Schimb de vieti

[~angelino~]

II : Adevarul
Nu stiu cat am plans sau cand am adormit caci m-am trezit intr-o casa moderna, intr-o camera ce semana cu a mea, intr-o casa ce semana cu a mea. In mine a inflorit speranta ca m-am intors acasa ca printr-o minune si parca am inceput sa plutesc de fericire. Deodata am auzit pasi la parterul casei si am fugit, zambind si uitand sa ma uit in oglinda, sa merg sa imi inbratisez(imbratisez) mama crezand ca e ea. Dar pe cand ma apropiam, am auzit niste voci in bucatarie. Ascultand cu atentie m-am apropiat ca sa o pot surprinde pe mama mea, dar in timp ce ajungeam mai aproape de usa si puteam distinge glasurile am aflat un lucru ce m-a coborat de pe linia mea de plutire la cruda realitate. Niciuna din vocile de dincolo de usa intredeschisa nu era a mamei mele. M-am oprit langa usa si am riscat o privire inauntrul camerei. Acolo era adolescenta pe care o vazusem inante iesind din cabana. Alaturi de ea mai erau si sotul meu (ce aiurea suna asta din gura mea avand in vedere ca in realitate am doar 13 ani!) , o femeie pe care nu o cunosteam dar puteam deduce ca este mama adolescentei (si eu ii zic ei adolescente!ha !doar in realitate ar fi fost mai mare ca mine !) si un batran cu o mustata lunga si alba la fel ca parul pe care il avea prins intr-o coada. Mi se pareau cunoscuti desi nu ii mai vazusem in viata mea. Poate corpul in care eram stia cine sunt si incerca sa imi spuna si mie. Acum ca ma apropiasem destul de mult puteam auzi ce spuneau:
-Deci,Adrian mai spune-mi o data povestea de la inceput fara sa omiti nimic! spuse mama fetei.
-Ok!Totul a inceput cand Sabrina a venit in sat si a intrebat-o pe batrana Mira daca stie cine e ea si unde se afla. Mira a venit la mine sa imi spuna ca Sabrina s-a intors in sat teafara si nevatamata. Am fugit la ea, fericit ca s-a intors, dar mi s-a parut ciudat cum m-a respins, m-a intrebat cine sunt si mi-a ordonat sa ii dau drumul. Am crezut ca doar glumeste cu mine, dar cand i-am vazut privirea aceea serioasa pe care o avea pe fata am stiut ca nu glumeste. Ea chiar nu ma recunoaste! Apoi mi-a pus niste intrebari, iar eu i-am spus tot ce vroia sa stie. Adica cine e,ce este piatra pe care o avea in mana,i-am spus despre familia ei, puterile ei, etc. Dupa ce a auzit totul a inceput sa clatine din cap, parca nevrand sa accepte aceste lucruri si sa planga si sa spuna ca nu e adevarat, ca viseaza ! A plans pana a adormit de oboseala.
-Poate i s-a intamplat ceva in drum spre voi. Poate s-a lovit la cap si si-a pierdut temporar memoria! isi dadu cu parerea batranul. Nu cred ca este ceva grav! Sper !mormai apoi in barba.
Cand am auzit toate acestea am inceput sa ma simt ciudat si parca o fantoma a pus stapanire pe mine. Am intrat in liniste in camera si am inceput sa vorbesc, dar cuvintele nu erau ale mele (era straniu !) :
- Nu m-am lovit la cap in timp ce mergeam spre sat ci am fost atacata de Morgana ce era impreuna cu toata armata ei de monstrii. Stiam ca am sa mor si am cautat cea mai rapida salvare : am luat sufletul unei fete de 15 ani care avea potential, curaj, inteligenta si invata repede, l-am transmutat in corpul meu si am teleportat-o cat mai departe de Morgana. Vreau ca voi sa o invatati tot ce trebuie sa stie pentru a putea ajunge la acelasi nivel la care eram eu si in special sa nu o lasati sa o atinga pe Morgana nici macar cu un deget, caci nimini nu stie ce s-ar putea intampla atunci deoarece si ea a fost o fata cu super-puteri pe care eu o pregateam fara sa isi dea seama pentru a ma putea inlocui atunci cand va fi timpul, asa ca acum puterea ei s-a combinat cu a mea creand un fel de bomba interioara. Speram ca voi trai indeajuns de mult ca ea sa ajunga la o varsta mai inaintata macar pentru a termina scoala, desi ea stie mult mai multe decat alti copii de varsta ei. Acum vreau sa imi promiteti ca o veti (ve-ti)porteja(proteja) de orice pericol si ca o sa o tratati ca si cum s-ar fi nascut in familia noastra, caci eu nu o sa ma mai pot intoarce vreodata, chiar si intr-o postura ca aceasta. PROMITETI-MI!!!
-Iti promitem!spusera toti in cor.
Apoi am devenit iarasi eu (daca pot spune asa) , m-a luat ameteala si am lesinat exact in mijlocul camerei cu toata lumea uitandu-se curioasa la mine.
In acea noapte, toti se gandeau la ce se intamplase in acea seara. Cea mai importanta intrebare pe care si-o punea toata lumea era : "Oare de ce a ales-o Sabrina chiar pe fata aceasta ca sa o inlocuiasca?" Dar nimani(nimeni) nu putea gasi un raspuns asa ca pana la urma au adormit sperand ca vor afla in curand motivul acestei alegeri.

So...Ai avut renumitele greseli de tastare , dar numai cateva.
Imi place ideea pana acum ,dar astept perfectionarea ta .
Pune si al treilea capitol , pentru ca sunt foarte curioasa :P
Succes in continuare. Spor la lucru.
Ja ne :-H