27-02-2009, 05:22 PM
Uitatzi-ma din nou pe aici...imi cer scuze ca nu am postat mai devreme dar nu am avut starea spirituala necesara si cu timpul stau un pic cam prostutz....am sa postez acest capitol datorita unor insistente de a le unei prietene:x love la ea(o sa se cunoasca sper):)) capitolul acesta nu are prea mult dialog nu stiu de ce dar nu am vrut sa bag deocamdata dar din partea a doua a capitolului o sa fie mai mult.Sper sa va placa ...
Capitolul 3 Parte intai: Vizitatorul
*
Mergeam pe strazile orasului Tokyo atat de aglomerate.Nu stiam unde ,dar nu-mi mai pasa.Hotarasem sa nu ma mai intereseze nimic,insa oare puteam face asta?Oare ce puteam face acum?Trebuia sa ma gandesc la o explicatie ce i-as putea-o spune lui Ryu,desi el a zis acelasi lucru,eu nu vreau sa afle ce simt pentru el,nu vreau sa stie nimic.Hotarasem sa incerc sa fiu mai indiferent fata de el,dar imi trebuia ajutor,iar eu nu stiam de unde as gasi eu ajutor,dar cine mi l-ar oferi?Trebuia sa fiu mai sociabil,iar sociabilitate nu e punctul meu forte.Halal viata!Poate ca deastea m-am indragostit de el...pentru ca sunt mai retras si nu cunosc multi oameni.El este singurul cu care vorbesc,cu care ies in oras....iar asta e de mirare.Nu pot sa spun ca sunt un baiat urat pentru ca nu sunt!
Corpul meu e dezvoltat pentru ca sunt foarte bun la sport si ochii mei verzi sunt destul de placuti,iar parul meu blond e destul de frumos,desi uneori ma inerveaza ca nu sta cum vreau eu.
Ryu,Ryu....daca ai stii cat de mult sunt indragostit de tine,oare cum ai reactiona,te-ai supara,te-ai simti jignit,cum te-ai mai purta cu mine?Atatea intrebari ....care nu stiu ce respuns au.M-am indragostit oare asa mult si tocmai de un baiat,nu ca m-ar interesa sexul,dar pe altii ii intereseaza,nu toti gandim la fel.Nu pot sa accept ca sunt indragostit de tine,nu e bine si nu trebuie, desi este adevarat.
Am hotarat sa nu ma mai las purtat de ganduri si sa-mi continui asa zisa mea plimbare.
Dupa o zi atat de stresanta,dupa atatea temeri si sentimente de nedescris,dupa atatea intrebari ce-mi invadau capul ajusesem acasa,cam pe la miezul noptii.Eram complet dezorientat.De ce?De ce trebuie eu sa intampin atatea dificultati?Intrebari ce inca nu le gasesc raspuns.
*
Dimineata si-a facut repede aparitia. Razele soarelui strapungeau camera intunecata a baiatului. Umbra de intuneric a disparut repede fara sa se observe.Lumina isi prelingea razele calduroase si fine pe fata palida a lui Rein.Cu ochii intredeschisi isi trase patura peste fata,fara sa-si dea seama ca este ora unu dupa-amiaza.
-Cat o fi ceasul?Sper ca nu am dormit prea mult.Ooo…!Dumnezeul este deja unu.Ce bine ca este sambata…nu aveam chef de scoala…
S-a ridicat repede..In timp ce isi cauta hainele i se impanzeau in minte numai vorbe si amintiri pe care le-a trait cu cel mai profun curcubeu de sentimente.
-De ce oare l-am intanlit?De ce dracului?Incep sa devin mai temperamental din cauza lui oare?spuse Rein in fata oglinzi.
Suspinurile se insirau si ele fara incetare pe inima lui Rein.Telefonul suna…dar baiatul nu observa,era prea ocupat sa isi analizeze viata si sentimentele pe care cu greu le putea stapani .Telefonul nu se opreste din sunat,totusi nimeni nu raspunde.
Micul dejun se lasa asteptat de mult timp…lumea lui Rein pare sa fie departe,foarte departe…
Acum alte lucruri erau importante.Dupa ceva timp Rein se trezeste la realitate si observa telofonul cum suna.
