28-02-2009, 11:16 PM
Dupa o absenta indelungata,inspiratia pentru acest fic m-a impins spre pasul cel mare:postarea muhahahaha . Ierati-ma pentru eventualele greseli de tastare si astept critici.Sper sa va bucurati!
Capitolul 1- "Rithiell Saint all boys boarding school" -dar eu sunt o FATA!
-Yuuki- http://media.photobucket.com/image/anime...163501.jpg
- Akito http://media.photobucket.com/image/anime...oy_lil.jpg
Yuuki ‘s point of view
Caramel si ciocolata!Raiul pe pamant.Niciodata nu mi-as fi imaginat ca o camera ar arata asa de bine daca ar avea in ea numai delicatese ale patiseriei “Shrutzki”.Pura fericire s-a abatut pe taramul muritorilor,aceste prajituri fiind cele mai gustoase din intreaga capitala nipona.Ma intreba daca le voi putea manca pe toate pana la apus.Am destul timp,in fond,mai sunt doar sase ore.De unde sa incep,de unde sa incep…aha!Cu tiramisu,prajitura prajiturelelor! Sau sa incep cu un ecler gigantic?Nu stiu….Sunt atat de multe prajituri incat nu mai stiu pe care sa o mananc prima.Ce se aude asa?Cine indrazneste sa imi manance din prajituri?Ma duc repede sa vad cine este ,iar cand ajung la posibila infractiune , il vad pe Toxico mancandu-mi din prajitura cu capsuni.Nu prajitura aceea!Orice prajitura, numai aceea nu!Adica nicio prajitura! Mrrr!
-Toxico! Ce mama naibii cauti tu aici?E visul meu.Asta e a treia oara cand te vad in el.Nu poti si tu sa iti stapanesti poftele,macar o data?Ha?O singura data…
Toxico nici nu mai statu pe ganduri si se gandi sa imi faca o scurta menajerie cu aroma de capsuni pe toata fata.
-T.O.X.I.C.O.!Termina baiete ,hahaha!Toxico,stai baiete,gata!Am incercat sa tip la catelusul meu afurisit dar nimic nu a mers cum a trebuit se pare.
Ma trezesc din acel vis delicios si il vad din nou pe Toxico,dar de aceasta data in realitate,sarind intr-o parte si in alta pe mine, nedandu-mi pace.Cainele asta ma enerveaza la culme.Nici nu stiu de ce Akito la mai cumparat.Cred ca Toxico are ceva cu mine.O fi prins drag de mine te pomenesti.Nu-i de mirare.Akito a spus ca trebuie sa imi cunosc semenii mai bine,de vreme ce eu sunt un varcolac,imi pot lua aceasta forma cand vreau.Tatal meu si a lui Akito , se numeste Vermont si este Regele Taramului de Sus.Eu nu sunt adevarata lui fiica,ci sunt doar un experiment suta la suta reusit.Experimentul consta in fabricarea celulelor unice dintr-un inger, un demon,un vampir , un varcolac si un om,iar tatal meu impreuna cu doctorul Smitch au reusit acest lucru si iata-ma in persoana.Fiinta sau creatura pe jumatate om si jumatate : inger,demon,vampir,varcolac se afla acum pe pamant,asa cum tatal meu mi-a poruncit.Mi-a zis ca trebuie sa invat despre cultura si despre traditiile lor,desigur ca eu am invatat asta pe Taramul de Sus ,dar El a zis ca ar fii cel mai bine pentru mine sa invat din experientele proprii,asa cum mama mea,Eleanor,a invatat despre oameni,care acum este moarta,cauzele mortii adoratei mele mame este un razboi crunt dintre ingeri si demoni,in care ingerii au castigat,lasand in urma pierderi grave,printre care si persoanele dragi noua.
Este ora 9 de dimineata.Soarele cu dinti straluceste pe cerul senin, intr-o zi de septembrie,mai exact pe 1 septembrie.Pasarelele ciripesc la un kilometru de casa mea,dar eu pot sa le aud, asa cum pot face multe alte lucruri uimitoare.Nici mie nu imi vine sa cred ca exist,dar in fine…Razele soarelui patrund incetul cu incetul in camera mea alba,pana ce ajung pe fata mea,ceea ce ma face sa tresar.Camera mea nu e cine stie ce.Este vopsita in culoarea alb,un pat dublu de mijloc,doua noptiere albe pozitionate de o parte si de alta a patului meu alb.In fata patului,la exact 1metru si 40 centimetri se afla plazma cu diagonal de 48 de centimetri.Da,ati ghicit.Sunt bogata,dar asta nu ma intereseaza.Banii nu pot cumpara fericirea,nu-i asa?Un ciocanit la usa mea ma trezeste din gandurile mele.
