Cheia dragostei[inspirat din Gravitation]

[starnight]

VI.Inmormantarea

Se afunda in neant tot mai mult.Intunericul parsiv o cuprindea,ceata de abanos prinzand-o in mrejele sale.Parca inota intrun lichid dens,negru si rece.Fiori o prindeau,facand-o sa tremure.
Simti cum sudori reci, de transpiratie curg pe fruntea ei,scaldandu-i intreg corpul in picaturi inghetate.Incerca sa inoate,dar nu putea.Decshise gura pentru a tipa,dar lichidul ii intra in ea.Nu mai auzea nimic,nu mai vedea nimic.
Dadea din maini ca o marioneta,condusa de un papusar invizibil.Se afunda tot mai mult in intuneric.Simtea cum nu se mai poate misca.Dintr-o data peirdu altitudine,cazand pe spate intr-un cavou intunecat.
Era prinsa ca de niste fire invizibile.Incetul cu incetul,o piatra se pune deasupra gaurii,prinzand-o pe veci acolo.Se zbatu,incercand sa scape,dar nu putea.In jurul ei totul era negru.Peste catev asecunde piatra era pusa,inchizand-o pe fata intr-un sicriu al mortii. Disperata,tipa,neauzindu-se nimic.
Dintr-o data,se trezi pe perina uda de la lacrimi.Se ridica de pe pat,speriata.Era intr-o camera placuta,cu mobila neagra si pat alb.Langa,erau doua noptiere si intr-un colt un birou imens.
Undeva,se afla o canapea alba si o masuta din sticla. Zoey banui ca era in camera lui Eiri.Incerca sa se ridice,intepenita.Rochia ii era mototolita si parul incalcit. Cu pasi mici,iesi din camera,mai mult adormita decat treaza.Se rezema usor de usa,incercand sa ajunga in living.
Incet,intra in camera.Pe canapea statea blondul care citea o carte.Cand intra,ridica usor privirea. Zoey spuse:
-Cat am dormit?
-De ieri dupa-amiaza.
-Esti dragut sa ma duci acasa?Trebuie sa ma schimb,sa rezolv inmormantarea si�..offf�.eu nu am ami facut asta pana acum si�Ce ma fac?
-Mi-am permis sa aranjez totul.Inmormantarea va fi in dupa-amiaza asta.
-Cum?!Asa repede?
-Da. M-am gandit ca daca se termina mai repede,va fi mai bine.Totul este aranjat.Am chemat c�teva persoane pe care stiam ca le cunoasteti,iar cadavrul este imbracat.
Zoey tresari cand auzi cuvantul. Eiri se scuza,dandu-si seama ca fetei ii era greu.Linistea ii cuprinse,fiecare gandindu-se la problemele lui.Baiatul se ridica zicand:
-Mergem?
-Da spuse rozalia,dupa c�teva minute de tacere.
Amandoi plecara spre Volvo-ul argintiu al baiatului.Fata era cuprinsa de gandurile sale,semanand cu o papusa din portelan. Drumul fu destul ed lung si plictisitor,nimani nezicand nimic,parca un armistitiu dureros,facandu-se intre ei.
In scurt timp se aflau in fata apartamentului.Zoey iesi din masina in timp ec baiatul spuse:
-Vin sa te iau peste c�teva ore.Te simti in stare sa stai singura?
-Da�Sigur.
Eiri pleca si rozalia inghiti in sec. Il mintise: ii era frica.Se simtea ciudat,iar cosmarul nu prea o ajuta sa-si revina. Urca scarile cu grija,intrand in apartament cu sfiala. Totul era asa cum il lasase inainte de plecare,cu exceptia a doua cani de cafea.
Baiatul ii povestise in masina,ca matusii ei i se facuse rau in timp ce statea la povesti cu vecina de la etajul trei.
Se indrepta spre camera ei tremurand toata.Isi puse poseta pe pat si isi scoase telefonul.Intra in baie cu acesta si se pregati sa faca dus.Se spala repede,picaturile calde de apa,neavand nici un efect.Isi lua pe ea ceva haine de casa si fugi in bucatarie.
Picioarele ii tremurau.Linistea era prea mare,iar frica uriasa.Lua cestile de pe masa si le spala,cu mainile tremurande.Cand pe strada se auzi un claxon,fata sari in sus,speriata.Nervoasa,lua telefonul si ii trimise lui Eiri un mesaj,rugandu-l sa vina.
Cand trecu pe langa camera matusii,o cuprinse agitatia.Ii era frica de tot ce era in casa.Fugi in camera ei,aruncandu-se pe pat si incepand sa planga.Nu va mai putea sta niciodata in casa asta.Ramase asa,c�teva minute bune,in linistea profunda.
