[split] Poezii

[shadows]

Meditatie

In copilarie,
Totul e o jucarie:
Poti sa te distrezi,
Sa razi si sa dansezi...
Esti fericit si multumit;
Simti ca esti implinit.
Dar cresti mai mare,
Incepi sa meditezi,
Sa realizezi in ce lume traiesti.
Te-ndragostesti,
Simti ca traiesti.
Te interiorizezi,
Inebunesti.
Unii se sinucid,
Pentru ei viata e un vid;
Ei sunt niste lasi,
Fara scop in viata,
Sunt tristi din seara-n dimineata.
Dar mai sunt curajosii,
Cei ce supravietuiesc.
Ei iubesc orice si simt ca traiesc.
Toti mai avem sanse.
Si trebuie sa iubim ca sa supravietuim.
Apoi crestem mari,
Devenim barbati puternici si curati sau femei frumoase, bune, inimoase...
Unii devin sfinti, altii se casatoresc, iar altii pribegesc...
Oricum, evoluam!
Asa ca,
De ce sa nu stam?
De ce sa nu supravietuim?
Este simplu...
Trebuie doar sa iubim.
A venit timpul sa ne ridicam!
Sa dovedim ca stim sa luptam!
Asa ca va sculati si luptati sau dormitati?
Vreti sa muriti ca niste nenorociti?
Sau ca acei eroi care-au luptat, au murit si-au aparat pentru tot ce-au iubit si respectat?
Deci pe ce drum o sa apucati?
Luptati, sau stati?
Mai bine luptati!
Dovediti ca sunteti barbati, nu ratati!

Stilul tau de a scrie mi-a adus aminte poeziile lui Nichita Stanescu mai ales cuvintele "vid" si "sfinti" dar incearca sa scrii mai putin in stil plastic caci risti sa pierzi valoarea artistica. Mi-a placut continutul si versificatia asa ca astept si altceva scris de tine.