-Yuuki,trezeste-te surioara.Micul de jun este gata.Hai repede jos! Se aude vocea unui baiat de vreo 17 ani de cealalta parte a usii mele duble de culoare alba, lacuita.
-Bine Akito,vin in cinci minute,sa nu incepi fara mine!
Ma ridic frumos din pat si ma intrept spre dulapul cu haine,de unde imi aleg o fusta aproape de genunchi de culoare alba cu imprimeuri in forma de fluturasi negrii si un top alb cu un fluturas mare de culoare neagra.Imi periez parul blond pana la solduri,iar cand termin cobor dreptele in graba,stomacul decide pentru mine.Il vad pe frumosul meu frate mai mare cu 2 ani decat mine,cum pune clatitele in farfuria mea si cum toarna in pahar,sucul de mere.
-Buna dimineata, fratioare! Imi salut eu fratele in timp ce ma asez la masa si incep sa iau cate o muscatura din clatitele delicioase cu gem de capsuni.Akito e un adevarat bucatar,in toata puterea cuvantului.
-Buna dimineata si tie,papusico! Imi raspune fratele meu.Mereu imi spune papusico,e numele meu de alint.Defapt,nimeni nu imi spune asa,decat el.
Ce o fii cu el in dimineata aceasta?Ceva il framanta si nu am de gand sa stau si sa nu fac nimic. Vreau sa aflu.Numai cand ma uit in ochii lui ii simt tristetea.Ce poate fi atat de important,incat sa fie trist?Intotdeauna e calm si linistit.Dar azi e diferit ochii lui nu imi inspira altceva decat ceea ce simt in momentul acesta.Mai bine il intreb :
-Fratioare,s-a intamplat ceva?Ce ai?Te framanta vreun lucru?Stii ca intotdeauna poti conta pe mine… Am spus eu.Asta denota ce surioara sunt.Una incredibil de ingrijorata pentru fratiorul ei cel sfant.Eh…nici chiar sfant.Dupa cateva minute de liniste mormantala,glasul lui Akito decide sa sparga in final tacerea ametitoare:
-Bine, o sa iti spun.Promite ca nu tipi.Okay? Spune fratele meu care se vede ca e ingrijorat.E clar ca nu voi tipa.Doar vreau sa aflu.Vreo prietena noua?O nota proasta?O soferita prin spitale?Ceva, ceva?Asta ma tine pe jar.Probabil ca asteapta sa- i promit ca nu voi tipa indifferent de ce va zice.Ok..daca asa vrei ,fratioare…
-Promit ca nu voi tipa.Acum zi-mi.Nu ma mai tine pe jar ca o sa fac ca trenu-n gara! Deci e clar ca trebuia sa ii promit,fiindca acum e mai relaxat un pic.Iau paharul si incep sa beau lichidul galben ce contine multe vitamine si ajuta la revigorarea corpului.In timp ce beau,Akito incepe sa vorbeasca:
-Pai stii, surioara draga,tata ne va trimite in Anglia la o scoala de elita speciala.Acum nu tipa te rog.
Ce sa tip?Primul lucru pe care l-am facut a fost sa il stropesc pe Akito cu tot sucul in fata.Ce caraghios arata!
-Acum te rog spune-mi ca e o gluma.Unde sunt aparatele de filmat?Si acum va aparea pe usa Nana si imi va spune “pacaleala”,nu?
Te rog Dumnezeul meu Sfant, protejeaza-ma de adevar.Spune-mi ca e o gluma.Daca nu e atunci asta inseamna ca tata chiar ne asteapta sa ne ducem in Anglia?Meeh…Nu prea cred …
-Mi- e teama ca e adevarat,Yuuki!Maine vom pleca spre aeroport ,iar de acolo vom lua avionul spre Anglia.Hai nu te supara,poate ca nu va fii asa de rau.
