04-02-2009, 10:43 PM
M-am gandit sa fac un fic cu pirati.Sper ca o sa va placa.
- Viata de pirat -
CAP. I : DOMNISOARA ANA'BELLE
Dragi cititori povestea mea incepe pe data de 23 iulie 1500,an in care viata mea a suferit modificari drastice de comportament si a modului de a privi imprejurarile si circustantele in care traiam.
Numele meu este Anabelle de Losoire si pot spune despre mine cam putine lucruri care ma caracterizeaza deoarece multele aspecte legate de mine nu sunt venite din sufletul meu ci sunt doar sustinute de alte persoane pentru a-mi masca comportamentul impulsiv si needucat,asa cum considera ei.
Provin dintr-o familie destul de instarita cu relatii bine infipte pe langa rege si o cu o treapta destul de inalta pe scara regala a celor ce au ,, sange albastru '' ; acest lucru fiind si motivul unor conflicte intre generatiile trecute si celelalte rude care vor doar sa dobandeasca mai multa putere si sa obtina cat mai multi bani.
De cate ori vad damele de companie ale mamei mele dansand cu valetii tatei dansul care este considerat a fii un model de cuzita ma gandesc cati bani trebuie sa fii costat acel bal pentru care acei oameni sunt supusi sa danseze si sa ii binedispuna pe ai mei.Nu era doar in mintea mea,era un lucru real,erau o multime de oameni saraci care mureau de foame asteptand banii promisi care puteau sa le salveze viata,insa acei bani erau irositi fara rost pe cheltuielile de la resedinta noastra.
Deseori nu mai suportam atmosfera de la petreceri si paraseam incaperea zgomotos lasandu-i pe cei de acolo cu semne de intrebare asa cum am facut si acum.Pur si simplu ma ametisem de la atat miros de tutun si miros de alcool scump,aveam nevoie de aer curat pentru a-m ireveni.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Era o minunata seara de iulie in care fugisem din nou pe neasteptate de la petrecerile mamei pentru a ma intalni cu un prieten vechi la care tineam asemenea unui frate.Locul in care obisnuiam sa ne intalnim era un stejar mare,batran cu o multime de ramuri noduroase si cu o multitudine de frunze verzi care se afla in spatele ,, palatului '' in care locuiam.
Adierea vantului cald de vara imi vantura parul intr-un mod atat de placut incat simteam ca zbor,vroiam sa scap de greutatea rochiei pe arcuri si a pantofilor si sa ma las purtata de vant pe aripile sale pana la nori.
Intre timp in spatele meu o umbra se furisa pe nevazute incercand sa ma sperie,ceea ce si reusise.Isi puse mainile reci peste ochii mei si mi-a pus o intrebare a unui joc pe care il jucam in copilarie: ,, Cine e ? ''
- Johan tu esti nu-i asa ? intrebasem eu in timp ce incercam sa ii feresc mainile de pe ochii mei.
- Da,eu sunt.Cum ai ghicit Ana' ?
Il priveam amuzata abia abtinandu-ma sa nu rad,era haios sa-l vezi facand aceeasi fata de om care a dat gresi din nou.De altfel Johan desi era ,, un om de rand '' il consideram a fii fratele meu,il iubeam si tineam la el ca si la propriul meu frate.
Multe nopti le-am petrecut alaturi de el sub stejaru lcel batran facand diverse glume pe seama celor care
ne displaceam sau pur si simplu erau iritanti.N-am sa uit niciodata timpul petrecut alaturi de el.
- Ce e cu tine, de ce esti atat de abatuta ?
- Pai vezi tu Johan mama mi-a interzis sa te mai vad sau sa ne mai intalnim.
- Ana nu stiu ce sa spun,poate are dreptate.Nu ma pot compara cu tine,tu esti o domnisoara din inalta societate iar eu sunt un biet fiu de fierar.Dar de ce insisti sa-ti spun Ana' daca numele tau este Anabelle ?
M-a uitam la el uimita,era prima data cand il auzeam sa spuna astfel de lucruri.Era adevarat,insistasem sa-mi zica ana fiindca nu suportam acel nume Anabelle,pur si simplu mi se parea prea delicat pentru mine.Eu sunt genul de fata careia ii place sa se noroiasca si sa calareasca nu genul de fata care sa stea jumatate din zi in olginda pentru a se pudra si pentru a se aranja.Fiindca nu vroiam sa mai aud acele vorbe din gura lui am inchis subiectul.
