28-02-2009, 04:12 PM
Well Riki este fiul lui Kiriu.Hmm si nu este yaoi fic'ul :D Stiu ca a parut asa in anumite scene dar sunt doar sentimentele pe care le pot avea, tata - fiu. Si legatura de sange ce ii uneste, lucru important pentru ca acestia sunt vampiri.
Oricum va multumesc foarte mult pentru comentarii si in special pentru ca imi cititi ficul. Poate e cam devreme dar am venit cu urmatoarea parte a capitolului 5 ^^'
Capitolul 5 : Legaturi puternice { Part 2 }
>> Niciun alt cuvant sau o alta explicatie. Totul era clar precum si apa ce izvoraste de unde ochiul , oricat de dezvoltat ar fi , nu o vede. Da, erau directe vorbele si totul era atat de clar ce parca ar fi sunat mecanic si desprins din sentimentele de buna vointa, dragoste.. Si alte minunatii cu suflet . Dar era de la sine inteles ca asa nu putea fi, si nici nu era. Erau vampiri, iar acestia mai presus ca orice inteleg fara a mai intreba. O singura explicatie este de ajuns pentru orice creatura cu acei colti insetati de sange, ce se respecta bineinteles.
Pentru un moment am crezut ca as fi vrut sa il intreb : Unde mergem? Ce facem? Spunem mai multe despre mama mea! Cum v-ati cunoscut? . Credeam ca vreau sa intreb asta, dar chiar si aceste ganduri au fost eliminate din mintea mea. Pentru ca acestea nu salasluiau in idealurile ce alergau prin colturile mintii mele. Erau banalitati pe care nici macar eu nu le puteam rosti, si nici dorinta pentru asta nu aparuse. Parca evoluasem dintr-o data, fara a stii... Era ciudat dar aceste ganduri imi treceau prin minte. Mintea imi vorbea fara ca eu sa fiu constient de acest lucru... Sangele imi fierbe si simt o dorinta nebuneasca de a gusta lichidul rosiatic...
- Riki?! S-a intamplat ceva?
Baiatul tresare la auzul acestei intrebari. In mintea sa existau atatea ganduri si cuvinte ce parca singure se creasera. Isi spusese singur acele lucruri si parca i se intiparisera, fara a vrea, in minte.
Dar gandul nu-i mai statea la asta. Se intoarce catre barbatul ce se afla langa el in automobil. Zambeste copilaros si inchide ochii, in timp ce zambetul ii era afisat pe fata sa palida. Deschide ochii mentinandu-si ferm zambetul pe fata.
- Nu, nu s-a intamplat absolut nimic. Imaginatia se joaca cu mintea mea. In interiorul capului meu cuvintele isi fac jocul si se pun in concordanta cu o alta personalitate,din subconstientul meu. Nu inteleg ce mi se intampla, dar odata cu trecerea timpului trece. Inconstient, cum a si aparut.
Tanarul vampir spusese aceste lucruri inca cu acel zambet pe fata. Nu stia nici macar acesta de ce frumusetea sa interioara fusese descoperita dintr-odata cand aflase ca Unimia Kiriu era cu adevarat tatal sau. Se intamplase totul atat de repede, fara alte explicatii stupide si enervante. Era atat de dulce, pentru ca o explicatie rationala, la obiect si neinflorita era cea mai usor de inteles. Asa erau vampirii, creaturile insetate de sange, directe si fara ocolisuri. Zambetul lor usor de realizat si gandurile filosofice erau normale, pentru aceste creaturi devenite de-a lungul secolelor normale .
- Evolutia este singurul lucru ce te face sa gandesti asa. Nu mai esti un copil, ciudat cum totul se misca in Univers, pe Cometa si in tot jurul nostru. Solul, aerul si chiar si sangele ce salasluiesc aici nu pot fi strapunse de vointa noastra. Pentru ca acest lucru nu ne mai intereseaza. Devenim concentrati asupra unui singur lucru, celelalte devin vide , si se pierd in abis. Nu este oare aceasta evolutie o cale spre distrugerea celor din jurul nostru? Cu timpul intelegem ceea ce gandeam in trecut si gandim lucruri pe care le vom intelege doar dupa ce vom trece mai departe.
Kiriu privea drumul ce se afisa in timp ce acesta conducea masina. In timp ce ii vorbise fiului sau nu ii urmarise privirea. Era atent la drumul sau. Stia oricum ceea ce gandea, daca zambea si ceea ce simtea. Pentru ca acele legaturi ii dateau voie sa vad prin el si chiar si prin sufletul sau.
* Au mers cu masina inca 20 de minute de cand de la mica discutie. Nu mai scosesera alte vorbe, li se pareau inutile. Era totul mult prea clar pentru ca altceva sa mai fie readus in discutie. Ajunsesera intr-un loc ciudat, ce parea a fi din anii trecuti. Erau in zona niste locuinte ce salasluiau din anul 2400. Erau atat de ciudat cnstruite. Trecusera sute de anii peste ele si multe petice, scanduri si caramizi fusesera indesate in ele. Acoperisurile pareau sa cada in orice moment existent acum, dar nu o faceau. Erau totusi mai rezistente decat pareau. Posibilitatile acestor oameni erau cu sigurante sub limita.. Oameni? Da, erau acele creaturi frivole si acei sclavi ai Superiorilor, ce aveau mai mare nevoie de ei ca oricand.
