04-02-2009, 09:40 PM
capitolul 22 Prima cearta(dupa casatorie)
Ofta.Privi marea si un sentiment neplacut il cuprinse.Ceva lipseste si stie exact ce. Iubitul lui nu este langa el. Cu o zi inainte s-au certat , iar Shu si-a petrecut toata seara la cinematograful navei. Nu stie la ce anume s-a uitat , dar este convins ca, daca in cabina ar fi existat o canapea nu ar fi dormit noaptea trecuta in acelasi pat.
Dimineata avusese grija sa se trezeasca inaintea lui, isi luase laptopul si plecase la restaurantul frantuzesc, apoi direct la biblioteca, unde scrisese toata ziua,fara sa se intoarca in cabina nici macar la pranz.
Acum este seara si si incepe sa-l deranjeze faptul ca nu l-a vazut astazi deloc.
Sunt plecati de aproape o saptamana in cruaziera si a crezut ca va fi: " un fel de vacanta la mare in care te plimbi de pe o mare pe alta cu casa cu tot ", sau cel putin asa spunea iubitul lui. In parte fusese asa. De obicei marea are efecte diferite asupra fiecaruia dintre ei. Pe el destul de calm si linistit, atmosfera marina, soarele si valurile il umplu de o nestavilita energie,I ar pe Shuichi, atat de energic in mod normal, toate acestea il tuflesc de tot. Dupa cateva ore de stat la soare abia are putere sa se tarasca in pat si nu face decat sa doarma, cel putin timpul echivalent celui petrecut pe plaja, iar asta dureaza cateva zile la rand. De asta data lucrurile nu au stat chiar asa. Din cauza tuturor celor intamplate in ultimele luni efectul asupra lui Eiri fusese estompat, iar asupra lui Shuichi exacerbat. Dupa prima zi de plaja s-au simtit atat de obositi, incat au hotarat ca vor renunta sa mai faca asta, cel putin cateva zile. Prin urmare timpul lor se impartise intre dragoste, somn si masa. Abia ieri s-au hotarat sa viziteze facilitatile enormei nave. Are marimea unui cartier de locuinte si este dotat cu cateva restaurante, doua sali de cinema, biblioteca, multe magazine, sala de fitnes, sali de jocuri, piscine cu valuri si fara valuri, baruri , cofetarii, sali de concerte si cam tot ce puteau dori cei care plecau in cruaziera.
Marea e aproape pustie. Departe , la limita orizontului se vad doua nave abia conturate.Tarmul a ramas in urma si par a fi rupti de lume. In peisaj doar valurile se misca lovind coca navei. Uneori cate un pescarus ratacit se opreste pentru a se odihni, apoi pleaca iar spre mal. Alteori mai apare din valuri spinarea unui delfin,care urmeaza vasul. In rest, nimic din afara nu pare sa vrea sa stie de cei plecati in vacanta.
Soarele apune incet imbracand marea in voaluri de purpura. Pana si spuma valurilor este trandafirie. Un val de nostalgie cuprinse sufletul lui Eiri. In urma cu zece zile la ora apusului isi jurau credinta in fata soarelui. Rosteau cuprinsi de iubire promisiunea casatoriei...Iar acum sunt certati . . . Si nici macar nu-si aduce aminte de ce s-au certat. Un soi de durere sfasietoare puse stapanire pe inima lui.Ii este mai dor de el acum, dupa nici treizeci de ore, decat a-i fost atunci cand au fost despartiti saptamani intregi. O porni hotarat spre cabina.
Shuichi este complet deprimat, ca de fiecare data cand se cearta cu iubitul sau. Aseara, cand s-a intors de la cinematograf, Eiri dormea deja. Nu a avut curajul sa-l trezeasca pentru a-si cere scuze. Daca ar fi avut o canapea in cabina ar fi dormit pe ea. Nu aveau insa la dispozitie decat doua fotolii si chiar nu credea ca poate sa doarma intr-un fotoliu. Se ghemuise cuminte la marginea patului. A sperat ca-si va putea cere iertare dimineata, dar se trezise singur in camera. Iubitul lui plecase deja. A hoinarit toata ziua prin toata nava in speranta ca-l va gasi. Nu se intamplase asta.
