.~Alyssa~. -> ma bucur ca imi citesti ficul si sper sa il citesti in continuare =D.
Poza cu Yasmine : Iti promit ca voi pune poza la urmatorul next al ficului, deoarece trebuie sa modific ceva la poza. Sper ca nu te superi. >.<
Agent Eli-> Eli, daca imi dai voie sa-ti spun asa, chiar ma bucur ca mi-ai spus ce nu e bine in prima parte a ficului. Stiam ca nu e perfecta, dar am lasat sa vad ce spuneti. Din greseli se invata xD. Si da, la unele au fost greseli de tastare, deoarece mi-a fost destul de greu cu diacriticile.
ovidiu -> Mersi mult de comentariu.
2. I don't need a man!
Yasmine îşi lasă geanta lângă pat începând să studieze camera. Două paturi, unul lângă stânga şi unul în dreapta. O canapea lângă balcon, o măsuţă cu un laptop şi un dulăpior pentru cărţi şi caiete. În partea dreaptă se aflau 2 dulapuri mari pentru haine, apoi nişte scări care duceau la etajul superior, unde se afla o oglinda, o măsuţă cu un scăunel şi în final baia.
Şatena coborî mulţumită, aruncându-se direct pe pat.
"E minunat!" exclamă fata fericită.
"Ce zici dacă am merge noi la o plimbare?" propuse rozalia.
"Ce-ţi trece prin minte Saku?" întrebă Yasmine curioasa şi în acelaşi timp suspicioasă.
"Nimic. Mai cunoaştem şi noi împrejurimile." spuse Sakura care încerca să-şi găsească ţinuta potrivită.
"Fie." aprobă fata, ridicându-se din pat şi deschizându-şi geanta pentru a-şi căuta nişte haine.
Şatena ieşi din baie, îmbrăcată într-o rochie roşie cu volănaşe şi încălţată cu o pereche de balerini albi. Ambele au pornit mai întâi spre bufet, dar au fost surprinse să vadă că acel acesta se întindea pe o suprafaţă mult mai mare. Cu multe măsuţe albe, fiecare cu câte 3 scaune. După un lung tur al instituţiei, fetele au aflat de piscina exterioară, de sala de gimnastică, de terenul de bachet şi în final de terenul de handbal.
"Haide să ne aşezăm!" spuse Sakura care se făcu comodă pe unul din scaune.
Yasmine se aşeză şi ea lângă prietena ei, care era ocupată cu flirtatul. Ochii ei erau aţintiţi doar pe un singur băiat. Acel tip sâcâitor cu părul blond.
"Îţi place de Naruto!?" întrebă fata uimită.
" Îl cunoşti?" ţipă rozalia.
"Mai uşor. Să spunem că da. Dar tu răspunde-mi la întrebare!" spuse fata calma.
"Da. Dar te rog să nu mai spui la nimeni!" se milogi aceasta.
"Cui ai vrea să-i spun? Eşti prima şi singura prietenă pe care mi-am făcut-o în acest liceu." spuse şatena cu un zâmbet dulce.
"Da,aşa este. Suntem prieteni, dar nici odată nu am avut curajul să-i spun ce simt cu adevărat. El mă consideră ca pe o soră, deşi eu nu-l consider ca pe un frate." îi spuse Sakura, lăsându-şi privirea în jos.
"E frumos să fi îndrăgostită dar e greu să iubeşti pe cineva care nu-ţi poate purta aceleaşi sentimente. Adica..mă rog. Înţelegi tu! Tot ce-ţi spun eu este să-ţi petreci mai mult timpul cu el, să îi cunoşti cu adevărat comportamentul şi sentimentele lui pentru tine. Dar asta cu discreţie! Şi nu trebuie să-ţi laşi prietenii deoparte, poţi face asta alternativ...asta dacă şti cum să îmbini aceste lucruri." o sfătui Yasmine.
"Chiar nu ştiam că gândeşti astfel. Îţi mulţumesc din suflet. O să ţin cont de sfaturile tale!" spuse rozalia ce părea să se mai înveselească.
Atenţia Yasminei a fost atrasă de strigătul puternic al antrenorului. Însă privirea i s-a oprit la un singur băiat. La acel stângaci care a dat peste ea pe hol. Purta un maieu alb ce-i scotea in evidenţă abdomenul bine făcut, o pereche de pantaloni scurţi negri şi o pereche de adidaşi. Razele soarelui îi scoteau în evidenţă reflecţiile albăstrui ale părului.
"Se pare că Uchiha are o nouă cucerire?" întrebă Sakura uitându-se spre prietena sa.
"Glumeşti? Nici gând. Nu cu mitocanul ăsta!" încercă Yasmine să o convingă pe rozalie, care era cu zâmbetul până la urechi.
"Băiatul ăsta este un fel de Don Juan. Are o turmă de admiratoare, dar cred că va face o excepţie." începu să râdă Sakura.
"Nu e amuzant. Eu nu am nevoie de nici un băiat!" spuse revoltată şatena.
"Cum spui tu." răspunse Saku, deloc convinsă de spusele Yasminei.
Ambele fete au fost trezite din visare de către sunetul clopoţelului. S-au ridicat de pe scaune pornind spre cameră.
P.S Aceasta parte era scris in Word de ieri. Si de abea astazi am vazut comentariile voastre. Am incercat sa tin cont de sfaturile voastre, nu stiu cat de bine mi-a iesit, dar sper ca ma descurc cat de cat.
