13-03-2009, 11:33 PM
3.Noul venit.
-Acum vi-l prezint pe noul elev venit din Anglia. Numele lui este... deschid incet usa pasind pragul si ramanand socata ... Chris Hanabi.
Raman neclintita in pragul usii, privindu-i galbuiul ochilor. Noul venit era chiar ,,Printul meu" . Intalnindu-i privirea nedumerita, confuza si iritata ma simteam ca intr-o carapace din care nu mai vroiam sa ies. Imi rotesc ochii catre colegi. Toti aveau niste ochi infioratori. Parca si auzeam barfele ce urmau sa fie raspandite prin tot liceul: ,, Hei! Ai auzit de Nanami? A imbratisat dintr-o data un baiat dupa care a fugit ca o lasa. Ce stupida!" .
Las capul in jos, corpul incepand sa-mi tremure incet iar temperatura mainilor sa scada. Un zgomot puternic sparge linistea mortuala ce tocmai se asternuse. Toate privirile sunt atintite catre Haruki care-si ridica un manual de pe jos. S-a frecat copilareste pe cap, si-a cerut scuze dupa care mi-a zambit facandu-mi in acelasi timp cu ochiul. Un zambet incurajator mi-a aparut pe fata spunandu-i surazand, profesorului:
-Imi pare rau pentru ca am intarziat. Promit ca nu se va repeta! dupa care vreau sa plec in banca mea dar...
-Domnisoara Nanami! Tin sa cred ca sunteti o fata responsabila si de incredere insa... ma opreste profesorul punand accentul pe ,,insa" ... ati intarziat si nu pot trece cu vederea. Trebuie sa fiti pedepsita exact cum spun regulile si prin urmare... vocea dura si aspra a profesorului a fost intrerupta de cea a noului venit.
-Este vina mea ca a intarziat. Va rog sa ma scuzati. vocea lui calma si atat de clara te facea sa stai ore in sir sa-l asculti. Nu era doar dragut. Parea si educat si in acelasi timp impunator. Eram atat de mandra ca prima mea dragoste este un baiat atat de perfect.
Tinand cont de circumstantele in care se afla, profesorul mi-a permis sa ma duc la locul meu dar inainte de a intra in banca spuse:
-Daca tot te intelegi atat de bine cu domnisoara Nanami, ce-ai zice sa-ti fie insotitor? Esti de acord domnisorule Hanabi?
-Nu! raspunse Chris pastrandu-si calmul. Acesta era clar un semn ca ma uraste. Ma asez incet in banca lasand capul in jos.
Roscatul imi observa depresia asa ca se ofera el sa-i fie insotitor. Spre surprinderea multura, accepta. Il privesc cu coada ochiului, zambetul miselesc parandu-mi-se neobisnuit. Oare era un plan pentru a ma face sa ma apropii de ,,print" sau doar o metoda pentru a ma enerva? Nu, nu avea cum... Am facut o intelegere, nu?
La inceperea orei, profesorul decide sa faca niste schimbari in asezarea noastra. Pe colegul din stanga mea l-a mutat intr-o banca de la fereastra si in locul lui l-a pus pe Chris. Acesta nu parea sa aiba nici-o reactie. Doar executa cele ,,ordonate" si ora a inceput inntr-un final. Nu a durat prea mult si pauza a venit foarte repede.
Chris isi scotea manualele pentru ora urmatoare, Haruki facea acelasi lucru iar eu asteptam o reactie, un impuls sau pur si simplu o minune. Vazand ca nimeni nu face nimic m-am decis prosteste, ca de obicei mai nou, sa sparg atmosfera.
-Ce vreme frumoasa, nu? spun privind pe geam. Cea mai inteligenta intrebare pe care am putut-o spune. Grozav! Acum cu siuranta ma considera si tacanita.
Cei doi baieti incep sa rada zgomotos. Ma las incet in jos vrand sa intru in banca. Haruki spuse printre hohotele de ras:
-Cu ce intrebare penibila... insa rasul il cuprinse din nou.
-...ai inceput un dialog, prostuto! a continuat Chris potolindu-se si privindu-ma mai apoi in ochi. Sti... n-am nici-o idee de ce mi-ai numit ,,printul tau" , de ce m-ai imbratisat sau de ce esti atat de rosie dar esti foarte amuzanta. Chris! si-mi intinse mana pentru a face din nou cunostinta.
-Na-Nanami! ii strang usor mana privindu-i zambetul angelic de pe chip. Chiar simteam ceva pentru tipul asta... Un sentiment ce nu poate fi descris, decat simtit.
-Bine, bine porumbeilor! Acum haide-ti pe afara... E asa o ,,vreme frumoasa"! Nu, Nanami? incepu roscatul sa ma tachineze. Incep sa tip la el pentru a inceta si asi retrage cuvintele, mai ales ,,porumbeilor" .
Pe atunci nu stiam cate priviri invidioase au fost atintite asupra mea. Multe fete si-ar fi dorit sa fie in compania lor. Cum de tocmai una ca mine avea acest noroc?