-Bine fratioare,daca tu zici.Dar am venit acum o luna aici si el ne trimite in Anglia acum?Asa vrea el sa cunosc oamenii si sa invat despre cultura si traditiile lor?Mutandu-ma de colo , colo?Halal tata mai avem…Nu imi vine sa cred.Era adevarat.Bun…asta e cea mai tare chestie frate.Si trebuie sa imi fac si bagajele pe deasupra.Asta e….
~A doua zi , ora 6 dimineata~
-Esti gata,soro?Striga Akito de jos.Tocmai mi-am facut baie la viteza maxima si el se asteapta sa fiu gata?Stai sa vezi ce gata o sa fiu peste 10 minute.Sunt intr-un prosop mov cu inimioare galbene si ma indrept spre dulap.Imi aleg o bluza alba cu o stea neagra pe mana dreapta si o pereche de blugi negrii strimti.Cred ca astea merg.Ma imbrac,imi ondulez repede parul, imi iau adidasii albi Nike si hanoracul alb tot Nike.Ajung jos si il vad pe fratele meu stand rezemat de peretele usii de la intrare ,uitandu-se la ceas si batand nervos din picior.Se uita la mine si pe buze ii apare un zambet siret.
-Da’ ai stat mult,nu gluma!Alta data o sa comand bilete de ora 10 !Hai repede ca mai avem doar o ora. Spune Akito cu sarcasm.
Akito ma ajuta cu cele 6 bagaje,desii nu era nevoie,puterea inumana dandu-mi voie sa ridic pana si un tir,daca e nevoie, si el are aceeasi putere. Apoi ne urcam in masina si Akito porneste masina,bagand cheile in contact si apasand pedala de acceleratie.
-Cum crezi ca va fii acolo?Intreb eu intr-un moment de plictiseala.Trebuie sa-ti spun ca mersul cu masina pentru mine e foarte plictisitor.Prefer sa zbor pe cerul senin cu pasarile la un loc.
-Nu stiu nici eu.Tot ce mi-a spus tata e ca scoala se numeste “Rithiell Saint Boarding School” si ca la aeroport ne va astepta o persoana cu numele nostru pe o pancarta.Sper ca va fii un loc frumos.Dar,surioara,promite-mi ca vei fii fericita acolo,da?
-Da,da,bine.Iti promit.Spun eu.Nu prea ma incred in vorbele lui.Se vede ca ascunde ceva.Oare ce?Hmmm…Nesiguranta preia controlul asupra mea.
~Flashback, ~
Akito’s point of view
Stau in camera mea si ascult muzica la Ipod.Deodata telefonul imi suna.Fiind plictisit,decid sa raspund a doua oara.Oare cine o fii?Iau telefonul de pe noptiera si raspund.Cand ma uit cine este,mi se tai respiratia. Este tata.Ce mai vrea?
-Alo?Tata?
-Buna fiule.Te-am sunat sa iti spun sa va faceti bagajele voi doi , pentru ca o sa plecati in Anglia , la Rithiell all boys boarding school.
-Scoala de baieti?Dar tata,nu stiu daca iti dai seama,dar Yuuki e o fata.F-a-t-a.Cum poti sa o trimiti acolo?In gloata aia de baieti?
-Linisteste-te fiule.Decanul este prietenul meu cel mai bun si mi-a asigurat doua locuri pentru voi doi si in plus, aceea este cea mai buna scoala de elita.Tu decizi daca e correct sau nu.Dar eu nu iti dau nicio sansa de negare.
-Bine,tata.O sa plecam dupa ziua de maine.La revedere.
Si eu acum ce o sa ii spun lui Yuuki?Probabil ma va prajii daca va afla ca va merge la o scoala de baieti.Dar daca nu ii spun?Da…e mai bine asa…
~End of flashback~
Yuuki’s point of view
Am ajuns la aeroport,unde ne-am lasat bagajele si ne-am dus sa ne luam biletele deja platite.Am trecut prin punctul de control si ne-am pregatit pentru plecarea noastra.Norocul nostru e ca tati a pregatit un avion numai cu oameni de afaceri ce aveau ca destinatie aceeasi zona ca noi,Anglia.Ma intreb cum o fii in Anglia.Ce limba vorbesc ei ?Banuiesc ca engleza,nu?In Fine.Pun niste intrebari prostesti care nici macar nu isi iau rostul.