Pe moment im itrecuse prin cap un gand care ma framanta de zile intregi,dar pe car en uavusem curajul sa-l dezbat cu parintii mei de teama ca ma vor obliga sa ma casatoresc cu primul om bogat i nvarsta doar pentru a evita acel lucru care pentru ei era cel mai josnic mod de a trai.
- Uhmm..Johan maine va fi executat nu-i asa ? stii tu,acel pirat care se presupune ca a facut parte din echipajul fostului Capitan cu Barba Alba...
- Da asa se pare.Imi este mila de bietul om,nu merita o asemenea soarta desi este un talhar.nu a facut decat sa se ingrijeasca ca ceilalti ca si mine nu duc lipsa de hrana si apa.Daca as putea l-as ajuta cu tot ce pot.Tu ce parere ai Ana ?
- Asa e,ai dreptate legea este cruda insa fie ca vrem fie ca nu trebuie sa o respectam.Uneri vreau sa fac orice pentru ca dreptatea sa fie singurul lucru care este in lume chiar daca va trebui sa devin o nelegiuta si sa-mi abandonez familia si titlul regal.Mereu m-a fascinat viata pe mare,desi cu bolile si mizeria ei are o satisfactie deosebita care iti implineste inima.
Johan se uita la mine uimit,probabil isi daduse seama ca in sufletul meu se afla un mic pirat nedescoperit,un mic leu de mare care abia asteapta sa iasa si sa porneasca in cautarea aventurii pe marii si oceane alaturi de camarazii sai.
- Viata de pirat -
CAP. II : ANA SE DESLANTUIE
PARTEA I
Desi parea ca eram calma totul era doar un mod de a nu incerca sa-i ingrijorez pe ceilalti.Nu eram foarte atenta la ce se intampla prin jur,eram cam aeriana,capul imi statea doar la talcuirea unui plan pentru a-l salva pe acel pirat de la executia ce i se pregatea si avea sa aiba loc maine la pranz.Nimeni nu stia ce fel de executia avea sa fie:spanzuratoare,legarea la ochi si aruncarea de pe stanca,tortura sau ...
In timp ce stateam rezimata de batranul stejar si frecandu-mi degetele de barbie puneam in ultimul moment toate amanuntele intr-un punct bine fixat.
Nici eu n ustiusem de ce,dar tresarisem dintr-o data fericita rostind aceleasi cuvinte: ,, Johan asta e...asta e.Stiu cum s-o facem ! '' Cel putin asta imi spuse Johan dupa ce reusise sa ma calmeze.
- Ce s-a intamplat ana ? Nu-mi spune ca ai un plan pentru a- lsalva pe acel pirat ?!
- Ba bine ca nu Johan,doar ma cunosti.Stii bine ca nu pot sta intr-un loc cand vine vorba de o noua aventura,mai ales cand e vorba despre pirati.Uite care e planul: eu voi merge pana in habgar si voi lua niste funii si un calus in timp ce tu vei face rost de cheile de la casa calaului,dupa care ne vom intalni dupa 15 minute aici.Dar nu asta este esential ci patrunderea fara un zgomot in casa calaului,si legarea acestuia cu funile despre care ti-am zis.Intr-un cuvant trebuie sa ne asiguram ca calaul nu ajunge maine la locul executiei.Acesta e doar prima parte a planului.
- Ana ce plan indraznet,dar daca asta e doar prima parte trebuie sa ma astept la ceva si mai periculos din partea ta.Incepe sa devina interesant,deci care e partea a doua a planului ? zise Johan in timp ce abia se abtinea sa nu bufneasca in ras sau mai bine sa nu isi acopere urechile de teama ca vom fii prinsi si ca vom finaliza totul printr-o executie exact ca si cea a piratului.
Eu afisand un zambet cu totul ciudat,ma pregateam sa-i spun partea a doua a planului tinand pumnul strans la inima.simteam u nsentiment de mandrie,eram mandra de ceea ce talcuisem pana acum,insa daca greseam ceva atat de minuscu lasemenea unui fir d epar totul era pierdut.
