Atentie la scari!

[MaDyY]

I am... who I am?

Partea aII-a

Nightmare-The world se auzea de pe noptiera de langa patul meu. Am auzit melodia prin vis. Am intins mana si am luat telefonul, ducandu-l la ureche. O voce ingrijorata mi-a inundat urechile. Din toate lucrurile pe care le-a spus, am inteles doar numele meu. Am aprobat, fara sa-mi dau seama ce si am pus obiectul la locu lui. Dupa cateva minute am sarit din pat, aruncand patura pe jos. Nu imi amintesc sa ma fi acoperit, asta insemna ca Sergiu a intrat in camera mea, dar am incetat sa ma ingrijorez pentru asta cand am vazut ceasul. Era trecut de ora trei, iar eu stateam acasa in loc sa fiu la scoala. M-am dus in baie cautandu-mi hainele. M-am impiedecat de patura si am cazut jos tragand dupa mine si lucrurile de pe birou. In urma zgomotului usa de la camera s-a deschis lasand un cap si jumatate dintr-un corp sa se vada. Nu am vazut decat o pereche de picioare care se indreptau spre mine. Doua brate m-au cules de pe jos. Am reusit sa ma stabilizez si am imceput din nou goana prin camera, imbracandu-ma si facandu-mi ghiozdanul in acelasi timp.
Aratam ridicol. Parul ravasit, pantalonii pe uniforma pe jumatate trasi pe mine pe jumatate lasati pe talie, tricoul care l-am avut si de dimineata avea tentatia sa zboare de la locul lui, iar in maini aveam cateva carti si ghiozdanul. I-am auzit rasetul si l-am fulgerat cu pirvirea. S-a aplecat spre mine lundu-mi lucrurile din maini si spunandu-mi:
- Ma ocup eu de ele, tu du-te si schimba-te.
M-am uitat la el ca la felu' 14, dar l-am ascultat. In mai putin de cinci minute am pornit spre scoala. Credeam ca ma va insoti, ca nu plecase nici el pentru ca fusese ingrijorat in privinta mea, dar adevaratul motiv era ca nu avea chef sa se duca la scoala. M-am infuriat si am iesit din casa trantind usa atat de tare, incat Rex a inceput sa latre.

