07-03-2009, 11:13 PM
Off topic: Gomene ca ati asteptat atata timp dupa mine dar am avut cateva belele si in plus, nu mai sunt decat trei capitole.... din primul sezon (nu ca v-ati speriat ca se termina?) al acestui fic si cum yo imi propun cam patru sezoane... o sa mai fie destule chestii pana la final, so be ready for the final countdown, starting with this number 3:
Cap. 7- Disperare fatala
Soarele diminetii lumina bland capitala nipona in acea zi.
In fiecare colt al orasului, fie el cat de mic si inghesuit, se simtea parfumul florilor de cires ce inmiresmau acea zi senina de vara, care din nefericire avea sa se sfarseasca cu cateva pareri de rau si chinuri interioare pentru un anumit cuplu.
Pe poarta firmei N-G intra o masina sport, rosie ca sangele, din care se dadu jos un cantaret celebru.
Tanarul vocalist in varsta de douazeci si trei de ani isi dadu suvitele rebele de culoarea florilor de ciresi la o parte de pe chipul ingandurat, parca scluptat in marmura.
Ochii lui de culoarea cerului pe timp de noapte aratau tristete si mai ales scarba. Ii era scarba de sine insusi.
Merse cu pasi usori, fara tragere de inima catre biroul in care lucra, soptind un scurt si anost "buna dimineata" catre colegul sau de birou, primind o scurta tachinare din partea aceluia:
-Numai buna nu e aceasta dimineata! Nu-i asa, Shuichi? spuse blondinul amuzat.
-Sa mergem. Intarziem la prima noastra sedinta de comitet... I-o taie Shuichi.
-Cum spui tu. Dar mai tarziu....
-Sa mergem, Yuki! spuse Shu exasperat, tragandu-l pe novelist dupa el.
-Nu ma trage! Camasa asta e de firma. M-a costat o avere, desteptule! ii replica Yuki tragandu-i una dupa ceafa.
-Nu ma lovi, desteptule! O suvita din parul meu costa o avere pe E-bay...
Si asa, mica lor disputa continua pana cand, cu intarzierea cauzata de mici "turbulente", ajunsera la acea sedinta de comitet.
Orele treceau cu greu, acele ceasornicului parca stand pe loc.
In timp ce orasul vibra de energie si voie buna, intr-o sala de sedinte din compania N-G era o atmosfera grea si plictisitoare.
Atunci cand comitetul decise sa ia o pauza de o jumatate de ora si toti se intorceau in birourile lor, rozaliul simti o senzatie calda in palma si o mana care o cuprinde pe a lui. Isi intoarse privirea in partea stanga unde il zari pe frumosul novelist care mergea mandru langa el tinandu-l de mana.
-Nu in companie, desteptule! spuse Shuichi incercand sa-si smulga mana din cea a novelistului.
-Ete na! De cand imi impuneti reguli de conduita, domnule Shindo? ii spuse novelistul ranjind copilaros.
-De cand am si eu o reputatie de om casatorit. Vrei sa-i spuna careva' Mellissei ca noi....
-Ne iubim ca doi adolescenti.... ii replica Yuki pe un ton seducator.
-Vad ca ai chef sa-ti bati joc de mine.... spuse Shuichi incruntandu-se.
-Nu... eu doar am chef sa bat un mic apropo dupa aceasta discutie...
-Si ce apropo ai vrea tu sa bati, Yuki draga? il intreba Shuichi zambind.
-Pai... ce-ai zice daca, dupa ce se termina aceasta zi plictisitoare de lucru, sa mergem la mine si sa....
-De acord. Oricum ii spusesem Mellissei ca vin tarziu. Dar mai bine ne intoarcem la treburile noastre acum.
-Sa mergem, atunci! ii spuse Eiri, cei doi indreptandu-se inapoi spre sala de sedinte.
***
Seara se lasa incet peste marele oras japonez, in timp ce mici fluturasi arginti se rasfirau pe marele policandru de culoarea gandurilor intunecate ale unui rau-facator.
Intr-un apartament aparte insa, atmosfera era altfel.
Pe patul imens se odihneau doua trupuri acoperite doar de un cearceaf subtire.
Cei doi tineri stateau unul cu fata la celalalt.
Degetele blondinului se plimbau prin parul roz al iubitului sau, mai apoi mangaierile sa se mute pe chipul vocalistului.
-Yuki... mai sti cand ti-am spus ca nu mai suntem doi adolescenti? incepu rozaliul discutia.
-Dragostea mea pentru tine va fi mereu ca una de adolescenti. Exact ca prima oara cand am fost impreuna.... ii spuse novelistul, in timp ce un zambet nostalgic ii aparu pe chip.
-Da... acelea au fost momente frumoase, insa viata se schimba si... ei bine acum e si Mellissa in viata mea... adica intelegi ce vreau sa spun.
-Inteleg perfect ce vrei sa spui. E clar ca sotia ta este mai buna la aceasta materie decat mine. Dar acum culca-te, sunt obosit. ii raspunse Eiri intorcandu-se pe burta si afundandu-si fata in perna.
-Nimeni nu a fost, este sau vai fi mai bun decat tine, Yuki. Tu esti singura persoana care ma poate face cu adevarat fericit si de asta te iubesc cel mai mult.