- Partea a doua este una destul de complicata insa trebuie sa ne dam toata silinta pentru a o indeplini.Un lucru este sigur ca dupa ce vom finaliza acest plan vom deveni niste pirati asemenea acelui prizonier.Deci vrei sa ma ajuti si sa incepem o noua viata de fugar pe mare alaturi de mine si de noul nostru camarad,acel pirat daca ne va reusi planul ?
Nu era tot una pentru Johan sa isi paraseasca parintii,ambi batran isi bolnavi si tot ceea ce avea acum pentru a deveni un pirat.Pe chipul sau se vedea o mare confuzie,sau mai degraba o mare constrangere.Isi amintea clipele din copilarie cand ne jucam de-a pirati idar si clipele cand isi vazuse mama bolnava la pat.Sa paraseasca un trai cat de cat decent pe care il castigase prin munca depusa sau sa plece si sa aiba u nviitor nesigur cu sentimentu lacela ca esti urmarit la tot pasul si ca proprii tai camarazi t epot trada in orice moment in schimbul banilor sau a propriei lor libertati.Intr-un final se pare ca se decise,si cu un oftat prelung imi raspunse la intrebare:
- S-o facem ! Desi la inceput am ezitat acum sunt decis sa te ajut,in fond nu esti singura care are o inima d epirat.Crede-ma ca acum dorinta mea cea mai mare este sa-l eliberam pe acel prizoneir.In fond viata trebuie savurata din plin si cu bune si cu rele.Sa pornim,eu am sa merg la paznicul portii si am sa ,, imprumut'' cheia de la casa calaului iar tu du-te si ia cele mai groase funi.
- Multumesc camarade ! Ne intalnim aici peste 15 minute cu cele trebuitoare.Fi iatent,doar 15 minute ai tim psa faci rost de chei.Johan partea a doua a planului ti-o voi spune dupa c ene vom intalni aici.Ahh ! da,cred ca ar trebu isa scap de aceasta rochie si de pantofi,oricu mn ucred ca imi vor mai trebu ide acum incolo.Nu uita: Un pirat nu are niciun sentiment pentru dusmani, un sentiment pentru camarazi sai precum dragostea,doar sentimentul de munca in echipa si de respect.
Johan: http://i493.photobucket.com/albums/rr299...1233776590
Ana: http://i493.photobucket.com/albums/rr299...1233776742
- Viata de pirat -
CAP. I : DOMNISOARA ANA'BELLE
Dragi cititori povestea mea incepe pe data de 23 iulie 1500,an in care viata mea a suferit modificari drastice de comportament si a modului de a privi imprejurarile si circustantele in care traiam.
Numele meu este Anabelle de Losoire si pot spune despre mine cam putine lucruri care ma caracterizeaza deoarece multele aspecte legate de mine nu sunt venite din sufletul meu ci sunt doar sustinute de alte persoane pentru a-mi masca comportamentul impulsiv si needucat,asa cum considera ei.
Provin dintr-o familie destul de instarita cu relatii bine infipte pe langa rege si o cu o treapta destul de inalta pe scara regala a celor ce au ,, sange albastru '' ; acest lucru fiind si motivul unor conflicte intre generatiile trecute si celelalte rude care vor doar sa dobandeasca mai multa putere si sa obtina cat mai multi bani.
De cate ori vad damele de companie ale mamei mele dansand cu valetii tatei dansul care este considerat a fii un model de cuzita ma gandesc cati bani trebuie sa fii costat acel bal pentru care acei oameni sunt supusi sa danseze si sa ii binedispuna pe ai mei.Nu era doar in mintea mea,era un lucru real,erau o multime de oameni saraci care mureau de foame asteptand banii promisi care puteau sa le salveze viata,insa acei bani erau irositi fara rost pe cheltuielile de la resedinta noastra.
Deseori nu mai suportam atmosfera de la petreceri si paraseam incaperea zgomotos lasandu-i pe cei de acolo cu semne de intrebare asa cum am facut si acum.Pur si simplu ma ametisem de la atat miros de tutun si miros de alcool scump,aveam nevoie de aer curat pentru a-m ireveni.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Era o minunata seara de iulie in care fugisem din nou pe neasteptate de la petrecerile mamei pentru a ma intalni cu un prieten vechi la care tineam asemenea unui frate.Locul in care obisnuiam sa ne intalnim era un stejar mare,batran cu o multime de ramuri noduroase si cu o multitudine de frunze verzi care se afla in spatele ,, palatului '' in care locuiam.
