Umbrele amintirilor [Yaoi]

[Yaku-chin]

Buna...va multumesc foarte mult ca ati avut timp sa treceti si pe la noul meu fic yaoi....si pozele am sa le pun cand voi gasi pe cine am eu in cap:)) sunt un pic cam pretentioasa...pai sper sa imi spuneti parerile voastre si sry dak am greseli...acum sa vedem ce mi-a iesit:

Capitolu I Intre trecut si prezent


Am invatat sa trec prin viata ca si cum nimic nu ar conta. Si nu pot spune ca am facut totusi bine . Sunt un adult in toata firea in varsta de 26 de ani care nu are habar ce se intampla intradevar in propria viata. Am un serviciu stabil la care merg de nevoie, nu de placere. Sunt destul de renumint in munca mea si pot spune ca ma descurc mai bine decat cei care adora munca de avocat .. E o merserie destul de stresanta dupa parerea mea. Poate crezi ca sunt un nemultumit, insa nu sunt. Ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a lasat pe acest pamant, ca mi-a oferit o viata de care ma pot bucura,desi inca nu o fac, ca mi-a oferit sansa de a ma fii indragostit, desi am suferit si poate ca inca mai sufar si mai ales, ca inca imi da sansa de a ma bucura de a vedea lumea.
Uneori imi place sa ma gandesc la trecut si imi apar mii si mii de intrebari….daca as fi facut ce era bine la momentul potrivit, poate nu se intampla nimic…daca nu l-as fi cunoscut, poate nu era asa….daca si iar daca. Insa acum sunt in prezent si nu mai pot schimba nimic. Nu trebuie sa ma mai gandesc ca am fugit precum un las si ca daca nu o faceam poate as fi putut rezolva ceva. Dupa un an de la plecarea mea mi-am reluat legatura cu familia, ca de obicei nu le-am spus adevarul am nascocit o noua minciuna. Poate am cerut prea mult de la viata, insa nu imi amintesc sa fi cerut ceva….de fapt nu am cerut nimic niciodata si nici nu voi cere pentru ca am sa ma las mereu pe mana destinului. Mereu am vrut sa cred ca asa mi-a fost predestinat, ca asa a trebuit sa il cunosc pe el. Pot spune ca inca ma bantuie diferite cosmaruri in care el este prezent mai tot timpul, insa cand ma trezesc imi dau seama ca au fost doar vise si ma doare, poate ca as vrea sa fi fost real, sa il revad, sa il simt, sa il ating insa sunt doar vise si numai vise . Uneori ochii imi joaca feste si parca il vad pe strada zambindu-mi, dar imediat imi dau seama ca nu este el . Poate sunt cam ciudat fiindca inca mai am sentimente pentru tipul care m-a violat si aceste sentimente sunt foarte profunde si puternice.
-Andrei ai un proces la ora 18:30, cu doamna Dalia si cu sotul acesteia se pare ca au avut din nou conflicte.
-Multumesc Ayumu…
Nu v-am spus inca si despre viata mea actuala, pai lucrez la un tribunal pe post de avocat, cred ca era evident asta si Ayumu este si el japonez insa are tresaturi englezesti si de asta se afla in California. El este aici pe post de „secretara” face practica , deoarece vrea sa devina un avocat foarte important. E un baiat in varsta de 19 ani si se descurca destul de bine. Eu cam pe la varsta sa imi petreceam viata prin cluburi, dansand, fumand si petrecand insa el are un scop in viata, unul pe care vrea sa si-l urmeze. Nu stiu cum poate acest copil sa nu fie fericit. Este un baiat ce chiar inspira invidie dupa felul cum arata, este foarte devotat in ceea ce face, este responsabil si foarte echilibrat. Stie sa pastreze balanta intre munca si distractie si pentru asta eu il admir mult. E un baiat bun…poate daca vedeam si eu lume precum ii vad ochii sai nu as fi patit atatea.
Este ora 15 fix peste trei ore am un proces foarte plictisitor, la care trebuie sa particip si sa apar drepturile doamnei Dalia Johan, o femei proaspat divortata cu patru copii. Se cearta cu sotul sau pentru averea ce i se cuvinte , aceasta disputa a lor tine aproape aproape de un an si inca nu se termina parca avanseaza in mai rau. Asta ma termina. Oare oamenii astea nu stiu sa faca altceva decat sa se certe pentru o bucata de pamant amarat? Niciodata nu am inteles de ce nu se pot despartii pe caile cele mai simple. In fine aceasta este riscul meseriei. Rolul meu este de a ajuta-o pe doamna Dalia sa castige procesul si aici e nenorocirea mea. Dalia este o femeie in varsta 34 de ani, roscata, inalta cu niste ochi albastrii ca si apa marii, este o femeie destul de frumusica insa foarte obositoare, il inteleg pe fostul sau sot de ce a vrut sa divorteze. Dansa cand se pune la vorba nu se mai opreste nu omite nici un amant la cele ce i se intampla si adora sa faca pe victima. Neavand cu cine sa vorbeasca doamna imi spune mie oful de parca eu nu as avea ofurile mele. O intalnire cu ea inseamna pentru mine o durere imensa de cap. Meseria asta nu e pentru mine. Cred ca atatea ganduri si pareri m-au facut sa imi fie foame, cred ca ma voi duce sa mananc ceva in oras . Oricum pana la 18:30 nu mai am niciun proces la care as putea participa,doar o sedinta la ora 23 care cred ca va dura destul de mult insa am timp de o plimbare pana la un restaurant.
Am iesit din birou, hmm..ciudat Ayumu nu se afla aici cred ca si el s-a dus sa manace, cred ca nu sunt singurul lihnit de foame. Coborand primul etaj al tribunalului l-am observat pe Antonio cel mai mare judecator din tot tribunalul discutand cu un barbat cam de aceeasi varsta cu mine. Apropiindu-ma de ei mi s-a parut familiar chipul acelui barbat insa nu am bagat de seama pana cand:
-Andrei cat ma bucur sa te vad!
Am ramas masca , singurul care ma stia de "Andrei" era Ayumu deoarece cand am venit in California mi-am schimbat numele in Narumi, era numele unchiului meu, singura persoana pe care am iubit-o nespus de mult dar care a murit pe cand aveam eu 16 ani. Iar Ayumu mi-a descoprit fostul buletin, sa spunem ca in California nu era ilegal sa iti schimbi numele insa era destul de dubios.
Insa cine era aceasta persoana care ma stia, care-mi cunostea vechiul nume?


Hmm...povestea se complica ...oks...pai sa vad ce pareri aveti si ce credeti voi....:D voi posta nexu dak am timp in weeknd deoarece tres sa fac si capitolele la celalte ficuri...am timp vineri de scris k nu merg la scoala yeeee....sper sa imi vina ideii.....:*