- De ce m-ai adus aici? Intreaba tanarul vampir in timp ce admira acele locuinte, pentru el erau monumente istorice. Salasluiau de atatea sute de ani, si chiar se putea locui acolo. O mare admiratie il cuprinsese si o dorinta nebuneasca de a explora locurile si pe cei ce se aflau in zona. Curiozitatea ii invadase spiritul insa expresia fetii era inca indiferenta, fara a schita vreo urma de curiozitate. Mostenise acest caracter de la tatal sau, acum ii era clar. Era adevaratul sau tata..
- Pentru ca am incredere in tine. De mult timp locuiesc aici anumite fiinte, oameni adevarati. Am avut mereu grija de ei pentru a putea trai. Sunt sclavi ai umanitati, carora le-am promis ca ii voi ajuta si salva din aceasta viata. Dar ceea ce am putut face a fost sa le las acest pamant pe care pot sa locuiasca. Ar fi trebuit sa fie un loc uitat de lume cu atatea " monumente " invechite. Dar pare a fi cel mai bun colt in care se pot refugia, si "trai " in adevaratul sens al cuvantului. Muncesc, si sunt platiti pentru asta. Aceasta este categoria de sclavi existenta pe aceasta Cometa. Vom putea oare sa ii aducem macar in acest stadiu si pe ceilalti? Fara a mai fi inchisi in acea parte de jos a solului pentru a munci, si a nu fi vazuti de vampirii ce nu se pot controla, impotriva dorintei de sange. Noi putem bea de la ei, acel lichid rosiatic doar daca ne dau voie.. Altfel incalcam Legea Vampirilor,si toate Mandatele impuse de-a lungul anilor. Dar ei nu ne cer niciodata asta. Sunt oameni.
Riki il privea destul de induiosat pe tatal sau ce spusese acele lucruri cu toata seriozitatea posibila. Ii legau mai multe ca niciodata, pentru ca amandoi existau. Si de aceasta data, pentru acest scop. Avea incredere in el, gandea ca trebuie sa il rasplateasca. Nu ca trebuie..doar pentru ca aceasta era dorinta lui. Sa fie alaturi de tatal lui, si visurile aceluia.. devenea si idealul sau. Sa duca mai departe acel nume fara a mentiona lucrurile marunte din viata. Avea incredere in el...
Avand acele ganduri si acea privire blanda, baiatul se inarmeaza cu o puternica seriozitate pe propriul chip si spune :
- Te voi ajuta ! <<
Oricum va multumesc foarte mult pentru comentarii si in special pentru ca imi cititi ficul. Poate e cam devreme dar am venit cu urmatoarea parte a capitolului 5 ^^'
Capitolul 5 : Legaturi puternice { Part 2 }
>> Niciun alt cuvant sau o alta explicatie. Totul era clar precum si apa ce izvoraste de unde ochiul , oricat de dezvoltat ar fi , nu o vede. Da, erau directe vorbele si totul era atat de clar ce parca ar fi sunat mecanic si desprins din sentimentele de buna vointa, dragoste.. Si alte minunatii cu suflet . Dar era de la sine inteles ca asa nu putea fi, si nici nu era. Erau vampiri, iar acestia mai presus ca orice inteleg fara a mai intreba. O singura explicatie este de ajuns pentru orice creatura cu acei colti insetati de sange, ce se respecta bineinteles.
Pentru un moment am crezut ca as fi vrut sa il intreb : Unde mergem? Ce facem? Spunem mai multe despre mama mea! Cum v-ati cunoscut? . Credeam ca vreau sa intreb asta, dar chiar si aceste ganduri au fost eliminate din mintea mea. Pentru ca acestea nu salasluiau in idealurile ce alergau prin colturile mintii mele. Erau banalitati pe care nici macar eu nu le puteam rosti, si nici dorinta pentru asta nu aparuse. Parca evoluasem dintr-o data, fara a stii... Era ciudat dar aceste ganduri imi treceau prin minte. Mintea imi vorbea fara ca eu sa fiu constient de acest lucru... Sangele imi fierbe si simt o dorinta nebuneasca de a gusta lichidul rosiatic...
- Riki?! S-a intamplat ceva?
Baiatul tresare la auzul acestei intrebari. In mintea sa existau atatea ganduri si cuvinte ce parca singure se creasera. Isi spusese singur acele lucruri si parca i se intiparisera, fara a vrea, in minte.
Dar gandul nu-i mai statea la asta. Se intoarce catre barbatul ce se afla langa el in automobil. Zambeste copilaros si inchide ochii, in timp ce zambetul ii era afisat pe fata sa palida. Deschide ochii mentinandu-si ferm zambetul pe fata.
- Nu, nu s-a intamplat absolut nimic. Imaginatia se joaca cu mintea mea. In interiorul capului meu cuvintele isi fac jocul si se pun in concordanta cu o alta personalitate,din subconstientul meu. Nu inteleg ce mi se intampla, dar odata cu trecerea timpului trece. Inconstient, cum a si aparut.
Tanarul vampir spusese aceste lucruri inca cu acel zambet pe fata. Nu stia nici macar acesta de ce frumusetea sa interioara fusese descoperita dintr-odata cand aflase ca Unimia Kiriu era cu adevarat tatal sau. Se intamplase totul atat de repede, fara alte explicatii stupide si enervante. Era atat de dulce, pentru ca o explicatie rationala, la obiect si neinflorita era cea mai usor de inteles. Asa erau vampirii, creaturile insetate de sange, directe si fara ocolisuri. Zambetul lor usor de realizat si gandurile filosofice erau normale, pentru aceste creaturi devenite de-a lungul secolelor normale .
- Evolutia este singurul lucru ce te face sa gandesti asa. Nu mai esti un copil, ciudat cum totul se misca in Univers, pe Cometa si in tot jurul nostru. Solul, aerul si chiar si sangele ce salasluiesc aici nu pot fi strapunse de vointa noastra. Pentru ca acest lucru nu ne mai intereseaza. Devenim concentrati asupra unui singur lucru, celelalte devin vide , si se pierd in abis. Nu este oare aceasta evolutie o cale spre distrugerea celor din jurul nostru? Cu timpul intelegem ceea ce gandeam in trecut si gandim lucruri pe care le vom intelege doar dupa ce vom trece mai departe.
Kiriu privea drumul ce se afisa in timp ce acesta conducea masina. In timp ce ii vorbise fiului sau nu ii urmarise privirea. Era atent la drumul sau. Stia oricum ceea ce gandea, daca zambea si ceea ce simtea. Pentru ca acele legaturi ii dateau voie sa vad prin el si chiar si prin sufletul sau.
* Au mers cu masina inca 20 de minute de cand de la mica discutie. Nu mai scosesera alte vorbe, li se pareau inutile. Era totul mult prea clar pentru ca altceva sa mai fie readus in discutie. Ajunsesera intr-un loc ciudat, ce parea a fi din anii trecuti. Erau in zona niste locuinte ce salasluiau din anul 2400. Erau atat de ciudat cnstruite. Trecusera sute de anii peste ele si multe petice, scanduri si caramizi fusesera indesate in ele. Acoperisurile pareau sa cada in orice moment existent acum, dar nu o faceau. Erau totusi mai rezistente decat pareau. Posibilitatile acestor oameni erau cu sigurante sub limita.. Oameni? Da, erau acele creaturi frivole si acei sclavi ai Superiorilor, ce aveau mai mare nevoie de ei ca oricand.
- De ce m-ai adus aici? Intreaba tanarul vampir in timp ce admira acele locuinte, pentru el erau monumente istorice. Salasluiau de atatea sute de ani, si chiar se putea locui acolo. O mare admiratie il cuprinsese si o dorinta nebuneasca de a explora locurile si pe cei ce se aflau in zona. Curiozitatea ii invadase spiritul insa expresia fetii era inca indiferenta, fara a schita vreo urma de curiozitate. Mostenise acest caracter de la tatal sau, acum ii era clar. Era adevaratul sau tata..
- Pentru ca am incredere in tine. De mult timp locuiesc aici anumite fiinte, oameni adevarati. Am avut mereu grija de ei pentru a putea trai. Sunt sclavi ai umanitati, carora le-am promis ca ii voi ajuta si salva din aceasta viata. Dar ceea ce am putut face a fost sa le las acest pamant pe care pot sa locuiasca. Ar fi trebuit sa fie un loc uitat de lume cu atatea " monumente " invechite. Dar pare a fi cel mai bun colt in care se pot refugia, si "trai " in adevaratul sens al cuvantului. Muncesc, si sunt platiti pentru asta. Aceasta este categoria de sclavi existenta pe aceasta Cometa. Vom putea oare sa ii aducem macar in acest stadiu si pe ceilalti? Fara a mai fi inchisi in acea parte de jos a solului pentru a munci, si a nu fi vazuti de vampirii ce nu se pot controla, impotriva dorintei de sange. Noi putem bea de la ei, acel lichid rosiatic doar daca ne dau voie.. Altfel incalcam Legea Vampirilor,si toate Mandatele impuse de-a lungul anilor. Dar ei nu ne cer niciodata asta. Sunt oameni.
Riki il privea destul de induiosat pe tatal sau ce spusese acele lucruri cu toata seriozitatea posibila. Ii legau mai multe ca niciodata, pentru ca amandoi existau. Si de aceasta data, pentru acest scop. Avea incredere in el, gandea ca trebuie sa il rasplateasca. Nu ca trebuie..doar pentru ca aceasta era dorinta lui. Sa fie alaturi de tatal lui, si visurile aceluia.. devenea si idealul sau. Sa duca mai departe acel nume fara a mentiona lucrurile marunte din viata. Avea incredere in el...
Avand acele ganduri si acea privire blanda, baiatul se inarmeaza cu o puternica seriozitate pe propriul chip si spune :
- Te voi ajuta ! <<