Adierea vantului cald de vara imi vantura parul intr-un mod atat de placut incat simteam ca zbor,vroiam sa scap de greutatea rochiei pe arcuri si a pantofilor si sa ma las purtata de vant pe aripile sale pana la nori.
Intre timp in spatele meu o umbra se furisa pe nevazute incercand sa ma sperie,ceea ce si reusise.Isi puse mainile reci peste ochii mei si mi-a pus o intrebare a unui joc pe care il jucam in copilarie: ,, Cine e ? ''
- Johan tu esti nu-i asa ? intrebasem eu in timp ce incercam sa ii feresc mainile de pe ochii mei.
- Da,eu sunt.Cum ai ghicit Ana' ?
Il priveam amuzata abia abtinandu-ma sa nu rad,era haios sa-l vezi facand aceeasi fata de om care a dat gresi din nou.De altfel Johan desi era ,, un om de rand '' il consideram a fii fratele meu,il iubeam si tineam la el ca si la propriul meu frate.
Multe nopti le-am petrecut alaturi de el sub stejaru lcel batran facand diverse glume pe seama celor care
ne displaceam sau pur si simplu erau iritanti.N-am sa uit niciodata timpul petrecut alaturi de el.
- Ce e cu tine, de ce esti atat de abatuta ?
- Pai vezi tu Johan mama mi-a interzis sa te mai vad sau sa ne mai intalnim.
- Ana nu stiu ce sa spun,poate are dreptate.Nu ma pot compara cu tine,tu esti o domnisoara din inalta societate iar eu sunt un biet fiu de fierar.Dar de ce insisti sa-ti spun Ana' daca numele tau este Anabelle ?
M-a uitam la el uimita,era prima data cand il auzeam sa spuna astfel de lucruri.Era adevarat,insistasem sa-mi zica ana fiindca nu suportam acel nume Anabelle,pur si simplu mi se parea prea delicat pentru mine.Eu sunt genul de fata careia ii place sa se noroiasca si sa calareasca nu genul de fata care sa stea jumatate din zi in olginda pentru a se pudra si pentru a se aranja.Fiindca nu vroiam sa mai aud acele vorbe din gura lui am inchis subiectul.
Pe moment im itrecuse prin cap un gand care ma framanta de zile intregi,dar pe car en uavusem curajul sa-l dezbat cu parintii mei de teama ca ma vor obliga sa ma casatoresc cu primul om bogat i nvarsta doar pentru a evita acel lucru care pentru ei era cel mai josnic mod de a trai.
- Uhmm..Johan maine va fi executat nu-i asa ? stii tu,acel pirat care se presupune ca a facut parte din echipajul fostului Capitan cu Barba Alba...
- Da asa se pare.Imi este mila de bietul om,nu merita o asemenea soarta desi este un talhar.nu a facut decat sa se ingrijeasca ca ceilalti ca si mine nu duc lipsa de hrana si apa.Daca as putea l-as ajuta cu tot ce pot.Tu ce parere ai Ana ?
- Asa e,ai dreptate legea este cruda insa fie ca vrem fie ca nu trebuie sa o respectam.Uneri vreau sa fac orice pentru ca dreptatea sa fie singurul lucru care este in lume chiar daca va trebui sa devin o nelegiuta si sa-mi abandonez familia si titlul regal.Mereu m-a fascinat viata pe mare,desi cu bolile si mizeria ei are o satisfactie deosebita care iti implineste inima.
Johan se uita la mine uimit,probabil isi daduse seama ca in sufletul meu se afla un mic pirat nedescoperit,un mic leu de mare care abia asteapta sa iasa si sa porneasca in cautarea aventurii pe marii si oceane alaturi de camarazii sai.
- Viata de pirat -
CAP. II : ANA SE DESLANTUIE
PARTEA I
Desi parea ca eram calma totul era doar un mod de a nu incerca sa-i ingrijorez pe ceilalti.Nu eram foarte atenta la ce se intampla prin jur,eram cam aeriana,capul imi statea doar la talcuirea unui plan pentru a-l salva pe acel pirat de la executia ce i se pregatea si avea sa aiba loc maine la pranz.Nimeni nu stia ce fel de executia avea sa fie:spanzuratoare,legarea la ochi si aruncarea de pe stanca,tortura sau ...