Am inceput sa disutam despre diferite lucruri, sa ne tachinam unii pe altii, eu si Haruki sa ne luam si la cearta, Chris a trebuit sa ne desparta si cel mai nesabuit lucru din partea roscatului a fost atunci cand m-a impins cazand direct peste Chris. Timp de cateva minute m-am uitat la el stand ca o statuie pana cand Haruki m-a ridicat de pe bietul baiat.
Dupa un moment de tensiune intre mine si Chris, am auzit toti trei un strigat de pe culoarul scolii. Am iesit rapid vazand o fata mai scunda de inaltime, imbracata intr-o uniforma neagra compusa dintr-o fustita mini si un sacou, pe dedesupt avand o camasa alba. Parul asemenea noptii, scurt, era ravasit pe fata ei greu de vazut. Aceasta se afla pe jos cu o zgarietura destul de inestetica la genunchi. Niste fete se luasera de ea, una dintre ele a apucat-o de par tragand-o in sus. Bruneta nu zicea nimic. Tacea si indura tot ce patea.
Incheietura mainii fetei ce o apucase de par pe bruneta a fost stransa cu putere de mana lui Haruki.
-Daca aveti chef sa va legati de cineva, nu va legati de persoane mai slabe decat voi! privirea acestuia era infricosatoare, facandu-le pe fete sa plece in graba. Eram uimita de cat de dragut se purta cu bruneta. O apucase de mana tragand-o incet in sus dupa care ii dadu parul dupa urechi si exclama: Wow... Tu chiar esti draguta! si zambii inocent si bland. Ochii ei aveau culoarea asemenea parului si un ten palid insa foarte frumos. Ai grija de tine data viitoare! o sfatui dupa care imi facu semn sa-l iau pe Chris si sa mergem pe afara. Inainte de a pleca a fost oprit de mana fetei. Ea il intreba:
-Cum te numesti? Si... multumesc! se apleca incet pentru a ascunde roseata destul de evidenta a obrajilor.
-Haruki! raspunse afisand un zambet larg si foarte placut. Roseata obrajilor s-a intensificat.
Noi am plecat lasand-o pe fata privindu-l lung pe roscat murmurand incet: ,,M-am indragostit de tine...Haruki. "
Nu e reusit...stiu...SCuze pentru greseli..si sper ca nu veti inceta sa-mi cititi fic-ul pentru acest capitol de'adreptul idiot....X.X.Gome si multumesc foarte mult pentru ca mi-ati citit fic-ul :X:X Multumesc frumos!
-Acum vi-l prezint pe noul elev venit din Anglia. Numele lui este... deschid incet usa pasind pragul si ramanand socata ... Chris Hanabi.
Raman neclintita in pragul usii, privindu-i galbuiul ochilor. Noul venit era chiar ,,Printul meu" . Intalnindu-i privirea nedumerita, confuza si iritata ma simteam ca intr-o carapace din care nu mai vroiam sa ies. Imi rotesc ochii catre colegi. Toti aveau niste ochi infioratori. Parca si auzeam barfele ce urmau sa fie raspandite prin tot liceul: ,, Hei! Ai auzit de Nanami? A imbratisat dintr-o data un baiat dupa care a fugit ca o lasa. Ce stupida!" .
Las capul in jos, corpul incepand sa-mi tremure incet iar temperatura mainilor sa scada. Un zgomot puternic sparge linistea mortuala ce tocmai se asternuse. Toate privirile sunt atintite catre Haruki care-si ridica un manual de pe jos. S-a frecat copilareste pe cap, si-a cerut scuze dupa care mi-a zambit facandu-mi in acelasi timp cu ochiul. Un zambet incurajator mi-a aparut pe fata spunandu-i surazand, profesorului:
-Imi pare rau pentru ca am intarziat. Promit ca nu se va repeta! dupa care vreau sa plec in banca mea dar...
-Domnisoara Nanami! Tin sa cred ca sunteti o fata responsabila si de incredere insa... ma opreste profesorul punand accentul pe ,,insa" ... ati intarziat si nu pot trece cu vederea. Trebuie sa fiti pedepsita exact cum spun regulile si prin urmare... vocea dura si aspra a profesorului a fost intrerupta de cea a noului venit.
-Este vina mea ca a intarziat. Va rog sa ma scuzati. vocea lui calma si atat de clara te facea sa stai ore in sir sa-l asculti. Nu era doar dragut. Parea si educat si in acelasi timp impunator. Eram atat de mandra ca prima mea dragoste este un baiat atat de perfect.
Tinand cont de circumstantele in care se afla, profesorul mi-a permis sa ma duc la locul meu dar inainte de a intra in banca spuse:
-Daca tot te intelegi atat de bine cu domnisoara Nanami, ce-ai zice sa-ti fie insotitor? Esti de acord domnisorule Hanabi?
-Nu! raspunse Chris pastrandu-si calmul. Acesta era clar un semn ca ma uraste. Ma asez incet in banca lasand capul in jos.