Poza cu Yasmine : Iti promit ca voi pune poza la urmatorul next al ficului, deoarece trebuie sa modific ceva la poza. Sper ca nu te superi. >.<
Agent Eli-> Eli, daca imi dai voie sa-ti spun asa, chiar ma bucur ca mi-ai spus ce nu e bine in prima parte a ficului. Stiam ca nu e perfecta, dar am lasat sa vad ce spuneti. Din greseli se invata xD. Si da, la unele au fost greseli de tastare, deoarece mi-a fost destul de greu cu diacriticile.
ovidiu -> Mersi mult de comentariu.
2. I don't need a man!
Yasmine îşi lasă geanta lângă pat începând să studieze camera. Două paturi, unul lângă stânga şi unul în dreapta. O canapea lângă balcon, o măsuţă cu un laptop şi un dulăpior pentru cărţi şi caiete. În partea dreaptă se aflau 2 dulapuri mari pentru haine, apoi nişte scări care duceau la etajul superior, unde se afla o oglinda, o măsuţă cu un scăunel şi în final baia.
Şatena coborî mulţumită, aruncându-se direct pe pat.
"E minunat!" exclamă fata fericită.
"Ce zici dacă am merge noi la o plimbare?" propuse rozalia.
"Ce-ţi trece prin minte Saku?" întrebă Yasmine curioasa şi în acelaşi timp suspicioasă.
"Nimic. Mai cunoaştem şi noi împrejurimile." spuse Sakura care încerca să-şi găsească ţinuta potrivită.
"Fie." aprobă fata, ridicându-se din pat şi deschizându-şi geanta pentru a-şi căuta nişte haine.
Şatena ieşi din baie, îmbrăcată într-o rochie roşie cu volănaşe şi încălţată cu o pereche de balerini albi. Ambele au pornit mai întâi spre bufet, dar au fost surprinse să vadă că acel acesta se întindea pe o suprafaţă mult mai mare. Cu multe măsuţe albe, fiecare cu câte 3 scaune. După un lung tur al instituţiei, fetele au aflat de piscina exterioară, de sala de gimnastică, de terenul de bachet şi în final de terenul de handbal.
"Haide să ne aşezăm!" spuse Sakura care se făcu comodă pe unul din scaune.
Yasmine se aşeză şi ea lângă prietena ei, care era ocupată cu flirtatul. Ochii ei erau aţintiţi doar pe un singur băiat. Acel tip sâcâitor cu părul blond.
"Îţi place de Naruto!?" întrebă fata uimită.
" Îl cunoşti?" ţipă rozalia.
"Mai uşor. Să spunem că da. Dar tu răspunde-mi la întrebare!" spuse fata calma.
"Da. Dar te rog să nu mai spui la nimeni!" se milogi aceasta.
"Cui ai vrea să-i spun? Eşti prima şi singura prietenă pe care mi-am făcut-o în acest liceu." spuse şatena cu un zâmbet dulce.
"Da,aşa este. Suntem prieteni, dar nici odată nu am avut curajul să-i spun ce simt cu adevărat. El mă consideră ca pe o soră, deşi eu nu-l consider ca pe un frate." îi spuse Sakura, lăsându-şi privirea în jos.
"E frumos să fi îndrăgostită dar e greu să iubeşti pe cineva care nu-ţi poate purta aceleaşi sentimente. Adica..mă rog. Înţelegi tu! Tot ce-ţi spun eu este să-ţi petreci mai mult timpul cu el, să îi cunoşti cu adevărat comportamentul şi sentimentele lui pentru tine. Dar asta cu discreţie! Şi nu trebuie să-ţi laşi prietenii deoparte, poţi face asta alternativ...asta dacă şti cum să îmbini aceste lucruri." o sfătui Yasmine.
"Chiar nu ştiam că gândeşti astfel. Îţi mulţumesc din suflet. O să ţin cont de sfaturile tale!" spuse rozalia ce părea să se mai înveselească.
Atenţia Yasminei a fost atrasă de strigătul puternic al antrenorului. Însă privirea i s-a oprit la un singur băiat. La acel stângaci care a dat peste ea pe hol. Purta un maieu alb ce-i scotea in evidenţă abdomenul bine făcut, o pereche de pantaloni scurţi negri şi o pereche de adidaşi. Razele soarelui îi scoteau în evidenţă reflecţiile albăstrui ale părului.
"Se pare că Uchiha are o nouă cucerire?" întrebă Sakura uitându-se spre prietena sa.
"Glumeşti? Nici gând. Nu cu mitocanul ăsta!" încercă Yasmine să o convingă pe rozalie, care era cu zâmbetul până la urechi.
"Băiatul ăsta este un fel de Don Juan. Are o turmă de admiratoare, dar cred că va face o excepţie." începu să râdă Sakura.
"Nu e amuzant. Eu nu am nevoie de nici un băiat!" spuse revoltată şatena.
"Cum spui tu." răspunse Saku, deloc convinsă de spusele Yasminei.
Ambele fete au fost trezite din visare de către sunetul clopoţelului. S-au ridicat de pe scaune pornind spre cameră.
P.S Aceasta parte era scris in Word de ieri. Si de abea astazi am vazut comentariile voastre. Am incercat sa tin cont de sfaturile voastre, nu stiu cat de bine mi-a iesit, dar sper ca ma descurc cat de cat.