In timp ce stateam rezimata de batranul stejar si frecandu-mi degetele de barbie puneam in ultimul moment toate amanuntele intr-un punct bine fixat.
Nici eu n ustiusem de ce,dar tresarisem dintr-o data fericita rostind aceleasi cuvinte: ,, Johan asta e...asta e.Stiu cum s-o facem ! '' Cel putin asta imi spuse Johan dupa ce reusise sa ma calmeze.
- Ce s-a intamplat ana ? Nu-mi spune ca ai un plan pentru a- lsalva pe acel pirat ?!
- Ba bine ca nu Johan,doar ma cunosti.Stii bine ca nu pot sta intr-un loc cand vine vorba de o noua aventura,mai ales cand e vorba despre pirati.Uite care e planul: eu voi merge pana in habgar si voi lua niste funii si un calus in timp ce tu vei face rost de cheile de la casa calaului,dupa care ne vom intalni dupa 15 minute aici.Dar nu asta este esential ci patrunderea fara un zgomot in casa calaului,si legarea acestuia cu funile despre care ti-am zis.Intr-un cuvant trebuie sa ne asiguram ca calaul nu ajunge maine la locul executiei.Acesta e doar prima parte a planului.
- Ana ce plan indraznet,dar daca asta e doar prima parte trebuie sa ma astept la ceva si mai periculos din partea ta.Incepe sa devina interesant,deci care e partea a doua a planului ? zise Johan in timp ce abia se abtinea sa nu bufneasca in ras sau mai bine sa nu isi acopere urechile de teama ca vom fii prinsi si ca vom finaliza totul printr-o executie exact ca si cea a piratului.
Eu afisand un zambet cu totul ciudat,ma pregateam sa-i spun partea a doua a planului tinand pumnul strans la inima.simteam u nsentiment de mandrie,eram mandra de ceea ce talcuisem pana acum,insa daca greseam ceva atat de minuscu lasemenea unui fir d epar totul era pierdut.
- Partea a doua este una destul de complicata insa trebuie sa ne dam toata silinta pentru a o indeplini.Un lucru este sigur ca dupa ce vom finaliza acest plan vom deveni niste pirati asemenea acelui prizonier.Deci vrei sa ma ajuti si sa incepem o noua viata de fugar pe mare alaturi de mine si de noul nostru camarad,acel pirat daca ne va reusi planul ?
Nu era tot una pentru Johan sa isi paraseasca parintii,ambi batran isi bolnavi si tot ceea ce avea acum pentru a deveni un pirat.Pe chipul sau se vedea o mare confuzie,sau mai degraba o mare constrangere.Isi amintea clipele din copilarie cand ne jucam de-a pirati idar si clipele cand isi vazuse mama bolnava la pat.Sa paraseasca un trai cat de cat decent pe care il castigase prin munca depusa sau sa plece si sa aiba u nviitor nesigur cu sentimentu lacela ca esti urmarit la tot pasul si ca proprii tai camarazi t epot trada in orice moment in schimbul banilor sau a propriei lor libertati.Intr-un final se pare ca se decise,si cu un oftat prelung imi raspunse la intrebare:
- S-o facem ! Desi la inceput am ezitat acum sunt decis sa te ajut,in fond nu esti singura care are o inima d epirat.Crede-ma ca acum dorinta mea cea mai mare este sa-l eliberam pe acel prizoneir.In fond viata trebuie savurata din plin si cu bune si cu rele.Sa pornim,eu am sa merg la paznicul portii si am sa ,, imprumut'' cheia de la casa calaului iar tu du-te si ia cele mai groase funi.
- Multumesc camarade ! Ne intalnim aici peste 15 minute cu cele trebuitoare.Fi iatent,doar 15 minute ai tim psa faci rost de chei.Johan partea a doua a planului ti-o voi spune dupa c ene vom intalni aici.Ahh ! da,cred ca ar trebu isa scap de aceasta rochie si de pantofi,oricu mn ucred ca imi vor mai trebu ide acum incolo.Nu uita: Un pirat nu are niciun sentiment pentru dusmani, un sentiment pentru camarazi sai precum dragostea,doar sentimentul de munca in echipa si de respect.
Johan: http://i493.photobucket.com/albums/rr299...1233776590
Ana: http://i493.photobucket.com/albums/rr299...1233776742