Ne urcam in avion si acolo vad oameni imbracati la costum,care mai de care mai elegant.Banuiesc ca sunt oameni de afaceri dupa mutrele afisate.Ne gasim un loc si ne asezam,eu fiind la fereastra.Imi iau Ipod-ul si ascult muzica.Orele trec si noi nu mai ajungem.Akito a adormit cu capul pe umarul meu.Ohh!Ce dragut e cand doarme.Imi vine sa il mangaii pe par si sa ma joc cu firele mov de par ce atarna pe fata lui gingasa.Stiu , am o manie.De cate ori vad pe cineva cu parul moale si stralucitor trebuie sa pun mana prin capul lui.Nu rezist tentatiei.Par moale…haaa….
Incetul cu incetul pleoapele mi se inchid si eu ma afund in lumea minunata a viselor…Sper sa fie si un print calare pe un cal alb…
~peste 6 ore de zbor~
“Atentie pasageri,avionul va decola in cateva minute.Va rugam sa va puneti centurile de siguranta.Va multumim!”
-Hey,Yuuki!Trezeste-te.Am ajuns!Yuuki! –vorbeste Akito in urechea mea.
-Ce?Unde?Unde arde?Cine a murit?A,ce?Unde sunt?Am ajuns?Intreb eu ca disperata.
-Linisteste-te,am ajuns.Hai ridica-te sa mergem. Sa iesim din avionul asta.Daca mai stau un minur,vomit.Spune fratele meu usor,pentru ca nu cumva vreo stewardesa sa il auda.Muhahaha.Eu si fratele meu suntem echipa de dracusori.Numai de prostii de tinem.
Am coborat din avion si am inceput sa il cautam pe domnul cu pancarta.Ne-am uitat prin jur si deodata apare un om cu o pancarta in mana pe care scria “Yuuki si Akito Vermont”.Ne indreptam cu pasi grabiti spre barbatul care nu avea mai mult de 30 de ani.Era inalt si cu parul brunet,nimic interesant,poate doar ochii lui patrunzatori , de culoare albastru.Brrr..Un sentiment de agonie imi cutremura corpul.Omul acesta sufera,simt asta.S-a intamplat ceva cu el?Nu ma intereseaza pe mine,e viata lui,iar eu sunt doar o straina.
-Buna ziua, noi suntem cei pe care ii cautati.Spune fratele meu mai mare.
-Da,buna ziua.Cine e domnisoara?Merge la scoala de fete? Intreaba domnul misterios.
-Pentru informatia ta,ma duc unde se duce si el.Raspund eu tafnoasa, in acelasi timp aratand cu degetul spre fratele meu.
-Dar cum,domnisoara?Aceea este o scoala…Dar brunetul nu mai spuse nimic pentru ca fratele meu a intervenit.
-O scoala prestigioasa,unde se invata bine?Da,stim asta.Acum gata cu intrebarile si sa-i dam drumul.Spune fratiorul meu.
,,Ceva nu e in regula aici.Adica,de ce l-a taiat pe brunet ?’’-gandesc eu.
-Desigur,sa mergem.Urmati-ma.Spuse domnul altitudine.L-am botezat deja .
Am urmat pasii domnului altitudine si am ajuns la o limuzina neagra,foarte luxoasa.Scoala asta,unde mergem noi,o fii una nebuna.Poate este un castel sau mai stiu eu ce. Ne-am urcat in masina,iar pe urma au urmat doua ore de infern…si de condus.Cat trafic poate fii in Anglia?Nu stiu,dar stiu cu siguranta ca am sa vin pe aici si o sa golesc magazinele de haine.
Masina se opreste iar soferul ne spune ca am ajuns,iar noi ne dam jos din masina.Cand m-am uitat spre scoala ,am incremenit.Este un castel.Un castel afurisit de frumos.Este enorm!Asa ceva nu pot sa descriu,va imaginati?Cata splendoare.
-WOW!Asta e scoala unde o sa invatam?Il intreb pe Akito care era langa mine.
-Se pare ca da! –exclama fratiorul meu.
Sa arunc acum o privire prin curtea scolii.Privesc…observ…si privesc…si iar observ…o multime de baieti! Unde sunt fetele?O,nu!Nu imi spune.Este o scoala…
-Akito…?Nu imi spune ca tata ne-a trimis la o scoala de baietii in mijlocul unei padurii din mijlocul Angliei,nu?Visez! Oh,Domne,spune-mi ca nu-i adevarat!E un vis urat. trebuie sa ma trezesc.Am in fata mea o armata de baieti extremi de frumosi si aratosi si eu sunt singura fata?
