Schimb de vieti

[Hitman]

I. Schimbare radicala

E vineri seara si sunt obosita! Ma duc plictisita in pat si adorm fara sa imi dau seama.
Deodata ma trezesc intr-o padure intunecata. Buimaca incerc sa imi dau seama in ce padure ma aflu. Nu am mai fost pe aici. Nu seamana cu o padure obisnuita iar din adancurile ei se aud sunete ciudate. Cred ca visez! Ma ciupesc de obraz ca sa imi revin dar peisajul nu se schimba. Incep sa ma sperii si ma simt ciudat. Ma uit mai atent la mine. Sunt blonda, inalta, am ochi albastri si sunt imbracata in pas cu moda din Paris! Gata incep sa ma sperii si cred ca cineva vrea sa imi faca o farsa! Simt o caldura stranie in mana si observ ca ceva imi straluceste in pumnul strans. Incet deschid pumnul si in palma intinsa vad o piatra roz, magnifica si cred ca e foarte importata.
Deodata in tufisurle tufisurile din fata se aude un zgomot. Ma indrept intracolo intr-acolo crezand ca e cineva care ma poate ajuta sa aflu unde sunt.In timp ce mergeam incet intracolo intr-acolo intr-o fractiune de secunda un monstru oribil se inalta in fata mea si incearca sa ma atace. Fug speriata cat mai departe de acolo. Gata! m-am saturat! Daca e o farsa incepe sa nu mai fie amuzant ci infricosator de-a dreptul! Ma uit in spate si constat speriata ca monstrul e tot pe urmele mele ceea ce ma face sa vreau sa dispar de acolo. Inchid ochii si ma gandesc ca as vrea sa fiu acasa in fata televizorului si nu cu monstrul asta in spatele meu. Surpriza! Peisajul se schimba si eu nu mai fug ci ma aflu intinsa pe jos la poalele unui copac urias ce are o pata ciudata in mijloc de parca cineva ar fi stat prea mult acolo blocand razele soarelui. In spatele meu apere apare iar monstrul acela enervant. Incep sa ma satur de el! Nu stie sa renunte? Se avanta spre mine incercand sa ia bijuteria ceea ce imi confirma temerile: giuvaierul este in grija mea. Dar ce trebuie sa fac? Nu stiu cine sunt, cum sa ma lupt sau de cine trebuie sa apar bijuteria! Monstrul ma ataca si din pacate reuseste sa ma raneasca. Gata! Nu mai e o joaca de copii si acum sunt sigura ca nu e o farsa. Devine serios! El ataca inca o data nevrand sa renunte, iar eu ca prin minune iau foc, dar nu ma doare. Oau, am puterea focului ce descoperire! Ia sa le testez putin…! Fac in mana dreapta o minge de foc si o arunc spre hidosenia din fata mea. Spre uimirea, amuzamentul si fericirea mea il nimeresc drept in cap. Super! Incep sa atac in continuare pana cand monstrul se retrage acceptandu-si infrangerea. Dupa o victorie asa mare trebuie sa sarbatoresc, nu-i asa? In departari aud susurand un rau asa ca ma indrept intr-acolo.Fac o baie relaxanta si apoi ma asez pe mal pentru a ma gandi.La orizont soarele incepe sa rasara asa ca speranta infloreste in inima mea. Sunetul indepartat al unui clopot imi ajunge la urechi. Poate cineva de acolo stie cine sunt! Ma inderept intr-acolo debordand de entuziasm.
Am ajuns! Este un sat nu prea mare ce are casele construite in stil japonez. Poate sunt in Japonia ma gandesc. Am devenit somnambula si eu nu stiu? Trec pe langa un satean care se inclina in fata mea (eu cred ca din politete) asa ca ma inclin si eu la randul meu. Acesta se uita la mine de parca am innebunit inebunit si se duce sa le spuna si celorlalti sateni ceea ca ce am facut eu. Langa un foc mare de tabare vad o batranica singuratica si ma duc sa vorbesc cu ea:
-Scuzati-ma doamna,incep eu,stiu ca suna ciudat dar stiti cum ma cheama si unde ma aflu?
Batrana se intoarse si se uita la mine cantaridu-ma din ochi.Ea era mica de statura,avea parul grizonat si era imbracata cu un kimono alb. In liniste aceasta se duse intr-o cabanuta din centrul satului venind urmata de un barbat tanar inalt,cu parul lung si negru ca pana corbului, imbracat intr-un kimono rosu. Acesta ma lua in brate fericit si ma saruta pe obraz spunandu-mi Sabrina. Mira (batranica)imi spune ca el este sotul meu Adrian. Ca prostita ma uit de la unul la altul. Super, acum sunt si casatorita! Acum mai lipseste sa aflu si ca avem o droaie de copii impreuna si cred ca ca o sa fac o criza de nervi. Ce naiba sunt doar o adolescenta nu am decat 15 ani! Corectie acum aflu ca am 647 de ani, vreo 20 de copii majoritatea pe la casele lor,vreo tot cam p-atatia fosti soti,o multime de super-puteri, o sora si un frate vitregi amandoi vitregi intre ei, ca sunt cel mai destept om care a fost vreodata si va fi pe lume, ca am o multime de slujbe si lucruri care imi plac,ca Cleopatra a fost matusa mea, ca unii oameni imi spun zeita Afrodita sau Peye si ca trebuie sa invat toate astea cu ajutorul ”sotului” meu. Ooo, nuuu!Eu nu o sa fac niciodata asa ceva! Nici intr-o mie de vieti , nici morta moarta ,dar aflu apoi ca nu e nevoie sa ma obosesc sa mor caci voi invia la loc.Ce pacat…
Este uimitor tot ce am aflat caci aceasta este viata pe care mi-am dorit-o mereu, dar acum cand am primit ce am vrut mi se pare inspaimantator si ma cuprinde tumultul intrebarilor: daca parintii mei au incetat sa mai existe odata cu adolescenta care eram inainte? O.o nu prea inteleg ce ai vrut sa zici aici Daca nu o sa ma ridic la standardele de adult? Daca nu voi supravietui vietii asteia foarte ciudate?Incep sa ma sperii si sa plang strigand NU, NU POATE FI ADEVARAT! VISEZ! Sunt sigura ca visez!

Ei bine imi place ideea e chiar super FELICITARI!
Greseli nu prea ai avut asa ca tine-o tot asa!
Astept nextul cat mai curand :love:
Ai cateva propoziti in care nu ai lasat spatiu dupa semnele de punctuatie.
Cam atat am avut de spus si sper ca nu te-a suparat comentariul meu, daca da iarta-ma!
:bye: