Lovey-Dovey Story

[Hana-chan]

Deci ....asta este fic-ul meu.Stiu ca am greseli cu galeata...si sper ca ma veti ajuta sa mi le indrept :D .As dori daca se poate o parere sincera si critici . Promit ca voi incerca sa evoluez pe parcurs si...Uitati si primul episod :D
P.S: Spun de pe acum ca fic-ul este la persoana I ...E pentru prima data cand scriu asa si sper ca veti citi

1. Prima zi,prima impresie

,,-Printesa! Am asteptat de mult timp sa te intalnesc! imi spuse un tanar imbracat intr-o armura argintie si un coif din acelasi materioal pe cap.
-Printul meu! raspund entuziasmata si rosie in obraji.
-Imi pare rau dar simt nevoia sa te sarut... si incepe sa-si apropie incet buzele de ale mele. Instantaneu am inchis ochii asteptand sa fiu sarutata de printul meu... "
TREZIREA! TREZIREA! se aude un sunet sacaitor si atat de cunoscut. Deschid incet ochii observand ca-mi tineam cainele in brate si ii dadeam un mic pupic pe botic.
-Kyaaa! sar ca arsa din pat. T-T-Tu cum ai ajuns in patul meu?! tip nervoasa insa si mirata. Totusi cand ii intalnesc privirea atat de nevinovata si ochisorii lui negri uit complet si incep sa ii mangai blanita alba asemenea unui fulg de nea. Numele lui era Hugy si facea parte din categoria cainilor mari cu multa blana.
Dupa cateva minute de rasfat si alinturi, ma ridic din pat indreptandu-ma incet spre bucatarie. Incaperea spatioasa, acoperita cu faianta alba si dulapuri verzi imi dadea o dispozitie buna si armonioasa. In mijloc se afla o masa din lemn rafinat pe care era pus un biletel scris cu cerneala neagra, semn ce arata ca autorul era mama mea. Il ridic incet si incep sa citesc:
,,Draga Nanami. Eu si cu tatal tau a trebuit sa plecat de urgenta in America. Urmeaza sa incheiem un contract foarte important pentru noi si speram ca ne vei intelege. Nu stim axact cand ne vom intoarce... S-ar putea sa treaca ceva timp... O luna poate chiar doua. Ne pare rau si te rog sa fi fata intelegatoare si cuminte ca de obicei. Te iubim! "
-Mdah.... "Cuminte si ascultatoare ca de obicei"... Bine ca macar au observat. spun sarcastica in timp ce mototoleam hartia si o aruncam la gunoi.
Urc incet scarile spre etajul unu. Ajunsa in respectivul loc merg pe un coridor mare si ma opresc in fata unei usi albe pe care scria ,, Toaleta" . Deschid usa si intru in camera maricica pentru o baie si incep sa ma dezbrac de pijamaua roz. Faianta era albastra cu tente de alb. Intru in dus rasfatandu-mi corpul cu o spuma frumos mirositoare. Dupa aceea ma spal pe dinti si ma uit in oglinda. Aveam parul mov, scurt pana la umeri pe spate iar in fata putin mai lung. Ochii se asemanau parului iar buzele erau normale insa cu o noanta mai rosiatica. Nu-mi placea sa ma machiez sau sa-mi pun gene false. Mi se parea ca am corpul si invatisarea mai dragute naturale decat ,,artificiale".
Dupa ce termin si cu pieptanatul parului plec spre camera mea doar cu un prosop pe mine. Ajunsa acolo zambesc fiind mandra de mine pentru infatisarea ce am reusit sa o dau camerei mele. Peretii erau vopsiti in mov iar covorasul pufos de pe jos ii dadea un aer copilaros. In fata intrarii era un pat mare cu lenjerie roz si perne de culoare rosie fiind inca deranjate pentru ca nu imi facusem timp sa-l fac.