Sa ma omoare cineva!!!...
To be continued!
Sper ca v-a placut!Lectura placuta! :)
Capitolul 1- "Rithiell Saint all boys boarding school" -dar eu sunt o FATA!
-Yuuki- http://media.photobucket.com/image/anime...163501.jpg
- Akito http://media.photobucket.com/image/anime...oy_lil.jpg
Yuuki ‘s point of view
Caramel si ciocolata!Raiul pe pamant.Niciodata nu mi-as fi imaginat ca o camera ar arata asa de bine daca ar avea in ea numai delicatese ale patiseriei “Shrutzki”.Pura fericire s-a abatut pe taramul muritorilor,aceste prajituri fiind cele mai gustoase din intreaga capitala nipona.Ma intreba daca le voi putea manca pe toate pana la apus.Am destul timp,in fond,mai sunt doar sase ore.De unde sa incep,de unde sa incep…aha!Cu tiramisu,prajitura prajiturelelor! Sau sa incep cu un ecler gigantic?Nu stiu….Sunt atat de multe prajituri incat nu mai stiu pe care sa o mananc prima.Ce se aude asa?Cine indrazneste sa imi manance din prajituri?Ma duc repede sa vad cine este ,iar cand ajung la posibila infractiune , il vad pe Toxico mancandu-mi din prajitura cu capsuni.Nu prajitura aceea!Orice prajitura, numai aceea nu!Adica nicio prajitura! Mrrr!
-Toxico! Ce mama naibii cauti tu aici?E visul meu.Asta e a treia oara cand te vad in el.Nu poti si tu sa iti stapanesti poftele,macar o data?Ha?O singura data…
Toxico nici nu mai statu pe ganduri si se gandi sa imi faca o scurta menajerie cu aroma de capsuni pe toata fata.
-T.O.X.I.C.O.!Termina baiete ,hahaha!Toxico,stai baiete,gata!Am incercat sa tip la catelusul meu afurisit dar nimic nu a mers cum a trebuit se pare.
Ma trezesc din acel vis delicios si il vad din nou pe Toxico,dar de aceasta data in realitate,sarind intr-o parte si in alta pe mine, nedandu-mi pace.Cainele asta ma enerveaza la culme.Nici nu stiu de ce Akito la mai cumparat.Cred ca Toxico are ceva cu mine.O fi prins drag de mine te pomenesti.Nu-i de mirare.Akito a spus ca trebuie sa imi cunosc semenii mai bine,de vreme ce eu sunt un varcolac,imi pot lua aceasta forma cand vreau.Tatal meu si a lui Akito , se numeste Vermont si este Regele Taramului de Sus.Eu nu sunt adevarata lui fiica,ci sunt doar un experiment suta la suta reusit.Experimentul consta in fabricarea celulelor unice dintr-un inger, un demon,un vampir , un varcolac si un om,iar tatal meu impreuna cu doctorul Smitch au reusit acest lucru si iata-ma in persoana.Fiinta sau creatura pe jumatate om si jumatate : inger,demon,vampir,varcolac se afla acum pe pamant,asa cum tatal meu mi-a poruncit.Mi-a zis ca trebuie sa invat despre cultura si despre traditiile lor,desigur ca eu am invatat asta pe Taramul de Sus ,dar El a zis ca ar fii cel mai bine pentru mine sa invat din experientele proprii,asa cum mama mea,Eleanor,a invatat despre oameni,care acum este moarta,cauzele mortii adoratei mele mame este un razboi crunt dintre ingeri si demoni,in care ingerii au castigat,lasand in urma pierderi grave,printre care si persoanele dragi noua.
Este ora 9 de dimineata.Soarele cu dinti straluceste pe cerul senin, intr-o zi de septembrie,mai exact pe 1 septembrie.Pasarelele ciripesc la un kilometru de casa mea,dar eu pot sa le aud, asa cum pot face multe alte lucruri uimitoare.Nici mie nu imi vine sa cred ca exist,dar in fine…Razele soarelui patrund incetul cu incetul in camera mea alba,pana ce ajung pe fata mea,ceea ce ma face sa tresar.Camera mea nu e cine stie ce.Este vopsita in culoarea alb,un pat dublu de mijloc,doua noptiere albe pozitionate de o parte si de alta a patului meu alb.In fata patului,la exact 1metru si 40 centimetri se afla plazma cu diagonal de 48 de centimetri.Da,ati ghicit.Sunt bogata,dar asta nu ma intereseaza.Banii nu pot cumpara fericirea,nu-i asa?Un ciocanit la usa mea ma trezeste din gandurile mele.