*

Intr-un sfert de ora am ajuns la scoala. Am avut probleme cu gardianul care nu m-a lasat sa intru pe motiv ca orele au inceput de mult si ca trebuie sa astept pana se suna ca sa intru. M-am enervat, dar mi-am amintit ca asta era ultima mea problema. Am ocolit cladirea si am intrat prin spatele facultatii. I-am aruncat un zambet sarcastic gardianului si m-am dus in clasa. Aveam istorie, iar profesorul m-a primit. M-am asezat in banca mea, penultima de pe randul din mijloc.
Simteam toate privirile colegilor atintite asupra mea, dar cea mai grea mi s-a parut a lui. Daca ochii erau oglinda sufletului, atunci era destul de rau. Imi simteam umerii lasandu-se sub povara ochilor sai albastrii. Stiam ca ma priveste, dar nu am avut curajul sa intorc capul sa-l privesc si eu.
Intr-un final ora s-a sfarsit, iar profesorul a iesit din clasa. Am oftat adanc si m-am lasat pe spate, acoperindu-mi ochii cu palmele. Am simtit o atingere pe umar. Cand mi-a eliberat privirea din inchisoarea mainilor umede, i-am zarit chipul ingrijorat si ochii verzi, stralucitori. Khristina, o tanara nemtoaica, cea mai buna prietena a mea si colega de banca, ma privea. I-am zambit in semn ca nu trebuia sa-si faca griji.
Am facut acest gest mai mult ca sa-mi dovedesc mie insumi ca totul va fi bine, dar stiam ca nu era asa. In ziua aceea avea doua ore de geografie, iar eu lipsisem la una dintre ele, si avea si data. Chiar daca era intelegator si foarte placut ca infatisare si caracter, proful de geografie nu suporta sa lipsesti de la ore, mai ales daca nu aveai nota. Am constata ca nu ma mai gandeam intr-un mod obsesiv la fratele meu. Dupa scena de dimineata nu credeam ca voi mai fi in stare sa stau langa el la o distanta mai mica de zece kilometri. Nu mi-am terminat gandurile ca la-am zarit intrand in clasa. Era insotit de Cozmin si de Marius, doi colegi de clasa. Inainte sa apuc sa-i spun ceva, s-a pus in fata catredei si l-a strigat pe Ciprian.
- Ciprian, directorul vrea sa te duci in biroul sau.
-Parca spuneai ca nu ai chef de scoala, am spus eu inaintand spre el.
In aceasi timp, Ciprian venea si el. Atunci am observat cat de mult semanau, dar si cat de diferiti erau. Sergiu era ceva mai inalt si ma bine cladit decat Ciprian, iar acesta din urma avea parul mai lung, prins intr-o coada la spate.
Facand anuntul s-a indreptat sper usa, dar l-am prins de maneca inainte sa iasa. Nu stiam ce sa-i spun si nici nu-mi dadeam seama de ce l-am oprit, dar stiu ca am avut inca un moment de proasta inspiratie.
-De ce ai venit, daca acasa ai spus ca nu ai chef de scoala? De ce vii in fiecare zi aici? De ce te porti asa?
Oare realizam cat de absurde pareau, banu, erau intrebarile mele? Motivul pentru care a venit la scoala era mai mult decat evident. Dirigintele lor era directorul, iar acesta i-a observat lipsa, l-a sunat si i-a spus sa vina la scoala. El era reprezentantul clasei si el trebuia sa fie "mesagerul" directorului. Iar ultima intrebare... cum anume se comporta?
Stateam fata in fata uitandu-ne unul la altul, dar fara sa spunem ceva. Mi-a pus mana pe frunte intrebandu-ma:
-Sigur esti bine, nu ai cumva temperatura?
-Uite ce este "domnule destept" nu vreau probleme si nu vreau sa te mai vad pe aici!
Se citea nervozitatea din tonul meu, dar aceasta nervozitate era normala. Lucrurile pareau ca revin la starea lor initiala. Aveam diferite certuri pe nimicuri, dar asta ne facea viata mai frumoasa. M-am ridicat pe varfuri cand i-am spus aceste lucruri, incarecand sa-l intimidez, dar nu mi-a reusit.
Iza a trecut pe langa noi, reusind sa ma dezechilibreze. In minte vedeam scena. Sergiu statea pe spate pe beton, iar eu peste el, iar toti care invatau acolo aveau sa afle incidentul. Dar nu a fost asa. Fratele meu are reflexe bune, reusind sa se prinda de tocul usii. Eu pe de alta parte am cazut cu capul pe pieptul lui. Camasa neagra avea un parfum tare, parfumul lui. Nu se simtea nici un iz de trandafiri, ceea ce insema ca nu se intalnise, inca, cu Dana. Am inspirat adanc fara sa ma desprind din acea "capcana". Ma simteam intr-o capcana a destinului, intr-o capcana a unui monstru caruia nu puteam sa-i rezist, un mostru pe care nu doream sa-l fi intalnit vreodata, un monstru frumos care, daca te prinde in mrejele lui nu-ti mai da drumul.
A reusit sa de echilibreze, dar nu s-a departat de mine. Imi simteam inima batandu-mi cu putere, sangele navalindu-mi in obraji, genunchii indoindu-se. Voiam sa-i dau drumul si sa fug cat mai departe, sa nu-l mai vad niciodata, dar in aceasi timp nu voiam sa parasesc acel loc cald si ocrotitor,unde era mai bine dacat sub o aripa de closca. Dar frumosul meu cosmar a luat sfarsit odata cu aparitia profului de geografie. Nu parea incantat de loc. Stiu ca era furios, iar cand era furios nimic bun nu se intampla. Ma asteptasem ca Sergiu sa-si urmeze colegii care deja disparusera din raza mea vizuala, insa nu a facut asta. S-a scuzat spunandu-i profului ca nu ma simt prea bine si ca trebuie sa-l duc pe Ciprian la director.
-Nu ma intereseaza ce trebuie sa faca si nu pleaca nicaieri pana nu imi explica de ce nu a venit la prima ora. Acum, Sergiu, te rog la pleci.
Zis si facut. A inchis usa si a plecat urmat de Cuprian. Vocea grava si neprietenoasa a profului ma impiedicat sa ma duc inapoi in banca. Cosmarul a inceput. Trebuia sa explic absentele la primele trei ore, dar povestea cu dormitul nu l-a convis pe calau, pentru ca in asta se transformase. Stiam ca aveam sa iau patru, dar nu simteam ca inebunesc. Altadata poate as fi plans o luna, dar acum nota trecea pe langa mine ca adierea vatului de primavara. Stiam raspunsurile, numai ca nu putea sa le spun cu voce tare. Aveam un nod in gat care nu ma lasa sa silabisesc nici macar un cuvant.
Ajunsa in banca mi-am acoperit chipul cu mainile. Toti, chiar si proful credeau ca o sa incep sa plang. Spre surpinderea mea nu am facut acest lucru. Eram obosita si voiam sa fiu in patul meu cald, nu pe scaunul rece si tare. Acum, preferam sa-l fi ascultat pe Sergiu si sa ma culc la loc.

