daca vrei, poti ramane la cina!
-As fi incantata, doamna! Spuse fericita Ayame deoarece stia ca isi va petrece restul copilariei alaturi de prietenul ei roscat.
Totul a revenit la normal. Rechizitele au fost aduse inapoi, iar Kyo a ramas cu niste amintiri de neuitat. Mama tot nu a crezut povestea lui Kyo, nci macar invatatoarea care a vazut totul dar si aceasta credea ca a fost un joc de-al copiilor.
Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa, si-am incalecat pe-o roata, si v-am spus povestea toata, si-am incalecat pe-o capsuna si v-am spus o mate si gogonata minciuna!
In acea tara, traia deasemenea si un copil foarte jucaus. Doua suvite din parul lui roscat ii cadeau pe fata, iar ochii lui verzi ca petele de iarba exprimau numai bunatate. Acesta era Kyo, un baietel de 10 ani. El iubea orice. Nu existau lucruri care sa le urasca. Lucrurile rele nu existau in viata lui. Ii placea sa se joace, sa invete, sa se bucure de frumusetile pe care i le ofera viata. Kyo era deasemenea un mare iubitor de animale. Avea un catel pe nume Orbit. Era un catelus mic de culoare alba si foarte jucaus. Cei doi erau foarte buni prieteni. Mergeau oriunde impreuna: in parc, la scoala, la joaca... Chiar si invatatoarea lui Kyo adora prezenta lui Orbit. Era un catel cuminte si foarte ascultator. Toate erau bune si frumoase pana intr-o zi.
Dimineata, Kyo si Orbit mergeau impreuna la scoala. Deodata, roscatul simti ca se misca ceva in ghiozdanul lui.
-Orbit, poti sa vezi daca nu este ceva in regula?
Catelul latra ca semn de afirmatie. Isi baga boticul in ghiozdan. Apoi a intrat cu totul in ghiozdan pentru a verifica mai bine. Deodata, simti ca ceva il pisca. Orbit sari ca si ars din ghiozdan. Acesta a inceput sa latre.
-Orbit, ce s-a intamplat? Hai sa mergem la scoala, nu trebuie sa intarziem!
Cei doi au inceput sa alerge. Mai aveau doua mine pana sa se sune. Scoala era destul de departe, asa ca aveau sanse sa ajunga la timp. Cand clopotelul suna, Kyo intra pe usa clasei. Se puse repede in banca si se pregati de ora. Invatatoarea nu s-a suparat deoarece nu a intarziat. Aceasta a inceput sa predea o noua lectie. Kyo scria o data cu colegii lui. Deodata, stiloul acestuia parca vibra, iar roscatul nu mai putea scrie. Il arunca si isi lua alt stilou. La fel se intampla si cu acesta. Vibra din ce in ce mai tare. Nervos, Kyo il arunca pe jos. Obiectul a inceput sa se creasca in marime. Ochii copiilor s-au facut cat cepele. Probabil singurul si cel mai rau lucru era aproape. Acel loc nu mai vazuse asa ceva, dar acum ca are sansa va regreta.
-Copii, sfarsitul vostru si al celorlalti de aici este aproape! Spuse stiloul malefic. Va voi invata minte sa nu va bateti joc de rechizite! Noi suntem ceva important ce folositi la scoala, iar voi ne consumati in prostie si ne aruncati pe unde apucati! Ca pedeapsa, eu si ceilalti vom distruge scoala, iar voi nu veti mai putea invata!
Copii s-au ingrijorat foarte tare. Daca nu va mai exista scoala, atunci ce se va alege de ei? Nu vr stii nimic cand vor fi maturi, nu vor stii sa isi educe copiii.
-Acum, voi lua toate rechizitele de aici. Le voi duce in lumea mea, unde vor prinde viata si vor forma un nou taram!
Vocea lui era inspaimantatoare. Copii erau foarte speriati, doar Kyo era furios. Lui ii placea scoala si nu vroia sa o piarda. Doar cu ajutorul acesteia si-a facut prieteni si a invatat multe lucruri. Stiloul imens a deschis un portal si a mers in el luand cu el toare rechizitele copiilor. Kyo nu a stat cu mainile in san, si a mers impreuna cu Orbit in portal. Oare unde vor ajunge?
