19-03-2009, 08:32 PM
Capitolul V
Trecusera doua ore de la incidentul cu micul dejun.Yuri ii propuse lui Kousuke sa mearga la cabana unchiului sau in weekend.
Pentru ca astazi este ultima zi in care puteau sa faca cumparaturile, baietii au iesit in oras.
Yuri s-a gandit sa cumpere un caine pentru unchiul sau si haine pentru Kousuke care de cand a fost gasit pe strada i-a purtat hainele lui Yuri.
Se inserase, iar ei epuizati dupa o zi de cumparaturi stateau amandoi pe canapea sfatuindu-se ce nume sa-i puna cainelui. Intunericul noptii cuprinse intreaga casa, numai Kousuke nu avea somn, acesta ducandu-se pe canapeaua pe care a stat impreuna cu Yuri cateva acum cateva ore in urma, apucandu-se sa scrie o poezie care se potrivea perfect cu starea lui de spirit:
E frig afara, dar nu ca in sufletul meu
Apa e inghetata, dar inima mea e un castel de gheata
Pe drum e pustiu, dar sufletul meu e centrul singuratatii
Privesc in jur, dar nu cunosc pe nimeni
Nu stiu unde am ajuns, cine sunt,
Oare sunt tot eu cu alte sentimente?
Sunt singur in pustietate,
Sunt uitat in intuneric,
Sunt abandonat in bratele singuratatii,
Sunt o cascada inghetata,
Ce cu iubire nu a fost dezghetata,
Sunt un rau intunecat si adanc
Ce multe taine si suferinte ascund.
Kousuke termina de scris poezia si lasa cateva lacrimi sa-i curga lin pe obraji."Lacrimile si durerea sunt singurele mele prietene, ele ma insotesc oriunde as merge", gandea Kousuke in timp ce s-a apucat de alta poezie:
Intr-o casa pustie
Intr-un suflet trist
Ma refugiez sa nu imi simt
Suferintele care nu pot sa le alin,
Ma ascund sa nu aud al inimii mele planset tacut
Ma afund in tristete,
Ma simt inconjurat de rau si
Sunt clipe in care imi doresc sa mor
Si tot eu trebuie sa-mi ofer ajutor,
Sunt clipe in care supravietuiesc
Si clipe cand normal vreau sa traiesc,
Sunt clipe care apasa pe sufletul meu
Trebuie sa fiu puternic mereu
Sunt clipe care trec prea greu
Si clipe cand sufar mereu.
De ce, acum, se simtea atat de...melancolic, de singur.Kousuke fusese intotdeauna o fire singuratica si se simtea bine asa.Poate ca incercarile vietii il zdruncinasera mult prea mult, poate ii era pur si simplu dor de casa, de lucrurile familiare, poate ca...ei, la naiba!Nu trebuie sa ma gandesc la Yuri. Dupa ce isi facu un ceai, Kousuke asculta atent spre usa terasei. De afara venea un sunet placut de chitara. Isi spuse ca poate are nevoie de aer curat, iesi pe terasa si privi mirat. Yuri canta zambind usor, iar cand il vazu pe Kousuke se opri. Yuri remarca modul rigid in care isi misca Kousuke corpul si aproape ca-i simtea tensiunea. Nimic nu i-ar fi placut mai mult decat sa-i maseze umerii.
Kousuke privea cum lumina palida a umplut parul lui Yuri cu mii de scantei, ceea ce-i amintea de taberele cu putinii sai prieteni din noptile lungi si intunecoase.Voia sa se incalzeasca la focul din parul lui, sa-si treaca degetele prin el, sa-si frece obrazul de al lui chiar daca s-ar fi ars facand asta.
Yuri isi simtea propria lui tristete atrasa de cea lui Kousuke.
-Canti foarte bine.
-Multumesc. Ai vreo dorinta anume?
Kousuke facu cativa pasi spre locul unde statea Yuri si se aseza langa picioarele lui care se odihneau pe balustrada.
-Ce ai cantat a fost foarte frumos, dar nu recunosc titlul. Care e titlul?
-Nu are inca un titlu. Nu e gata.
Kousuke il privi surprins.
-Tu il compui?
-Da.
-Deci esti compozitor?
-Cateodata.
Apoi tacerea se instala in timp ce el continua sa cante la chitara. Yuri il privi si probabil simti tristetea profunda ce emana de la Kousuke. Acest sentiment se transmise degetelor lui si chitara rasuna in linistea noptii. Ochii lui Kousuke se umezira brusc si ii vazu barbia tremurand.
-Vrei sa vorbim?intreba Yuri incet.
Brunetul clatina din cap
-Ai nevoie de alta imbratisare?
Privirile lor se intalnira.Yuri puse deoparte chitara si spuse:
-Vino aici. El isi desfacu bratele si Kousuke se arunca in ele ca si cum ar fi fost un refugiu. Il stranse mai aproape continuand sa-l tina in brate, gandindu-se ca s-ar simti extraordinar daca l-ar lasa sa-l tina asa toata noaptea.
Asta e tot pentru astazi. Daca ii place cuiva sa lase comm sa stiu daca sa continui ficul.
