4. Hide the truth
"Minunat! A fost perfect." spuse entuziastă profesoara.
Bucuroase dar şi obosite, fetele s-au aşezat pe băncuţe pentru ai asculta părerea profesoarei.
"Deja ştiu cine va fi şefa majoretelor. Yasmine, felicitări! De acum tu vei îndeplini funcţia de şefă a echipei de majorete!" adăugă aceasta, ridicându-se de pe scaun şi îmbrăţişând-o.
"Vă mulţumesc!" spuse şatena, vocea ei fiind plină de emoţii.
"Sunteţi liberi. Yasmine, mâine te rog să vii în această sală, împreună cu celelalte fete!" spuse Medeea, căutându-şi cheia în buzunar.
"Bineînţeles doamnă!" răspunse aceasta bucuroasă.
"Draga mea, mă poţi tutui. Spune-mi Medeea!" o rugă aceasta, puţin amuzată de situaţie.
"Bine, Medeea." încercă Yasmine să se acomodeze.
Fata plecă spre cameră, zâmbind la toată lumea. Nici ea nu ştia de ce este aşa de fericită. Gândurile ei au fost întrerupte de vocea unui băiat.
"Unde te grăbeşti aşa frumoaso?" întrebă Sasuke cu un zâmbet şiret.
"Ai păţit ceva Uchiha?" îl întrebă şatena la rândul său pe brunet.
"Şti şi cum mă cheamă, ce chestie. Deci, Yasmine, văd că ai atras atenţia băieţilor deja." spuse acesta apropiindu-se considerabil de fată.
"Nu zău! Cumva, te-am cucerit şi pe tine?" întrebă aceasta acceptând să intre în jocul băiatului.
"Poate da, poate nu." încercă Sasuke să o scoată din minţi pe Yasmine, ceea ce era destul de greu.
Yasmine îşi dădu ochii peste cap, continuându-şi drumul.
"Dar nu înţeleg, ce-i cu graba asta?" întrebă brunetul, încercând să ţină pasul cu aceasta.
"Îţi spun un singur lucru... lasă-mă în pace!" i-o trânti Yasmine, fugind spre cameră.
Sentimentele şi emoţiile, îi dădeau dureri de cap fetei. Se simţea atât de jenant. Niciodată nu a mai păţit aşa ceva. Mereu a fost tupeistă în faţa băieţilor, dar acum e altă treabă. Întrebarea ei era: cum a putut un puştan, să-i închidă gura? Era ceva de necrezut, chiar şi pentru ea.
"Joci dur frumoaso, dar nu s-a terminat. Pregăteşte-te!" spuse brunetul, îndreptându-se lejer spre biblioteca.
"Pe unde umbli nebuno? Te-am aşteptat o grămadă." spuse supărată rozalia, care citea o revistă.
"Stai un pic! Deci motivul pentru care am întârziat, a fost un nimeni." spuse Yasmine, aşezându-se pe fotoliu.
"Cum adică, un nimeni? Nu înţeleg!" întrebă Sakura, încercând să găsească răspuns la întrebarea ei.
"Era Uchiha. A crezut că nu-i voi rezista farmecelor lui, dar acum a realizat că s-a înşelat. Un încrezut cu bani." spuse şatena hotărâtă .
"O fi, dar e frumos. Recunoaşte!" începu rozalia să o tachineze pe buna sa prietenă.
"Bine, bine. E frumos. Recunosc! Dar tot porc rămâne!" adăugă şatena.
Nu voia să-şi dea frâu sentimentelor, să-i spună prietenei sale ce simte cu adevărat. Îl plăcea pe Uchiha, pe acel împiedicat. Îi era absolut imposibil, să creadă că s-a îndrăgostit... din nou! Nu mai voia să treacă din nou prin acele momente, prin atâtea tachinări şi prejudecăţi. Voia să fie liberă, independentă, să nu se simtă presată de nimeni.
"Ai avut dreptate!" afirmă brunetul, aşezându-se pe scaun.
"În legătură cu ce?" întrebă nedumerit Naruto.
"Cu Yasmine. Se lasă greu, dar tot o voi cuceri. Nimeni nu a rezistat atăt de mult, fără să sară pe mine şi să mă sărute. Fata asta e diferită, asta îmi place la ea." spuse visător Sasuke, răsfoind filele unei cărţi.
"Mi se pare mie sau..." băiatul nici nu apucă să spună ceva, căci brunetul l-a întrerupt.
"Nici să nu rosteşti acele cuvinte. Nu mă voi îndrăgosti niciodată!" spuse hotărât Sasuke.
"Dacă spui tu..." afirmă blondul, deloc convins de spusele prietenului său.
Nu voia să recunoască în faţa prietenilor săi, că simţea ceva anume pentru noua colegă. Nici în ruptul capului nu a crezut, că va fi atras aşa de tare de o fată.
P.S mi cer scuze pentru greÅŸelile de ortografie ÅŸi greÅŸelile gramaticale.