-Yuuki,trezeste-te surioara.Micul de jun este gata.Hai repede jos! Se aude vocea unui baiat de vreo 17 ani de cealalta parte a usii mele duble de culoare alba, lacuita.
-Bine Akito,vin in cinci minute,sa nu incepi fara mine!
Ma ridic frumos din pat si ma intrept spre dulapul cu haine,de unde imi aleg o fusta aproape de genunchi de culoare alba cu imprimeuri in forma de fluturasi negrii si un top alb cu un fluturas mare de culoare neagra.Imi periez parul blond pana la solduri,iar cand termin cobor dreptele in graba,stomacul decide pentru mine.Il vad pe frumosul meu frate mai mare cu 2 ani decat mine,cum pune clatitele in farfuria mea si cum toarna in pahar,sucul de mere.
-Buna dimineata, fratioare! Imi salut eu fratele in timp ce ma asez la masa si incep sa iau cate o muscatura din clatitele delicioase cu gem de capsuni.Akito e un adevarat bucatar,in toata puterea cuvantului.
-Buna dimineata si tie,papusico! Imi raspune fratele meu.Mereu imi spune papusico,e numele meu de alint.Defapt,nimeni nu imi spune asa,decat el.
Ce o fii cu el in dimineata aceasta?Ceva il framanta si nu am de gand sa stau si sa nu fac nimic. Vreau sa aflu.Numai cand ma uit in ochii lui ii simt tristetea.Ce poate fi atat de important,incat sa fie trist?Intotdeauna e calm si linistit.Dar azi e diferit ochii lui nu imi inspira altceva decat ceea ce simt in momentul acesta.Mai bine il intreb :
-Fratioare,s-a intamplat ceva?Ce ai?Te framanta vreun lucru?Stii ca intotdeauna poti conta pe mine… Am spus eu.Asta denota ce surioara sunt.Una incredibil de ingrijorata pentru fratiorul ei cel sfant.Eh…nici chiar sfant.Dupa cateva minute de liniste mormantala,glasul lui Akito decide sa sparga in final tacerea ametitoare:
-Bine, o sa iti spun.Promite ca nu tipi.Okay? Spune fratele meu care se vede ca e ingrijorat.E clar ca nu voi tipa.Doar vreau sa aflu.Vreo prietena noua?O nota proasta?O soferita prin spitale?Ceva, ceva?Asta ma tine pe jar.Probabil ca asteapta sa- i promit ca nu voi tipa indifferent de ce va zice.Ok..daca asa vrei ,fratioare…
-Promit ca nu voi tipa.Acum zi-mi.Nu ma mai tine pe jar ca o sa fac ca trenu-n gara! Deci e clar ca trebuia sa ii promit,fiindca acum e mai relaxat un pic.Iau paharul si incep sa beau lichidul galben ce contine multe vitamine si ajuta la revigorarea corpului.In timp ce beau,Akito incepe sa vorbeasca:
-Pai stii, surioara draga,tata ne va trimite in Anglia la o scoala de elita speciala.Acum nu tipa te rog.
Ce sa tip?Primul lucru pe care l-am facut a fost sa il stropesc pe Akito cu tot sucul in fata.Ce caraghios arata!
-Acum te rog spune-mi ca e o gluma.Unde sunt aparatele de filmat?Si acum va aparea pe usa Nana si imi va spune “pacaleala”,nu?
Te rog Dumnezeul meu Sfant, protejeaza-ma de adevar.Spune-mi ca e o gluma.Daca nu e atunci asta inseamna ca tata chiar ne asteapta sa ne ducem in Anglia?Meeh…Nu prea cred …
-Mi- e teama ca e adevarat,Yuuki!Maine vom pleca spre aeroport ,iar de acolo vom lua avionul spre Anglia.Hai nu te supara,poate ca nu va fii asa de rau.
-Bine fratioare,daca tu zici.Dar am venit acum o luna aici si el ne trimite in Anglia acum?Asa vrea el sa cunosc oamenii si sa invat despre cultura si traditiile lor?Mutandu-ma de colo , colo?Halal tata mai avem…Nu imi vine sa cred.Era adevarat.Bun…asta e cea mai tare chestie frate.Si trebuie sa imi fac si bagajele pe deasupra.Asta e….