<Tocmai a sunat telefonul sau doar mi s-a parut?>intreab Rein….dar oare cine i-ar putea raspune?
<Fir-ar chiar sunase dar cum nu mi-am dat seama ,dar oare cine ma poate suna cu numar privat si de 27 de ori..mama ce insistenta…..
Un numar privat,cine ar putea fi?Mda…cred ca o fi vreo persoana ce nu are ce face.O plimbare ar prinde bine acum,m-as mai linisti si eu un pic.>
Mie de intrebari ii invadau mintea,ce putea oare face saracul baiat??
<Viata….Ce este viata?Unii spun ca e usoara si frumoasa,altii ca e grea,inselatoare si cruda.Care varianta o fi buna?In cazul meu niciuna.Nu e frumoasa,pentru ca pe mine nu ma intereseaza „frumusetea”si nici nu am cunoscut-o in totalitate,iar usoara nu e ca daca ar fi, nu as mai trece prin atatea.Cea de-a doua varianta hmm…nici ea nu e..deoarece greutati intodeauna exista ,iar eu m-am obisnuit cu ele si acum mi se par ceva normal.Cruda..pai daca viata e cruda,noi,oameni cum suntem?Noi o cream asa,deci in concluzie e din vina noastra,iar inselatoare….Tot in lume e inselator.>
In inima lui Rein se purta o lupta crancena,insa nu se stia cine va castiga…ratiunea,inima,adevaratele sentimente,cine?
*
Stand pe ganduri,Rein nici nu a observat soneria usii.Cine ar putea fi?Este sambata dupa-amiaza ,deci in concluzie nu sunt prea multe persoane care l-ar putea deranja . Singura persoana care ar fi este...Ryuuki.
Bataile de la usa il trezise pe Rein la realitate.In drum sper usa baiatul se gandea cine ar fi putut fi,gandul ca Ryu ar fi acea persoana insistenta care bbate la usa il agita.Ce avea sa faca?
-Nu poate fi el!spuse Rein convins de vorbele sale.
Aflat in dreptul usii isi facu curaj si o deschise.
Pozele cu personajele le voi pune in partea a doua a capitolului ...asa si acum as vrea si eu dak se poate sa imi spune-ti cine credeti voi k e acest vizitator:)) dupa parerea voastra.Imi cer scuze pentru greseli unele cred k le-am vazut si am sarit peste ele din greseala ....:*
Capitolul 3 Parte intai: Vizitatorul
*
Mergeam pe strazile orasului Tokyo atat de aglomerate.Nu stiam unde ,dar nu-mi mai pasa.Hotarasem sa nu ma mai intereseze nimic,insa oare puteam face asta?Oare ce puteam face acum?Trebuia sa ma gandesc la o explicatie ce i-as putea-o spune lui Ryu,desi el a zis acelasi lucru,eu nu vreau sa afle ce simt pentru el,nu vreau sa stie nimic.Hotarasem sa incerc sa fiu mai indiferent fata de el,dar imi trebuia ajutor,iar eu nu stiam de unde as gasi eu ajutor,dar cine mi l-ar oferi?Trebuia sa fiu mai sociabil,iar sociabilitate nu e punctul meu forte.Halal viata!Poate ca deastea m-am indragostit de el...pentru ca sunt mai retras si nu cunosc multi oameni.El este singurul cu care vorbesc,cu care ies in oras....iar asta e de mirare.Nu pot sa spun ca sunt un baiat urat pentru ca nu sunt!
Corpul meu e dezvoltat pentru ca sunt foarte bun la sport si ochii mei verzi sunt destul de placuti,iar parul meu blond e destul de frumos,desi uneori ma inerveaza ca nu sta cum vreau eu.
Ryu,Ryu....daca ai stii cat de mult sunt indragostit de tine,oare cum ai reactiona,te-ai supara,te-ai simti jignit,cum te-ai mai purta cu mine?Atatea intrebari ....care nu stiu ce respuns au.M-am indragostit oare asa mult si tocmai de un baiat,nu ca m-ar interesa sexul,dar pe altii ii intereseaza,nu toti gandim la fel.Nu pot sa accept ca sunt indragostit de tine,nu e bine si nu trebuie, desi este adevarat.
Am hotarat sa nu ma mai las purtat de ganduri si sa-mi continui asa zisa mea plimbare.
Dupa o zi atat de stresanta,dupa atatea temeri si sentimente de nedescris,dupa atatea intrebari ce-mi invadau capul ajusesem acasa,cam pe la miezul noptii.Eram complet dezorientat.De ce?De ce trebuie eu sa intampin atatea dificultati?Intrebari ce inca nu le gasesc raspuns.
*
Dimineata si-a facut repede aparitia. Razele soarelui strapungeau camera intunecata a baiatului. Umbra de intuneric a disparut repede fara sa se observe.Lumina isi prelingea razele calduroase si fine pe fata palida a lui Rein.Cu ochii intredeschisi isi trase patura peste fata,fara sa-si dea seama ca este ora unu dupa-amiaza.
-Cat o fi ceasul?Sper ca nu am dormit prea mult.Ooo…!Dumnezeul este deja unu.Ce bine ca este sambata…nu aveam chef de scoala…
S-a ridicat repede..In timp ce isi cauta hainele i se impanzeau in minte numai vorbe si amintiri pe care le-a trait cu cel mai profun curcubeu de sentimente.
-De ce oare l-am intanlit?De ce dracului?Incep sa devin mai temperamental din cauza lui oare?spuse Rein in fata oglinzi.
Suspinurile se insirau si ele fara incetare pe inima lui Rein.Telefonul suna…dar baiatul nu observa,era prea ocupat sa isi analizeze viata si sentimentele pe care cu greu le putea stapani .Telefonul nu se opreste din sunat,totusi nimeni nu raspunde.
Micul dejun se lasa asteptat de mult timp…lumea lui Rein pare sa fie departe,foarte departe…
Acum alte lucruri erau importante.Dupa ceva timp Rein se trezeste la realitate si observa telofonul cum suna.
<Tocmai a sunat telefonul sau doar mi s-a parut?>intreab Rein….dar oare cine i-ar putea raspune?
<Fir-ar chiar sunase dar cum nu mi-am dat seama ,dar oare cine ma poate suna cu numar privat si de 27 de ori..mama ce insistenta…..
Un numar privat,cine ar putea fi?Mda…cred ca o fi vreo persoana ce nu are ce face.O plimbare ar prinde bine acum,m-as mai linisti si eu un pic.>
Mie de intrebari ii invadau mintea,ce putea oare face saracul baiat??
<Viata….Ce este viata?Unii spun ca e usoara si frumoasa,altii ca e grea,inselatoare si cruda.Care varianta o fi buna?In cazul meu niciuna.Nu e frumoasa,pentru ca pe mine nu ma intereseaza „frumusetea”si nici nu am cunoscut-o in totalitate,iar usoara nu e ca daca ar fi, nu as mai trece prin atatea.Cea de-a doua varianta hmm…nici ea nu e..deoarece greutati intodeauna exista ,iar eu m-am obisnuit cu ele si acum mi se par ceva normal.Cruda..pai daca viata e cruda,noi,oameni cum suntem?Noi o cream asa,deci in concluzie e din vina noastra,iar inselatoare….Tot in lume e inselator.>
In inima lui Rein se purta o lupta crancena,insa nu se stia cine va castiga…ratiunea,inima,adevaratele sentimente,cine?
*
Stand pe ganduri,Rein nici nu a observat soneria usii.Cine ar putea fi?Este sambata dupa-amiaza ,deci in concluzie nu sunt prea multe persoane care l-ar putea deranja . Singura persoana care ar fi este...Ryuuki.
Bataile de la usa il trezise pe Rein la realitate.In drum sper usa baiatul se gandea cine ar fi putut fi,gandul ca Ryu ar fi acea persoana insistenta care bbate la usa il agita.Ce avea sa faca?
-Nu poate fi el!spuse Rein convins de vorbele sale.
Aflat in dreptul usii isi facu curaj si o deschise.
Pozele cu personajele le voi pune in partea a doua a capitolului ...asa si acum as vrea si eu dak se poate sa imi spune-ti cine credeti voi k e acest vizitator:)) dupa parerea voastra.Imi cer scuze pentru greseli unele cred k le-am vazut si am sarit peste ele din greseala ....:*
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria