22-03-2009, 07:21 PM
4 : Vanatori
Cand am inceput sa deschid ochii corpul inca imi tremura de parca eram slabita si anemica. Am incercat sa ma ridic dar aveam o ameteala atat de mare incat simteam ca daca incercam sa stau in picioare cadeam cu tot cu camera. M-am intins usor inapoi pe pat. .......Pat!? Abia acum realizasem.Eram pe un pat, intr-o incapere slab iluminata si cam gri. Nu era nimic in camera inafara de acest pat si de o masuta.
‘Cu siguranta n-o sa sun la decoratorul asta...’ mi-am zis eu incercand sa-mi eliberez din stresul care ma cuprindea. Ce faceam aici....cum am ajuns aici..? Apoi mi-am amintit.
‘Kyoko ! ‘ sar eu ca arsa si alerg spre usa . Trag de clanta dar nu se deschide.Trag si mai mult , disperata.Tot nu se deschide.
‘Usa handicapata ! Nu te pune cu mine ! ‘ urlu eu la ea si de nervi scot clanta din usa.
‘Ups...’ murmur cand clanta se rostogoleste la picioarele mele. Ma uit in jur de parca ma asteptam ca cineva sa ma mustre pentru ce am facut.Iau clanta repede si ma chinui s-o indes inapoi in usa .
‘Haide...haide..intra inapoi...’dar nu vroia sa intre.’Scuze ca te-am facut handicapata..’.In acel moment usa se deschide si ma izbeste direct in nas.
‘Au! ‘ fac eu si cad in fund.
‘Onee-sama!’ aud o voce fericita si Kyoko sare la gatul meu.Eram atat de socata incat am ramas asa cateva minute bune.
‘Kyoko!’ strig eu si o imbratisez.’Esti...esti bine!’
Nu bine...arata excelent...nu avea nicio urma de rana.Eram asa fericita incat am simtit ca imi venea sa plang. Apoi deschid ochii.In spatele ei , in dreptul usii statea tanarul care fusese cu noi in tren. Acum ca era lumina puteam sa-l vad mai bine . Avea o figura destul de atletica , un par negru ca abanosul , un pic cam tepos si ochi rosii .Dar nu era rosul pe care il avea in tren,era un rosu rubiniu,superb. In spatele lui mai statea o femeie inalta,cam de vreo 30-35 as fi zis eu ,cu parul roscat si ochii verzi.
‘Vad ca te-ai trezit...’ spuse ea cu blandete.’Cum te simti? ‘
‘Cam...slabita...si..ametita..’ii zic eu sincer.
Ii arunca o privire tanarului si acesta isi roti ochii cu sfidare .
‘Imi cer scuze...se pare ca kei a luat mai mult decat trebuia..’ continua ea pe un ton mustrator.
‘Era pe moarte...nu am avut de ales..’zise el un pic iritat.
‘Sa ia...ce..?’ intreb eu confuza.
‘Sange’ zise ea dintr-o suflare si pe un ton total comun.
Apoi mi-am amintit.Coltii....senzatia cand.....am inghetat si din instinct mi-am pus mana la gat.
‘Ce...cine sunteti?’ intreb direct.
‘...Vanatori ...ar fi un mod in care ne-ai putea numi ‘ zise ea zambind.
Cand am inceput sa deschid ochii corpul inca imi tremura de parca eram slabita si anemica. Am incercat sa ma ridic dar aveam o ameteala atat de mare incat simteam ca daca incercam sa stau in picioare cadeam cu tot cu camera. M-am intins usor inapoi pe pat. .......Pat!? Abia acum realizasem.Eram pe un pat, intr-o incapere slab iluminata si cam gri. Nu era nimic in camera inafara de acest pat si de o masuta.
‘Cu siguranta n-o sa sun la decoratorul asta...’ mi-am zis eu incercand sa-mi eliberez din stresul care ma cuprindea. Ce faceam aici....cum am ajuns aici..? Apoi mi-am amintit.
‘Kyoko ! ‘ sar eu ca arsa si alerg spre usa . Trag de clanta dar nu se deschide.Trag si mai mult , disperata.Tot nu se deschide.
‘Usa handicapata ! Nu te pune cu mine ! ‘ urlu eu la ea si de nervi scot clanta din usa.
‘Ups...’ murmur cand clanta se rostogoleste la picioarele mele. Ma uit in jur de parca ma asteptam ca cineva sa ma mustre pentru ce am facut.Iau clanta repede si ma chinui s-o indes inapoi in usa .
‘Haide...haide..intra inapoi...’dar nu vroia sa intre.’Scuze ca te-am facut handicapata..’.In acel moment usa se deschide si ma izbeste direct in nas.
‘Au! ‘ fac eu si cad in fund.
‘Onee-sama!’ aud o voce fericita si Kyoko sare la gatul meu.Eram atat de socata incat am ramas asa cateva minute bune.
‘Kyoko!’ strig eu si o imbratisez.’Esti...esti bine!’
Nu bine...arata excelent...nu avea nicio urma de rana.Eram asa fericita incat am simtit ca imi venea sa plang. Apoi deschid ochii.In spatele ei , in dreptul usii statea tanarul care fusese cu noi in tren. Acum ca era lumina puteam sa-l vad mai bine . Avea o figura destul de atletica , un par negru ca abanosul , un pic cam tepos si ochi rosii .Dar nu era rosul pe care il avea in tren,era un rosu rubiniu,superb. In spatele lui mai statea o femeie inalta,cam de vreo 30-35 as fi zis eu ,cu parul roscat si ochii verzi.
‘Vad ca te-ai trezit...’ spuse ea cu blandete.’Cum te simti? ‘
‘Cam...slabita...si..ametita..’ii zic eu sincer.
Ii arunca o privire tanarului si acesta isi roti ochii cu sfidare .
‘Imi cer scuze...se pare ca kei a luat mai mult decat trebuia..’ continua ea pe un ton mustrator.
‘Era pe moarte...nu am avut de ales..’zise el un pic iritat.
‘Sa ia...ce..?’ intreb eu confuza.
‘Sange’ zise ea dintr-o suflare si pe un ton total comun.
Apoi mi-am amintit.Coltii....senzatia cand.....am inghetat si din instinct mi-am pus mana la gat.
‘Ce...cine sunteti?’ intreb direct.
‘...Vanatori ...ar fi un mod in care ne-ai putea numi ‘ zise ea zambind.