Hunters

[goddess]

8 : Coliziune

Pana la urma nu am reusit sa aflu unde era sediul lor.Inainte sa ne duca acasa Kei si-a exersat hocus-pocus-ul sau pe mine si Kyoko si amandoua am lesinat.....nici nu vreau sa ma gandesc ce ar putea sa faca un vampir pervers cu puterea asta...ma lua cu fiori.
Mama a fost foarte speriata si ingrijorata de disparitia noastra.Dar sa nu le confundam...ingrijorata era pentru disparitie...dar speriata a fost pentru alt motiv . Faptul ca la 2 dimineata s-a trezit cu noi acasa .Eram in baie si ne spalam pe dinti cand a intrat si era cat pe ce sa faca atac de cord cand ne-a zarit.
A trebuit o gramada de tipete ca s-o convingem ca am pierdut trenul si ca cazuse curentul...asa cum au zis si cei de la stiri.Spre surprinderea mea...dar nu chiar...nu s-a zis nimic la televizor de conductorul trenului al carui cap probabil statea taiat in doua si a geamurilor sparte ale vagonului.Probabil aici e interventia acelor ‘mari puteri ‘ de care vorbea Mei Wong .
Oricum, nu aveam ce altceva sa-i spun.Cand m-a intrebat cum ma simt...am inghitit in sec si i-am zis ca sunt bine .Ce puteam sa-i zic...’mama...in seara asta am fost atacate de un zombi...Kyoko a murit...gatul meu a fost luat in primire de un vampir...si apoi am fost dusa la sediul unei organizatii care se ocupa cu scalpat creaturi si pe langa asta ....armele lor secrete sunt niste vampiri..ah..si pe langa asta..se folosesc de oameni ca mine ca sa-si mareasca puterile in lupta..iar acum eu sunt una din ei...’?...Nu m-ar crede nici un scriitor de carti fantastice.
Cumva...nu stiu cum..ne-am culcat.A doua zi m-am trezit ca de obicei...m-am rostogolit din pat ca de obicei..iar apoi m-am tarat cumva pana la baie sa ma spal pe dinti..ca de obicei..mi-am bagat din greseala periuta in nas pentru ca atipisem cu pasta in gura..ca de obicei...si apoi m-am mai rostogolit nitzel pe scari...ca de obicei..ce sa zic..nu sunt o persoana matinala , mai ales cand cu cateva ore in urma am fost atacata...supta...dusa..si invartita pe toate partile....Kyoko era deja treaza...cum reuseste?
Am plecat la scoala. Toti ne incurajau pentru meciul de volei ce urma sa se dea intre clasa noastra si clasa 11 F de azi in doua saptamani. Clopotelul suna si anunta masa de pranz. M-am grabit la cantina.Tocmai eram la rand cand in spatele meu...
‘Succes la meciul de peste 2 saptamani ‘ zise EL.’Stiu ca e devreme...dar probabil ca va antrenati din greu , chiar daca este doar un meci amical ‘ continua el.Ma intoarsem brusc . Fata imi era socata.
‘TA-TA..Takumi-sempai ‘ murmur eu.’Multumesc ‘ inchei.Ce era sa-i zic? El zambi si se indeparta.Ah nu! Nu pleca! Trebuia sa fi gasit ceva sa-i zic...prea tarziu...deja s-a asezat cu prietenii lui la masa. Hehe..nu mai par asa dura atunci cand sentimentele mele sunt in dicutie....ce penibil.
Dupa ore Kyoko pleca inaintea mea acasa.Eu ramaneam sa ma antrenez. Mama venea tarziu azi , asa ca trebuia sa fac niste cumparaturi si sa gatesc ceva cu Kyoko.Am plecat pe la 7 de la scoala.Soarele apunea . Am luat trenul din districtul Koto pana in Edogawa si la 7.45 eram in statie . Mi-am facut cumparaturile si ma indreptam spre casa.Oare de ce m-a mancat sa o iau pe o ruta ocolitoare printre blocuri?
Eram cat pe ce sa fiu zdrobita de un taxi care se izbi de un stalp in fata mea.Lumea din jur se uita speriata la accident.Doi barbati s-au indreptat spre masina.Curioasa sa vad daca era bine..m-am apropiat..si am inghetat.
‘Stati departe !’ strig eu dar deja zombiul de la volan ii reteza capul unuia din barbati. Toti incepura sa urle si sa se imprastie, cel putin asta fusese tendinta caci deodata aerul deveni aproape irespirabil.Simteam c-o sa lesin.Era ca si cum o patura lipsita de oxigen se asternu peste noi.Daca o mana rece nu ma apuca de gura lesinam probabil instantaneu. Kei ma trase intr-o parte .