Roscatul imi observa depresia asa ca se ofera el sa-i fie insotitor. Spre surprinderea multura, accepta. Il privesc cu coada ochiului, zambetul miselesc parandu-mi-se neobisnuit. Oare era un plan pentru a ma face sa ma apropii de ,,print" sau doar o metoda pentru a ma enerva? Nu, nu avea cum... Am facut o intelegere, nu?
La inceperea orei, profesorul decide sa faca niste schimbari in asezarea noastra. Pe colegul din stanga mea l-a mutat intr-o banca de la fereastra si in locul lui l-a pus pe Chris. Acesta nu parea sa aiba nici-o reactie. Doar executa cele ,,ordonate" si ora a inceput inntr-un final. Nu a durat prea mult si pauza a venit foarte repede.
Chris isi scotea manualele pentru ora urmatoare, Haruki facea acelasi lucru iar eu asteptam o reactie, un impuls sau pur si simplu o minune. Vazand ca nimeni nu face nimic m-am decis prosteste, ca de obicei mai nou, sa sparg atmosfera.
-Ce vreme frumoasa, nu? spun privind pe geam. Cea mai inteligenta intrebare pe care am putut-o spune. Grozav! Acum cu siuranta ma considera si tacanita.
Cei doi baieti incep sa rada zgomotos. Ma las incet in jos vrand sa intru in banca. Haruki spuse printre hohotele de ras:
-Cu ce intrebare penibila... insa rasul il cuprinse din nou.
-...ai inceput un dialog, prostuto! a continuat Chris potolindu-se si privindu-ma mai apoi in ochi. Sti... n-am nici-o idee de ce mi-ai numit ,,printul tau" , de ce m-ai imbratisat sau de ce esti atat de rosie dar esti foarte amuzanta. Chris! si-mi intinse mana pentru a face din nou cunostinta.
-Na-Nanami! ii strang usor mana privindu-i zambetul angelic de pe chip. Chiar simteam ceva pentru tipul asta... Un sentiment ce nu poate fi descris, decat simtit.
-Bine, bine porumbeilor! Acum haide-ti pe afara... E asa o ,,vreme frumoasa"! Nu, Nanami? incepu roscatul sa ma tachineze. Incep sa tip la el pentru a inceta si asi retrage cuvintele, mai ales ,,porumbeilor" .
Pe atunci nu stiam cate priviri invidioase au fost atintite asupra mea. Multe fete si-ar fi dorit sa fie in compania lor. Cum de tocmai una ca mine avea acest noroc?
Am inceput sa disutam despre diferite lucruri, sa ne tachinam unii pe altii, eu si Haruki sa ne luam si la cearta, Chris a trebuit sa ne desparta si cel mai nesabuit lucru din partea roscatului a fost atunci cand m-a impins cazand direct peste Chris. Timp de cateva minute m-am uitat la el stand ca o statuie pana cand Haruki m-a ridicat de pe bietul baiat.
Dupa un moment de tensiune intre mine si Chris, am auzit toti trei un strigat de pe culoarul scolii. Am iesit rapid vazand o fata mai scunda de inaltime, imbracata intr-o uniforma neagra compusa dintr-o fustita mini si un sacou, pe dedesupt avand o camasa alba. Parul asemenea noptii, scurt, era ravasit pe fata ei greu de vazut. Aceasta se afla pe jos cu o zgarietura destul de inestetica la genunchi. Niste fete se luasera de ea, una dintre ele a apucat-o de par tragand-o in sus. Bruneta nu zicea nimic. Tacea si indura tot ce patea.
Incheietura mainii fetei ce o apucase de par pe bruneta a fost stransa cu putere de mana lui Haruki.
-Daca aveti chef sa va legati de cineva, nu va legati de persoane mai slabe decat voi! privirea acestuia era infricosatoare, facandu-le pe fete sa plece in graba. Eram uimita de cat de dragut se purta cu bruneta. O apucase de mana tragand-o incet in sus dupa care ii dadu parul dupa urechi si exclama: Wow... Tu chiar esti draguta! si zambii inocent si bland. Ochii ei aveau culoarea asemenea parului si un ten palid insa foarte frumos. Ai grija de tine data viitoare! o sfatui dupa care imi facu semn sa-l iau pe Chris si sa mergem pe afara. Inainte de a pleca a fost oprit de mana fetei. Ea il intreba:
-Cum te numesti? Si... multumesc! se apleca incet pentru a ascunde roseata destul de evidenta a obrajilor.
-Haruki! raspunse afisand un zambet larg si foarte placut. Roseata obrajilor s-a intensificat.
Noi am plecat lasand-o pe fata privindu-l lung pe roscat murmurand incet: ,,M-am indragostit de tine...Haruki. "
Nu e reusit...stiu...SCuze pentru greseli..si sper ca nu veti inceta sa-mi cititi fic-ul pentru acest capitol de'adreptul idiot....X.X.Gome si multumesc foarte mult pentru ca mi-ati citit fic-ul :X:X Multumesc frumos!