Astfel, se incheie discutia dintre cei doi, Shuichi dandu-i iubitului sau un sarut pe umar si adormind imbratisandu-l pe novelist, care era mult prea tulburat ca sa adoarma.
Cap. 7- Disperare fatala
Soarele diminetii lumina bland capitala nipona in acea zi.
In fiecare colt al orasului, fie el cat de mic si inghesuit, se simtea parfumul florilor de cires ce inmiresmau acea zi senina de vara, care din nefericire avea sa se sfarseasca cu cateva pareri de rau si chinuri interioare pentru un anumit cuplu.
Pe poarta firmei N-G intra o masina sport, rosie ca sangele, din care se dadu jos un cantaret celebru.
Tanarul vocalist in varsta de douazeci si trei de ani isi dadu suvitele rebele de culoarea florilor de ciresi la o parte de pe chipul ingandurat, parca scluptat in marmura.
Ochii lui de culoarea cerului pe timp de noapte aratau tristete si mai ales scarba. Ii era scarba de sine insusi.
Merse cu pasi usori, fara tragere de inima catre biroul in care lucra, soptind un scurt si anost "buna dimineata" catre colegul sau de birou, primind o scurta tachinare din partea aceluia:
-Numai buna nu e aceasta dimineata! Nu-i asa, Shuichi? spuse blondinul amuzat.
-Sa mergem. Intarziem la prima noastra sedinta de comitet... I-o taie Shuichi.
-Cum spui tu. Dar mai tarziu....
-Sa mergem, Yuki! spuse Shu exasperat, tragandu-l pe novelist dupa el.
-Nu ma trage! Camasa asta e de firma. M-a costat o avere, desteptule! ii replica Yuki tragandu-i una dupa ceafa.
-Nu ma lovi, desteptule! O suvita din parul meu costa o avere pe E-bay...
Si asa, mica lor disputa continua pana cand, cu intarzierea cauzata de mici "turbulente", ajunsera la acea sedinta de comitet.
Orele treceau cu greu, acele ceasornicului parca stand pe loc.
In timp ce orasul vibra de energie si voie buna, intr-o sala de sedinte din compania N-G era o atmosfera grea si plictisitoare.
Atunci cand comitetul decise sa ia o pauza de o jumatate de ora si toti se intorceau in birourile lor, rozaliul simti o senzatie calda in palma si o mana care o cuprinde pe a lui. Isi intoarse privirea in partea stanga unde il zari pe frumosul novelist care mergea mandru langa el tinandu-l de mana.
-Nu in companie, desteptule! spuse Shuichi incercand sa-si smulga mana din cea a novelistului.
-Ete na! De cand imi impuneti reguli de conduita, domnule Shindo? ii spuse novelistul ranjind copilaros.
-De cand am si eu o reputatie de om casatorit. Vrei sa-i spuna careva' Mellissei ca noi....
-Ne iubim ca doi adolescenti.... ii replica Yuki pe un ton seducator.
-Vad ca ai chef sa-ti bati joc de mine.... spuse Shuichi incruntandu-se.
-Nu... eu doar am chef sa bat un mic apropo dupa aceasta discutie...
-Si ce apropo ai vrea tu sa bati, Yuki draga? il intreba Shuichi zambind.
-Pai... ce-ai zice daca, dupa ce se termina aceasta zi plictisitoare de lucru, sa mergem la mine si sa....
-De acord. Oricum ii spusesem Mellissei ca vin tarziu. Dar mai bine ne intoarcem la treburile noastre acum.
-Sa mergem, atunci! ii spuse Eiri, cei doi indreptandu-se inapoi spre sala de sedinte.
***
Seara se lasa incet peste marele oras japonez, in timp ce mici fluturasi arginti se rasfirau pe marele policandru de culoarea gandurilor intunecate ale unui rau-facator.
Intr-un apartament aparte insa, atmosfera era altfel.
Pe patul imens se odihneau doua trupuri acoperite doar de un cearceaf subtire.
Cei doi tineri stateau unul cu fata la celalalt.
Degetele blondinului se plimbau prin parul roz al iubitului sau, mai apoi mangaierile sa se mute pe chipul vocalistului.
-Yuki... mai sti cand ti-am spus ca nu mai suntem doi adolescenti? incepu rozaliul discutia.
-Dragostea mea pentru tine va fi mereu ca una de adolescenti. Exact ca prima oara cand am fost impreuna.... ii spuse novelistul, in timp ce un zambet nostalgic ii aparu pe chip.
-Da... acelea au fost momente frumoase, insa viata se schimba si... ei bine acum e si Mellissa in viata mea... adica intelegi ce vreau sa spun.
-Inteleg perfect ce vrei sa spui. E clar ca sotia ta este mai buna la aceasta materie decat mine. Dar acum culca-te, sunt obosit. ii raspunse Eiri intorcandu-se pe burta si afundandu-si fata in perna.
-Nimeni nu a fost, este sau vai fi mai bun decat tine, Yuki. Tu esti singura persoana care ma poate face cu adevarat fericit si de asta te iubesc cel mai mult.
Astfel, se incheie discutia dintre cei doi, Shuichi dandu-i iubitului sau un sarut pe umar si adormind imbratisandu-l pe novelist, care era mult prea tulburat ca sa adoarma.