"Minunat! A fost perfect." spuse entuziastă profesoara.
Bucuroase dar şi obosite, fetele s-au aşezat pe băncuţe pentru ai asculta părerea profesoarei.
"Deja ştiu cine va fi şefa majoretelor. Yasmine, felicitări! De acum tu vei îndeplini funcţia de şefă a echipei de majorete!" adăugă aceasta, ridicându-se de pe scaun şi îmbrăţişând-o.
"Vă mulţumesc!" spuse şatena, vocea ei fiind plină de emoţii.
"Sunteţi liberi. Yasmine, mâine te rog să vii în această sală, împreună cu celelalte fete!" spuse Medeea, căutându-şi cheia în buzunar.
"Bineînţeles doamnă!" răspunse aceasta bucuroasă.
"Draga mea, mă poţi tutui. Spune-mi Medeea!" o rugă aceasta, puţin amuzată de situaţie.
"Bine, Medeea." încercă Yasmine să se acomodeze.
Fata plecă spre cameră, zâmbind la toată lumea. Nici ea nu ştia de ce este aşa de fericită. Gândurile ei au fost întrerupte de vocea unui băiat.
"Unde te grăbeşti aşa frumoaso?" întrebă Sasuke cu un zâmbet şiret.
"Ai păţit ceva Uchiha?" îl întrebă şatena la rândul său pe brunet.
"Şti şi cum mă cheamă, ce chestie. Deci, Yasmine, văd că ai atras atenţia băieţilor deja." spuse acesta apropiindu-se considerabil de fată.
"Nu zău! Cumva, te-am cucerit şi pe tine?" întrebă aceasta acceptând să intre în jocul băiatului.
"Poate da, poate nu." încercă Sasuke să o scoată din minţi pe Yasmine, ceea ce era destul de greu.
Yasmine îşi dădu ochii peste cap, continuându-şi drumul.
"Dar nu înţeleg, ce-i cu graba asta?" întrebă brunetul, încercând să ţină pasul cu aceasta.
"Îţi spun un singur lucru... lasă-mă în pace!" i-o trânti Yasmine, fugind spre cameră.
Sentimentele şi emoţiile, îi dădeau dureri de cap fetei. Se simţea atât de jenant. Niciodată nu a mai păţit aşa ceva. Mereu a fost tupeistă în faţa băieţilor, dar acum e altă treabă. Întrebarea ei era: cum a putut un puştan, să-i închidă gura? Era ceva de necrezut, chiar şi pentru ea.
"Joci dur frumoaso, dar nu s-a terminat. Pregăteşte-te!" spuse brunetul, îndreptându-se lejer spre biblioteca.
"Pe unde umbli nebuno? Te-am aşteptat o grămadă." spuse supărată rozalia, care citea o revistă.
"Stai un pic! Deci motivul pentru care am întârziat, a fost un nimeni." spuse Yasmine, aşezându-se pe fotoliu.
"Cum adică, un nimeni? Nu înţeleg!" întrebă Sakura, încercând să găsească răspuns la întrebarea ei.
"Era Uchiha. A crezut că nu-i voi rezista farmecelor lui, dar acum a realizat că s-a înşelat. Un încrezut cu bani." spuse şatena hotărâtă .
"O fi, dar e frumos. Recunoaşte!" începu rozalia să o tachineze pe buna sa prietenă.
"Bine, bine. E frumos. Recunosc! Dar tot porc rămâne!" adăugă şatena.
Nu voia să-şi dea frâu sentimentelor, să-i spună prietenei sale ce simte cu adevărat. Îl plăcea pe Uchiha, pe acel împiedicat. Îi era absolut imposibil, să creadă că s-a îndrăgostit... din nou! Nu mai voia să treacă din nou prin acele momente, prin atâtea tachinări şi prejudecăţi. Voia să fie liberă, independentă, să nu se simtă presată de nimeni.
"Ai avut dreptate!" afirmă brunetul, aşezându-se pe scaun.
"În legătură cu ce?" întrebă nedumerit Naruto.
"Cu Yasmine. Se lasă greu, dar tot o voi cuceri. Nimeni nu a rezistat atăt de mult, fără să sară pe mine şi să mă sărute. Fata asta e diferită, asta îmi place la ea." spuse visător Sasuke, răsfoind filele unei cărţi.
"Mi se pare mie sau..." băiatul nici nu apucă să spună ceva, căci brunetul l-a întrerupt.
"Nici să nu rosteşti acele cuvinte. Nu mă voi îndrăgosti niciodată!" spuse hotărât Sasuke.
"Dacă spui tu..." afirmă blondul, deloc convins de spusele prietenului său.
Nu voia să recunoască în faţa prietenilor săi, că simţea ceva anume pentru noua colegă. Nici în ruptul capului nu a crezut, că va fi atras aşa de tare de o fată.
P.S mi cer scuze pentru greÅŸelile de ortografie ÅŸi greÅŸelile gramaticale.