~A doua zi , ora 6 dimineata~
-Esti gata,soro?Striga Akito de jos.Tocmai mi-am facut baie la viteza maxima si el se asteapta sa fiu gata?Stai sa vezi ce gata o sa fiu peste 10 minute.Sunt intr-un prosop mov cu inimioare galbene si ma indrept spre dulap.Imi aleg o bluza alba cu o stea neagra pe mana dreapta si o pereche de blugi negrii strimti.Cred ca astea merg.Ma imbrac,imi ondulez repede parul, imi iau adidasii albi Nike si hanoracul alb tot Nike.Ajung jos si il vad pe fratele meu stand rezemat de peretele usii de la intrare ,uitandu-se la ceas si batand nervos din picior.Se uita la mine si pe buze ii apare un zambet siret.
-Da’ ai stat mult,nu gluma!Alta data o sa comand bilete de ora 10 !Hai repede ca mai avem doar o ora. Spune Akito cu sarcasm.
Akito ma ajuta cu cele 6 bagaje,desii nu era nevoie,puterea inumana dandu-mi voie sa ridic pana si un tir,daca e nevoie, si el are aceeasi putere. Apoi ne urcam in masina si Akito porneste masina,bagand cheile in contact si apasand pedala de acceleratie.
-Cum crezi ca va fii acolo?Intreb eu intr-un moment de plictiseala.Trebuie sa-ti spun ca mersul cu masina pentru mine e foarte plictisitor.Prefer sa zbor pe cerul senin cu pasarile la un loc.
-Nu stiu nici eu.Tot ce mi-a spus tata e ca scoala se numeste “Rithiell Saint Boarding School” si ca la aeroport ne va astepta o persoana cu numele nostru pe o pancarta.Sper ca va fii un loc frumos.Dar,surioara,promite-mi ca vei fii fericita acolo,da?
-Da,da,bine.Iti promit.Spun eu.Nu prea ma incred in vorbele lui.Se vede ca ascunde ceva.Oare ce?Hmmm…Nesiguranta preia controlul asupra mea.
~Flashback, ~
Akito’s point of view
Stau in camera mea si ascult muzica la Ipod.Deodata telefonul imi suna.Fiind plictisit,decid sa raspund a doua oara.Oare cine o fii?Iau telefonul de pe noptiera si raspund.Cand ma uit cine este,mi se tai respiratia. Este tata.Ce mai vrea?
-Alo?Tata?
-Buna fiule.Te-am sunat sa iti spun sa va faceti bagajele voi doi , pentru ca o sa plecati in Anglia , la Rithiell all boys boarding school.
-Scoala de baieti?Dar tata,nu stiu daca iti dai seama,dar Yuuki e o fata.F-a-t-a.Cum poti sa o trimiti acolo?In gloata aia de baieti?
-Linisteste-te fiule.Decanul este prietenul meu cel mai bun si mi-a asigurat doua locuri pentru voi doi si in plus, aceea este cea mai buna scoala de elita.Tu decizi daca e correct sau nu.Dar eu nu iti dau nicio sansa de negare.
-Bine,tata.O sa plecam dupa ziua de maine.La revedere.
Si eu acum ce o sa ii spun lui Yuuki?Probabil ma va prajii daca va afla ca va merge la o scoala de baieti.Dar daca nu ii spun?Da…e mai bine asa…
~End of flashback~
Yuuki’s point of view
Am ajuns la aeroport,unde ne-am lasat bagajele si ne-am dus sa ne luam biletele deja platite.Am trecut prin punctul de control si ne-am pregatit pentru plecarea noastra.Norocul nostru e ca tati a pregatit un avion numai cu oameni de afaceri ce aveau ca destinatie aceeasi zona ca noi,Anglia.Ma intreb cum o fii in Anglia.Ce limba vorbesc ei ?Banuiesc ca engleza,nu?In Fine.Pun niste intrebari prostesti care nici macar nu isi iau rostul.