Un sunet strident se auzi,semn ca Eiri venise. Fata alerga la usa si o deschise putin agitata . Acesta intra privind-o ingrijorat.Zoey spuse intretaiat:
-Simt ca innebunesc�.Nu mai pot sta singura in casa asta. Totul imi aminteste de matusa�Recunosc,imi e frica sa stau singura in casa,de cand a murit matusa.
Eiri o privi blajin si spuse:
-Este greu.Du-te sa te imbraci si plecam imediat la��
Fata nu mai astepta sa incheie propozitia.Alerga in camera,luandu-si o rochie negra din dantela si niste pantofi de aceasi culoare.Lua poseta si intra in hol, deschizand usa si iesind ca vijelia.
Dupa ce iesi si baiatul,o inchise si cobori scarile.Vroia sa scape cat mai repede de suferinta.Cu cat scapa mai repede de inmormantare,durerea din sufletul ei disparea.Urca in masina,rezemandu-si capul de geamul rece.
Drumul dura putin,cimitirul fiind aproape.Biserica mica era pe o colina din apropiere.Fata aproape sari din masina,indreptandu-se cu masi mici spre intrare.Incerca sa nu lesine,picioarele abia ascultandu-i comenzile.
Merse spre coltul unde se afla sicriul. Cu greu,reusi sa priveasca spre corpul inert al femeii.Aceasta purta un costum din dantela.Zoey zambi trist,lacrimile cuprinzandu-i ochii.
Usor,se aseza pe o bancuta,lumea sosind deja.Nu erau multi: cativa vecini,doua prietene ale femeii,un vanzator din piata,o familie de la care cumpara oua proaspete si o croitoreasa in varsta.Singura ruda era rozalia.
Slujba incepu,fiind destul de trista.Zoey plangea in continuu,necrezand ca se va opri vreodata.Eiri o privea cu coada ochiului,neindraznind sa zica nimic.Simtea durerea fetei,dar era mai bine sa se descarce.
Dupa slujba,au fost condusi la cimitir.Sicriul urma sa fie depus pe veci intr-un cavou sinistru.Acel moment a fost cel ami greu.Preotul incepu sa rosteasca cuvinte,care pentru fata nu mai contau.Tot ce vroia era sa fie dinnou alaturi de matusa ei.
Cand sicriul a fost coborat in cavou,Zoey tipa plangand si incercand sa ajunga la cadavru.Eiri o prinse pe la spate,inclestandu-si mainile pe abdomenul acesteia.Rozalia tipa haotic incercand sa scape din stransoare.
Totul fu nespus de dureros.Blondul avu grija ca fata sa nu pateasca nimic,dar durerea era uriasa.La final,ii dadu drumul,aceasta alergand spre mormant.Incepu sa planga amar,spunand cuvinte numai de ea intelese.
Dupa c�teva minute,cand deja nu isi mai simtea corpul si o lua cu ameteli,Eiri o duse la masina.Conduse incet pana la apartamentul fetei,luand-o in brate si urcand scarile.
Cauta cheile in poseta ei si deschise usa.O aseza pe patul moale din camera acesteia,el asezandu-se pe un scaun.Zoey incerca sa se opreasca din plans,gemand infundat.Cu greu,lega c�teva cuvinte:
-Acum ce ma fac?Sunt�Sunt singura.Nu am pe nimeni si nici nu�nu ami pot sta in casa asta.Ce fac?Unde merg?
-Incearca sa te calmezi.Eu am vorbit cu ceilalti din trupa si am zis ca trebuie sa te ajutam.Ken si Karina locuiesc intr-o garsionera,deci nu poti sta la ei.Akira sta cu niste prieteni,iar Hiro in afara orasului.De aceea,vei sta la mine,o perioada.
-La tine?Nici sa nu te gandesti.Te-as incurca.NU pot sa profit de ajutorul tau.
-Nu conteaza.Te vei revansa tu cumva.
-Dar�
-Nici un �dar�� o intrerupse el.Asa ramane.Mai bine ti-ai strange lucrurile.zise acesta ferm si iesi din camera.
Zoey il privi surprinsa.Cum putea sa o ajute,asa dintr-o data?Oricum,avea de gand sa se revanseze.Lua dintr-un colt troller-ul si incepu sa il umple cu toate hainele din dulapuri.Apoi,trase nepasatoare paura de pe pat si c�teva cearsafuri pe care le impaturi frumos.
Vroia sa tina minte toate amintirile de acolo.Lua perinele in forma de inimioare si cei cativa ursuleti pe care ii mai pastrase.Cumva,reusi sa-si indese intr-un rucsac toate cartile pe care le avea ,bijuteriile si perechile de pantofi.
In final,isi arunca intr-o geanta lucrurile de care nu se dezlipea niciodata,isi roti ochii prin camera,apoi iesi pe usa,urmandu-l pe Eiri afara din apartament.