Cei doi prieteni alunecau in continuare intr-un tunel care nu parea sa aiba sfarsit. Totul era negru, ceea ce ii speria putin pe cei doi. Dupa ceva timp, a inceput sa se vada lumina. Tunelul se sfarsise, lasandu-i pe Kyo si Orbit singuri, undeva unde nimeni nu ii mai putea gasi. Era o lume in care nimic nu se asemana cu lumea reala, parca totul era imaginar.
-Orbit, priveste! Parca toate rechizitele noastre eu prins viata sau au fost folosite pentru constructie!
Intradevar, asa era. Casele erau facute din penare frumos colorate, gardul era facut din radiere, florile erau din carton viu colorat. Locuitorii erau si ei deasemenea echizite. La o cladire mica ce se parea ca este o fierarie, o trusa de geometrie incerca sa isi faca treaba. Intr-un alt loc al orasului, cateva pensule impreuna cu niste acuarele vopseau totul. Alti locuitori din cine stie ce lucruri se plimbau linistiti. Deodata, se auzi un tipat:
-Intrusi! Sunt din lumea oamenilor si vor sa ne ia in lumea lor! Pe ei!
Cu totii au sarit pe Kyo si Orbit. Au incercat sa scape, dar in zadar. Ei erau doar doi, in timp ce ceilalti erau cu zecile. Dupa cateva minute de lupta, cei doi au cazut morti de oboseala. Doua creioane ii luara fara a sta pe ganduri. Kyo avea hainele murdare. Pe langa ca era obosit, acum mai era si tarat. Din ochii lui verzi si blanzi cazu o lacrima. Era prea mult pentru un simplu copil de 10 ani. Nu dupa mult timp acesta a fost adus intr-un mare palat. Fu aruncat la cativa metri, acesta reusind sa se loveasca destul de rau. Se puse in genunchi, punandu-si mana pe umarul drept. Se putea observa ca il durea.
In fata lui aparu un tub de lipici ce avea o pelerina si o coroana lucitoare pe cap.
-Asa deci, inca un alt nesabuit a avut curajul sa ne calce pamanturile cu scopul de a ne opri, de ce oare oamenii sunt atat de incapatanati? Lasa, am eu ac de cojocul tau, Morcoveata!
-Nu imi veti face nimic si ma chema Morcoveata! Se rasti Kyo la lipiciul ce parea a fi regele.
-Se pare ca acest pusti este diferit. Inainte sa te duc in temnita, te voi tortura cu ce i-am chinuit si pe alti: matematica!
Pe chipul baiatului se putea citi mirarea. Probabil era uimit ca acestia torturau oamenii cu probleme de matematica. Acesta a inceput sa rada. Ii credea nebuni pe acesti ��oameni��. Merse impreuna cu imparatul intr-o sala destul de mia, ce avea pe tot peretele o tabla.
-Ei bine baiete, sa vad daca mai razi acum! In fata ta e afla cea mai mare ecuatie din lume, pe care nici cel mai inteligent de pe pamant nu a reusit sa ii dea de capat. Acum sa te vad cum reusesti sa o faci! rase malefic lipiciul.
Kyo lua creta in mana si incepu sa scrie pe imensa tabla. Nu se auzea nimic, doar sunetul ce il facea creta in contact cu tabla. Baiatul scria destul de repede, desi erau operatii destul de grele. Nici imparatului nu ii venea sa creada ca un copil de 10 ani facea ceva ce nu facea un profesor. Probabil acest copil avea ceva special. Dupa aproximativ jumatate de ora, rezultatul ecuatiei a fost scris, Intr-adevar, era corect. Desi regele era uimit, nu vroia sa arate asta. Il lua pe Kyo si il duse intr-o temnita.
Roscatul statea cu barbia pe genunchi. Ochi lui se deschisera cand auzi o voce.
-Scuze daca te deranjez, dar si tu ai ajuns in locul asta? spuse o fetita cu parul blond si ochii albastrii, imbracata intr-o rochita care s-a mudarit in acest loc.
-Asa se pare, dar tu cine esti? Intreba Kyo cu putin rosu in obraji.
-Eu sunt Ayame si am ajuns aici printr-un portal ciudat. spuse si fata cu rosu in obraji si cu vocea tremurta.
-Cred ca iti este frig, daca vrei, te pot tine in brate! Spuse Kyo sperand ca o va avea mai aproape.
Blonda accepta, ducanduse langa roscat. Isi puse capul pe umarul lui, imbratisandu-l in aceasi timp. Acelasi lucru il facu si Kyo. Se simtea bine langa noua sa prietena. Desi erau doar niste copii si ca abia s-au cunoscut, simteau o oarecare atractie. In scurt timp, amandoi au inchis ochii. Erau obositi dupa o zi atat de grea.
A doua zi, Ayame a fost prima care s-a trezit. Era fata in fata cu persoana cu care adormise. Isi puse mana pe chipul lui, mangaindu-l usor. Nu a mai putut rezista si i-a dat un sarut pe obraz. Astefel, a reusit sa il trezeasca pe roscat.
-Ayame, vreau ca in acest moment sa mergem sa infruntam rechzitele! Acum ori niciodata! Soarta scolii este in mainile noastre! Spuse baiaul increzator, de parca ar fi fost electrocutat.
Ayame dadu din cap in semn de afirmatie si il lua pe Kyo de mana. Impreuna au inceput sa tie, spunand ca vor la toaleta. Gardianul le dadu drumul, stiind ca cei doi nu aveau unde sa plece. Credea ca doi copii de 10 ani nu puteau aduce nimic rau, dar se va insela incurand. Ayame si Kyo au inceput sa alerge pe coridoarele palatului, ajungand in sala tronului. Au trantit usa, reusind sa il sperie pe rege.
-Lipici de doi bani, ne vom lupta aici si acum! Spusera cei doi in acelasi timp.
-Voi, sa ma opriti pe mine? Voi si care armata? Va pot ucide ca pe niste insecte, dar ma abtin ca sunteti doar niste copii! incepu acesta sa rada nestiind ce il asteapta.
Cei doi au inceput sa alerge spre lipici. Il lovira cu piciorul foarte puternic, reusind sa il doboare. Acesta se incrunta. Nu vroia sa permita ca doi copii razgaiati sa il invinga atat de usor. Isi chema armata. Aceasta era destul de numeroasa. Toti ii inconjurau pe Kyo si Ayame care erau in pozitii de lupta. Dupa cateva clipe, toat armata sari pe cei doi. Parea ca totul e pierdut, dar nu era asa. Cei doi se ridicara si incepusera sa lupta. Desi erau numai doi, reuseau sa doboare o armata mult mai numeroasa. Dupa jumatate de ora, toti luptatorii erau la pamant, inafara de copii.
-Credeti ca ati castigat? Numai daca imi luati acest medalion ne puteti distruge planurile si intoarce acasa, dar sa nu credeti ca veti putea! Eu nu pot fi oprit! Rase malefic regele.
Acesta incepus sa fuga spre iesirea din palat, dar nu a putut. Ayame a ajuns inaintea lui si i-a pus piedica. A luat medalionul, iar impreuna cu Kyo au ajuns inapoi in lumea lor. Kyo se grabi repede sa ajunga acasa pentru ai spune mamei tot ce s-a intamplat.
-Mama, mama! Nu o sa iti vina sa crezi ce s-a intamplat! Am fost intr-o lume in care totul era facut din rechizite, iar regele Lipici vroia sa distruga scoala, ar eu l-am oprit! Spuse Kyo entuziasmat.
-Oh, dragule, ce imaginatie bogata ai! Acum hai sa mananci cat e mancarea calda.
-Dar mama, spun adevarul! Totul s-a intamplat! Iar fata asta pe nume Ayame m-a ajutat!
-Ma bucur sa te cunosc Ayame! Daca vrei, poti ramane la cina!
-As fi incantata, doamna! Spuse fericita Ayame deoarece stia ca isi va petrece restul copilariei alaturi de prietenul ei roscat.
Totul a revenit la normal. Rechizitele au fost aduse inapoi, iar Kyo a ramas cu niste amintiri de neuitat. Mama tot nu a crezut povestea lui Kyo, nci macar invatatoarea care a vazut totul dar si aceasta credea ca a fost un joc de-al copiilor.
Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa, si-am incalecat pe-o roata, si v-am spus povestea toata, si-am incalecat pe-o capsuna si v-am spus o mate si gogonata minciuna!
si cele doua personaje:
Kyo si Orbit: http://i729.photobucket.com/albums/ww299...la/kyo.jpg
Ayame: http://i729.photobucket.com/albums/ww299...pygirl.jpg
sper ca v-a placut...sunt sigura ca sunt multe greseli iar daca puteti, sa le spuneti :D v-as fi recunoscatoare :*