Ne urcam in avion si acolo vad oameni imbracati la costum,care mai de care mai elegant.Banuiesc ca sunt oameni de afaceri dupa mutrele afisate.Ne gasim un loc si ne asezam,eu fiind la fereastra.Imi iau Ipod-ul si ascult muzica.Orele trec si noi nu mai ajungem.Akito a adormit cu capul pe umarul meu.Ohh!Ce dragut e cand doarme.Imi vine sa il mangaii pe par si sa ma joc cu firele mov de par ce atarna pe fata lui gingasa.Stiu , am o manie.De cate ori vad pe cineva cu parul moale si stralucitor trebuie sa pun mana prin capul lui.Nu rezist tentatiei.Par moale…haaa….
Incetul cu incetul pleoapele mi se inchid si eu ma afund in lumea minunata a viselor…Sper sa fie si un print calare pe un cal alb…
~peste 6 ore de zbor~
“Atentie pasageri,avionul va decola in cateva minute.Va rugam sa va puneti centurile de siguranta.Va multumim!”
-Hey,Yuuki!Trezeste-te.Am ajuns!Yuuki! –vorbeste Akito in urechea mea.
-Ce?Unde?Unde arde?Cine a murit?A,ce?Unde sunt?Am ajuns?Intreb eu ca disperata.
-Linisteste-te,am ajuns.Hai ridica-te sa mergem. Sa iesim din avionul asta.Daca mai stau un minur,vomit.Spune fratele meu usor,pentru ca nu cumva vreo stewardesa sa il auda.Muhahaha.Eu si fratele meu suntem echipa de dracusori.Numai de prostii de tinem.
Am coborat din avion si am inceput sa il cautam pe domnul cu pancarta.Ne-am uitat prin jur si deodata apare un om cu o pancarta in mana pe care scria “Yuuki si Akito Vermont”.Ne indreptam cu pasi grabiti spre barbatul care nu avea mai mult de 30 de ani.Era inalt si cu parul brunet,nimic interesant,poate doar ochii lui patrunzatori , de culoare albastru.Brrr..Un sentiment de agonie imi cutremura corpul.Omul acesta sufera,simt asta.S-a intamplat ceva cu el?Nu ma intereseaza pe mine,e viata lui,iar eu sunt doar o straina.
-Buna ziua, noi suntem cei pe care ii cautati.Spune fratele meu mai mare.
-Da,buna ziua.Cine e domnisoara?Merge la scoala de fete? Intreaba domnul misterios.
-Pentru informatia ta,ma duc unde se duce si el.Raspund eu tafnoasa, in acelasi timp aratand cu degetul spre fratele meu.
-Dar cum,domnisoara?Aceea este o scoala…Dar brunetul nu mai spuse nimic pentru ca fratele meu a intervenit.
-O scoala prestigioasa,unde se invata bine?Da,stim asta.Acum gata cu intrebarile si sa-i dam drumul.Spune fratiorul meu.
,,Ceva nu e in regula aici.Adica,de ce l-a taiat pe brunet ?’’-gandesc eu.
-Desigur,sa mergem.Urmati-ma.Spuse domnul altitudine.L-am botezat deja .
Am urmat pasii domnului altitudine si am ajuns la o limuzina neagra,foarte luxoasa.Scoala asta,unde mergem noi,o fii una nebuna.Poate este un castel sau mai stiu eu ce. Ne-am urcat in masina,iar pe urma au urmat doua ore de infern…si de condus.Cat trafic poate fii in Anglia?Nu stiu,dar stiu cu siguranta ca am sa vin pe aici si o sa golesc magazinele de haine.
Masina se opreste iar soferul ne spune ca am ajuns,iar noi ne dam jos din masina.Cand m-am uitat spre scoala ,am incremenit.Este un castel.Un castel afurisit de frumos.Este enorm!Asa ceva nu pot sa descriu,va imaginati?Cata splendoare.
-WOW!Asta e scoala unde o sa invatam?Il intreb pe Akito care era langa mine.
-Se pare ca da! –exclama fratiorul meu.
Sa arunc acum o privire prin curtea scolii.Privesc…observ…si privesc…si iar observ…o multime de baieti! Unde sunt fetele?O,nu!Nu imi spune.Este o scoala…
-Akito…?Nu imi spune ca tata ne-a trimis la o scoala de baietii in mijlocul unei padurii din mijlocul Angliei,nu?Visez! Oh,Domne,spune-mi ca nu-i adevarat!E un vis urat. trebuie sa ma trezesc.Am in fata mea o armata de baieti extremi de frumosi si aratosi si eu sunt singura fata?
Sa ma omoare cineva!!!...
To be continued!
Sper ca v-a placut!Lectura placuta! :)