Trecusera doua ore de la incidentul cu micul dejun.Yuri ii propuse lui Kousuke sa mearga la cabana unchiului sau in weekend.
Pentru ca astazi este ultima zi in care puteau sa faca cumparaturile, baietii au iesit in oras.
Yuri s-a gandit sa cumpere un caine pentru unchiul sau si haine pentru Kousuke care de cand a fost gasit pe strada i-a purtat hainele lui Yuri.
Se inserase, iar ei epuizati dupa o zi de cumparaturi stateau amandoi pe canapea sfatuindu-se ce nume sa-i puna cainelui. Intunericul noptii cuprinse intreaga casa, numai Kousuke nu avea somn, acesta ducandu-se pe canapeaua pe care a stat impreuna cu Yuri cateva acum cateva ore in urma, apucandu-se sa scrie o poezie care se potrivea perfect cu starea lui de spirit:
E frig afara, dar nu ca in sufletul meu
Apa e inghetata, dar inima mea e un castel de gheata
Pe drum e pustiu, dar sufletul meu e centrul singuratatii
Privesc in jur, dar nu cunosc pe nimeni
Nu stiu unde am ajuns, cine sunt,
Oare sunt tot eu cu alte sentimente?
Sunt singur in pustietate,
Sunt uitat in intuneric,
Sunt abandonat in bratele singuratatii,
Sunt o cascada inghetata,
Ce cu iubire nu a fost dezghetata,
Sunt un rau intunecat si adanc
Ce multe taine si suferinte ascund.
Kousuke termina de scris poezia si lasa cateva lacrimi sa-i curga lin pe obraji."Lacrimile si durerea sunt singurele mele prietene, ele ma insotesc oriunde as merge", gandea Kousuke in timp ce s-a apucat de alta poezie:
Intr-o casa pustie
Intr-un suflet trist
Ma refugiez sa nu imi simt
Suferintele care nu pot sa le alin,
Ma ascund sa nu aud al inimii mele planset tacut
Ma afund in tristete,
Ma simt inconjurat de rau si
Sunt clipe in care imi doresc sa mor
Si tot eu trebuie sa-mi ofer ajutor,
Sunt clipe in care supravietuiesc
Si clipe cand normal vreau sa traiesc,
Sunt clipe care apasa pe sufletul meu
Trebuie sa fiu puternic mereu
Sunt clipe care trec prea greu
Si clipe cand sufar mereu.
De ce, acum, se simtea atat de...melancolic, de singur.Kousuke fusese intotdeauna o fire singuratica si se simtea bine asa.Poate ca incercarile vietii il zdruncinasera mult prea mult, poate ii era pur si simplu dor de casa, de lucrurile familiare, poate ca...ei, la naiba!Nu trebuie sa ma gandesc la Yuri. Dupa ce isi facu un ceai, Kousuke asculta atent spre usa terasei. De afara venea un sunet placut de chitara. Isi spuse ca poate are nevoie de aer curat, iesi pe terasa si privi mirat. Yuri canta zambind usor, iar cand il vazu pe Kousuke se opri. Yuri remarca modul rigid in care isi misca Kousuke corpul si aproape ca-i simtea tensiunea. Nimic nu i-ar fi placut mai mult decat sa-i maseze umerii.
Kousuke privea cum lumina palida a umplut parul lui Yuri cu mii de scantei, ceea ce-i amintea de taberele cu putinii sai prieteni din noptile lungi si intunecoase.Voia sa se incalzeasca la focul din parul lui, sa-si treaca degetele prin el, sa-si frece obrazul de al lui chiar daca s-ar fi ars facand asta.
Yuri isi simtea propria lui tristete atrasa de cea lui Kousuke.
-Canti foarte bine.
-Multumesc. Ai vreo dorinta anume?
Kousuke facu cativa pasi spre locul unde statea Yuri si se aseza langa picioarele lui care se odihneau pe balustrada.
-Ce ai cantat a fost foarte frumos, dar nu recunosc titlul. Care e titlul?
-Nu are inca un titlu. Nu e gata.
Kousuke il privi surprins.
-Tu il compui?
-Da.
-Deci esti compozitor?
-Cateodata.
Apoi tacerea se instala in timp ce el continua sa cante la chitara. Yuri il privi si probabil simti tristetea profunda ce emana de la Kousuke. Acest sentiment se transmise degetelor lui si chitara rasuna in linistea noptii. Ochii lui Kousuke se umezira brusc si ii vazu barbia tremurand.
-Vrei sa vorbim?intreba Yuri incet.
Brunetul clatina din cap
-Ai nevoie de alta imbratisare?
Privirile lor se intalnira.Yuri puse deoparte chitara si spuse:
-Vino aici. El isi desfacu bratele si Kousuke se arunca in ele ca si cum ar fi fost un refugiu. Il stranse mai aproape continuand sa-l tina in brate, gandindu-se ca s-ar simti extraordinar daca l-ar lasa sa-l tina asa toata noaptea.
Asta e tot pentru astazi. Daca ii place cuiva sa lase comm sa stiu daca sa continui ficul.