*

La nici zece minute dupa aceea, directorul a intrat in clasa, scuzandu-ma si desprinzandu-ma din acea lume in care pluteam.
Trebuia sa-l familiarizez pe Ciprian cu scoala. L-am vazut stand in spatele directorului, un tip destul de inalt, cu parul alb si cu un chip senin. Fiecare elev din acea cladire il indragea, chiar si cei de la gradinita. Era practic imposibil sa nu-l placi. Daca aveai vreo problema incerca sa te ajute. Niciodata nu spunea "Nu" si organiza cele mai frumoase excursii. Mentinea un echilibru intre copii de gradinita si cei din clasele I-IV si cei de liceu si facultate.
I-am promis directorului ca-l voi ajuta pe noul venit sa se acomodeze, fara sa-i spun ca il cunosteam din clasele mici.

*

M-a izbit din plin valul de bucurie pe care il raspandea chipul sau. L-am tintuit cu privirea, iar el mi-a zambit cald, intinzandu-mi mana. Cuvintele lui m-au lasat fara respiratie.
-Imi pare bine sa te cunosc. Eu sunt Ciprian, tu?
Oare chiar nu ma recunostea? Atunci, de ce le-a spus colegilor nostri ca singura persoana pe care o cunoaste pare sa-l fi uitat? Am incercat sa citesc ceva de pe chiul sau, dar era ca o carte inchisa, situata pe ultimul raft din biblioteca. I-am intins mana, prezentandu-ma la randul meu. Astfel am inceput prezentarea scolii.
L-am dus prin toate coltisoarele cladirii, i-am aratat toate clasele, laboratoarele de informatica, mecanica, chimie, fizica, spunandu-i ca cel de biologie era clasa noastra.
Am fost surprinsa cand mi-a spus ca nu i-am aratat biblioteca. Nu parea un tip care citeste. In drum spre biblioteca era un fel de anticamera, o incapere fara usi, dar intunecata. Nu avea nici un bec, iar soba imensa degaja o caldura infernala, chiar daca fusese oprita de la ora zece.

Atmosfera era placuta. Linsitea imi bubuia in timpane, iar parfumul lui Sergiu imi parasie simturile lasandu-l pe cel al baiatului de langa mine sa-i ia locul. Floarea pasiunii si levantica... nu credeam ca voi intalni un baiat mirosind astfel, dar imi placea. Mergeam unul pe langa celalalt, indreptandu-ne spre biblioteca.
Bibliotecara era de treaba si foarte zambitoare, poate prea zambitoare.
Dupa ce si-a facut fisa am parasit incaperea in care tronul era disputat de cei mai mare scriitori ai lumii. Pentru mine, cel care castigase batalia era Alexandre Dumas, tatal. Adoram cartile lui.
Am ajuns din nou la acea anticamera. Parea mai intunecata decat inainte, parca in ea salasluiau tot felul de creaturi hidoase inspaimantatoare.
Cand am pasit, am simtit o durere in spate.
Peretele era mai dur decat credeam, iar Ciprian mai puternic decat parea. M-a impins langa perete, prinzandu-ma de incheieturile mainilor cu ale sale. Stateam atat de aproape incat il simteam rasuflarea pe chipul meu. Avea genunchiul drept intre picioarele mele, dar nu foarte ridicat. Pentru o clipa mi s-a facut frica, am vrut sa tip, dar mi-a acoperit gura cu mana. Am incercat sa profit de aceasta ocazie, cand nu avea decat una din maini prinsa, dar mi-a anticipat miscarea si mi-a prins mainile deasupra capului cu mana stanga. Degetele sale se rasfirau pe chipul meu. Cand s-a apropiat si mai mult de chipul meu am crezut ca o sa ma sarute si am intors capul.
-Chiar nu ma mai recunosti?
L-am privit iar in ochi. In acea bezna pareau mai stralucitori ca niciodata. Nu am indraznit sa spun nimic. S-a apropiat din nou, dar si de aceasta data am intors capul intr-o parte.
-Eu nu te-am uitat nici o clipa.
Acele soapte imi gadelau urechea. Am facut ochii mari, iar cuvintele ce mi-au scapat de pe buze nu puteau fi intelese de nimeni, dar eu stiam ce spuneam, stiuam ca nici eu nu la-m uitat nici o clipa, ca l-am recunoscut din troleu, dar nu am avut puterea sa-i spun ceva.
Un zgomot infernal a spart tacerea ce se instalase. Mi-a dat drumul si a plecat, urmandu-l si eu la cativa pasi in spate.

~*~

Aceasta este partea a doua, scuse pentru greselise de tastare, am incercat sa nu fac, dar... sper sa va placa si astept critici.

See Ya ^_^