Ma uit pe ceas si observ ca era deja tarziu. Incep sa ma agit cautand ceva repede in dulapiorul meu. Dupa ce ma imbrac ma uit in oglinda. Purtam o fustita crem, scurta, o bluza alba care se mula perfect pe corpul meu iar in picioare avem o pereche de adidasi rozalii. Ma ,,agat" de ghiozdanul de culoare verde inchis si fug cat de repede pot spre scoala.
Nu mi-a luat mult timp pentru ca eram destul de buna la alergat. Am ajuns repede insa tot am intarziat. Intru incet in clasa si constat cu fericire ca profesorul nu ajunsese inca. Rasuflu usurata si ma indrept spre locul meu privindu-mi colegii. Pe unii ii cunosteam insa pe altii nu. Vroiam sa ma alatur unui grup de adolescenta insa tocmai atunci a deschis cineva usa.
-Grozav! spun sarcastica asezandu-ma in banca mea. Totusi surprizele nu sau incheiat aici. Profesorul era o ,,profesoara" in spatele careia mergea un adolescent de aceasi varsta cu mine. Acesta purta o sapca albastra ce impiedica sa-i vedem fata, un tricou negru, niste pantaloni de blugi largi, verzi cu multe buzunare iesite pe dinafata si o pereche de adidasi verzui.
-Deci in primul rand va spun bine ati revenit la scoala! Sper sa invatati bine si sa fiti constiinciosi. In al doilea rand voi fi noul vostru tutore. Numele meu este Hina si in al treilea rand el va fi noul vostru coleg. Haruki,da-ti jos sapca din cap! Nu ploua in clasa! spunea profesoara atentionandu-l pe noul venit. El isi ridica incet mana ducand-o spre cap. Cu niste miscari lente reuseste sa dea jos sapca de pe cap. Toate fetele raman socate. Recunosc ca si eu am avut un moment de neclintire. Avea parul rosu aprins cu suvite rebele ce-i cadeau pe ochii verzi de smarald. Expresia fetei era plictisita iar privirea ii era atintita pe peisajul de afata. Numele lui este Haruki Tsubasa Hirose. Poti sa te asezi intr-o banca acum. spuse profesoara punandu-si mainile in san.
-Cum ziceti dumneavoastra.... a scos si roscatul cateva cuvinte. Adevarul era ca arata foarte bine... Si uram sa recunosc asta.
Se parea ca erau trei banci libere. Una de la fereastra, una din spate si ultima in dreapta mea. Nu avea cum sa se aseze tocmai langa mine,nu? Ghinionul meu a fost ca tocmai acolo s-a asezat. Acum il aveam in dreapta mea. Nu stiam daca era noroc sau ghinion. Tot ce stiu este ca aproape toata ora l-am privit.
Cand in sfarsit pauza a venit profesoara a spus :,, Deci vam povestit orarul si orele la care veti veni la scoala. Sper ca v-ati notat. La revedere! ".
-O nu! Nu mi-am notat nimic! strig punandu-mi mainile in cap. Ce ma fac? las capul in jos incepand sa-mi trag singura pumni.
-De ce te miri?Poate daca nu te-ai fi holbat toata ora la mine ai fi inteles si tu ceva. imi spune roscatul privindu-ma cu coada ochiului.
-Taci din gura! E numai vina ta! strig ridicandu-ma din banca.
-A mea? Cine e cea care s-a uitat nonstop la mine?! Nemer... s-a opus insa i-a sunat telefonul. Am ramas surprinsa. Melodia era...
-"Zboara spre un nou tel" de Haruha Shigomi?? tip aratand cu degetul spre telefon.
-O cunosti?! striga si el uimit. Sunt fan al ei! imi raspunse zambind larg.
-Si eu! Nu se poate! Vreau si eu melodia! spun scotandu-mi telefonul.
-Oaw! Super! exclama zambind si mai fericit. Pana la urma... se parea ca nu este un baiat chiar atat de rau... Cel putin asta cred pana acum.

Poze: Haruki:

Si Nanami: