The life of an Uchiha

[angeliqueVampire]

staati ca nu s-a terminat :))
comeback cu resurse noi si cu o imaginatie pe full option, dar cu gramatica undeva mai jos de iad :D
greselile de tastare sau de gramatica... am zis ca va dau satisfactie saq aveti ce comenta :P

Cap. 1 – A new beginning

Dimineata se lasă împrăştiind mireasmă de iasomie peste satul cufundat încă în somn. Încet, şi soarele îşi face drum spre bolta de azur ce se deschide parcă la mîngîierile razelor maretului astru. Un anotimp cu totul nou îşi instaurează puterile peste lumea de deasupra, vara...
Undeva mai la marginea Konohai, într-un vechi bloc de locuinte proaspat renovat, o tînară cu pielea albă asemeni zapezii privea departe... Parul ei negru cadea rebel peste fata rotundă, lasînd ochii să privească atent fiece mişcare de pe spatiul terestru. În spatele ei se aflau trei paturi, acoperite cu cearşafuri albe, brodate, în care dormeau nestingheriti doi baieti. Bruneta zîmbi utîndu-se la cei doi şi coborî de pe pervazul de lemn. Trupul ei puternic, dar elegant, era acoperit doar de o camaşă barbatească ce îi atîrna pînă aproape de genunchi.
Pregati repede micul dejun pentru toti trei, îi trezi pe somnoroşi şi se grabi să se îmbrace, deoarece constată că erau în întîrziere. Parasiră împreună casa, dar pe drumul catre şcoală nimeni nu scoase un sunet.
Acea cladire mareaţă, destul de impunatoare, în jurul careia roiau copii, tineri ninja, de toate vîrstele. De la cei mai impunatori lideri de clasă, la cei mai pricajiti şi lipsiti de aparare copii, supravegheati îndeaproape de un chunin.
Toate acestea se împleteau perfect cu amintirile fetei legate de primele ei zile de şcoală. Ar fi cuprins-o nostalgia de-a binelea dacă o minge grea nu ar fi lovit obrazul ei catifelat, ce capatase o culoare trandafirie.
-Scuzati-mă domnişoară! Spuse un copil nu trecut de vîrsta adolescentei, şi îşi recuperă mingea. Nu a fost cu intentie! Mai adaugă el.
-Ştiu, raspunse bruneta. Data viitoare să fi mai atent!
-Aşa voi face, confirmă baiatul, tratînd-o pe frumoasa necunoscută ca pe o prietenă. Cum vă cheamă?
-Yuri. Pe tine?
-Yoru, Namadeshka Yoru, încîntat de cunoştinţă!
-De asemenea!
După această scurtă conversatie purtată cu roşcatul, Yuri le şopti ceva prietenilor ei şi continuară să meargă, pînă cînd intrară în şcoală. Pe interior, cladirea nu mai era aşa de placută, iar uşile mari ce se loveau cu zgomot pareau a fi facute din otel ruginit. În a doua sală de asemenea fel de la etajul secund fuseseră toti trei repartizati. Nu le fu greu să o gasească.
Bancile erau murdare şi pe marea majoritate erau scrise înjuraturi. De altfel, nici catedra nu scapase de furia elevilor pe care Yuri îi recunoscuse. În a doua bancă de la fereastră statea Saya. Hainele ei erau total nepotrivite pentru o zi de şcoală. Fusta mini în carouri era asortată cu nişte şosete lungi în dungi galbene şi argintii, iar în partea de sus afişa o camaşă descheiată la primii trei nasturi, foarte transparentă, şi agăţată ici-colo cu nişte lanturi inestetice. Ca totul să fie şi mai oribil, în pricioare purta nişte cizme scurte, cu toc cui. Şi nu era singura...
Yu luă loc în penultima bancă din mijloc, alaturi de Shin. Ryo îşi gasi un loc în spatele lor, singur. Abia după ce se instalaseră remarcară că toată lumea tacea, un lucru foarte neobişnuit, ţinînd cont că de obicei zarva pe care o faceau aceşti copii ajungea pînă la urechile lui Hokage. Finnd uşor iritată de situatia în care se afla, bruneta reuşi să-şi gasească forta interioară necesară, îşi trînti pumnul de masă şi spuse:
-Ati putea face bine să nu vă mai uitati la noi? Nu am crescut în muzeu şi nici nu mă simt operă de artă!
Baietii rîseră la auzul acestor cuvinte. Primul care sari cu gura pe tupeista asta nouă fu vechia ei cunoştiinţă, un baiat şaten cu ochi :
- Ascultă, ducleaţă, nimeni nu ne zice nouă ce să facem, clar? În schimb, eşti destul de sexy în blugii ăştia care lasă la vedere...gleznele! rîse Ren.
-Ah, scuză-mă că nu iti pot da un raspuns usturator, doar că mă gîndesc că nu are rost să te înjur, oricum nu vei întelege! Replică, destul de calmă, Yuri.
- Ai venit din închisoare şi mai şi ai tupeul să comentezi? Ţipă şatenul.
- Uhm...cum saă-ţi zic eu....DA!
Baiatul a tacut, ştiind că nu rezolvă nimic cu insultele. La fel şi bruneta, totuşi nu-şi putea închide gura în fata prietenilor ei. Vorbea destul de mult cu Shin, iar toti se simteau deranjati deoarece cei doi vorbeau într-o limbă pe care nimeni altcineva nu o mai întelegea. Ei nu voiau să se integreze, aşa că nu trebuia să se straduiasă foarte tare şi să fie politicoşi cu toti. Sigurul sentiment care nu îi lasa să sară la bataie era mila fata de cei mai inferiori, caci nivelul ninja al strainilor era peste toate nivelele din casă.
Într-un moment de neatentie al brunetei, de sub tricoul roşu se ivi o inimioară de argint pe care şatenul o recunoscu foarte bine. Era medalionul pe care i la dat fetei acum trei ani. Deci, îl pastrase...
-La ce te uiti aşa, Kyuura? Întrebă Shin.
-La fata asta de aici... Mai pe scurt, la iubita mea! Spuse Ren, rîzînd.
Shin se ridică din bancă, enervat, dar Yu îl trase înapoi, spunîndu-i că se va ocupa ea de şaten.
-Care e problema ta, Ren? Tot ceea ce a fost între noi a fost acum prea mult timp încît nici nu mai îmi amintesc! Replică enervată Yuri.
Baiatul zîmbi şi se apropie de fată. Îşi bagă mîna în bluza acesteia şi, înainte ca fata să reactioneze scoase medalionul şi îl deschise. Aceeaşi poză, acelaşi scris, asta înseamnă şi aceleaşi sentimente...
- De asta ce zici, Uchiha? Nu îţi mai aminteşti ce ţi-am zis pe atunci? Ce mi-ai promis? Încă mă iubeşti, nu? Rîse batjocoritor baiatul.
O posibilă lupta între cei doi tineri fuse evitată de intrarea profesorului în clasă, urmat de un copilandru micuţ de înaltime, cu parul blond şi ochii stralucind caramiziu. Era acelaşi baiat care o lovise pe Yuri cu mingea. După ce salută întreaga clasă, barbatul de la catedră îi dadu cuvîntul baiatului:
-Bună! Mă numesc Namadeshka Yoru. Sunt venit din satul cetii şi sper să îmi fac multi prieteni.
Pe tot timpul discutiei, blondul o ţintui cu privirea pe Yuri, care roşise uşor. Shin observă şi o prinse de mînă pe iubita sa, semn că nu voia să o piardă. În cele din urmă, Yoru se aşeză în banca din spatele cuplului, avîndu-l ca şi coleg de bancă pe Ryu. Toată ora ce urmă, bruneta îi simti în ceafă privirea blondului, ce nu putea să se stapînească şi îi admira corpul.
Lectia trecu foarte greu, iar toate celelalte cursuri se desfăşurară normal, iar pauzele erau cufundate în aceeaşi galagie obişnuită şi cabinele baii pline ochi de cupluri ce doreu să experimenteze adevarata placere la şcoală. Printre ei se aflau şi Ren, împreună cu noua sa achizitie, Saya.
-Mi se pare dezgustator să faci aşa ceva la şcoală! Remarcă Yuri. Poti să o faci neliniştit acasă, într-un pat confortabil, cu o atmosferă romantică...
-Şi pot să pun pariu că niciunul nu se protejează, completă Shin. Aşa era la voi la şcoală şi înainte să pleci tu?
-Doamne fereşte! Dacă era aşa, plecam mai devreme!! Spuse pe un ton ironic bruneta.
-Rîdeti voi, dar Konoha are nevoie de moştenitori. De asta îi şi lasă pe tineri să facă asta! Îşi dadu cu parerea Ryu.
-Mdah... ce tare! Rîse Yuri. Lucrezi atît de mult pentru un copil, ca apoi să faci avort... Sau cel putin aşa am auzit de la medicale...Atîtea schimbari, atîtea reguli noi...dar pentru ce?...

nextul: cand nu o sa ma mai doara mana de la atata scris :D