Acum la revenirea in cabina a observat ca lipsesta laptoplul. Simti ca-i vine ameteala. " Oare a plecat . . ." Simtii ca lumea se invarte cu el cu tot.
Se tranti pe pat plangand. Sperase din tot sufletul ca dupa casatorie nu se vor mai certa, dar se intamplase ca de obicei. Se intreba disperat , pentru a cine stie cata oara, daca a fost parasit.
Continua sa planga disperat mai mult de o ora. S-a oprit doar cand a simtit ca-i plezneste capul de durere. Se apuca sa caute in sertar un analgezic, dar gasi intai un flacon cu somnifere. Il privi o clipa si se intreba daca nu ar fi cazul sa inghita unul si sa se linisteasca. Resprinse urgent ideea. Gasi analgezicul, inghitii doua pastile si putin mai tarziu adormi.
Eiri deschise usa cabinei si in prima secunda incremeni. Iubitul sau sta ghemuit pe marginea patului, cu ochii inchisi, iar pe noptiera este un flacon de somnifere si un pahar de apa gol. Puse laptopul pe podea si se repezi spre pat ingrozit. Shuichi respira normal si pare ca doarme linistit. Lua tubul de somnifere si-l desfacu. Se calma imediat. Este sigilat. Il aseza la loc pe noptiera, apoi se apleca asupra celui care doarme. Il saruta usor pe buze. Sunt sarate, ca de obicei cand plange si lacrimile ii uda gura. Il mai saruta o data, de asta data indelung, pentru ca sarate sau nu buzele lui au cel mai delicios gust intalnit vre-o data.
Se trezi si-i intoarse sarutul, apoi ii cuprinse gatul cu bratele. Ii zambi timid:
-Ma ierti. Yuki?
-Tu trebuie sa ma ierti. A fost o prostie sa ma cert cu tine aiurea.
Cantaretul il saruta iar, apoi se lipi de el.
-De ce ne-am certat?
-Nu mai tin minte.
-Nici eu.
.Se amuzara, continuand sa stea imbratisati, bucurosi ca sunt impreuna.
-Nu ne-am mai certat de mult timp ...
-E prima cearta de cuplu casatorit . . . Oamenii casatoriti se mai si cearta , nu-i asa?
-Da . . . Si atunci de ce ai plans atat de mult?
-Am crezut ca m-ai lasat aici si ai . . . ohhh!
S-a pierdut cuvintele intr-un geamat cand buzele celuilalt i-au sarutat gatul. A simtit ca se topeste de placere.
-Ah . . . Yuki
-Si unde credeai ca pot pleca? Suntem pe o nava , in largul oceanului.
-Nu stiu . . . M-am speriat.
-Of . . . ce prostut esti uneori, dar si tu m-ai speriat .
Shuichi se dezmetici si deveni atent. Il privi intrebator. Eiri zambi:
-Ce aveai de gand sa faci cu somniferele?
-A . . . am vrut sa iau unul, dar mi-am amintit ca medicul a zis ca ar fi mai bine sa le evit, daca se poate.
-Daca ai nevoie de un somnifer, iti pot oferi eu unul imediat.
In cateva secunde hainele lor zburara prin toata cabina. Incepu sa-i sarute umerii si gatul, primind de la iubitul sau acelasi delicios tratament.
-Ah . . . Yuki . . .Sunt al tau . . .Fa ce vrei cu mine.
Cu ultimile sclipiri de luciditate, inainte ca pasiunea sa-l imbete complet, scriitorul se gandi ca era complet invers. Ceea ce simte pentru micutul cantaret, combinatia de duiosie, nevoia de a-l proteja, iubirea fierbinte si focul pe care orice atingere il toarna in vene, fac sa fie robit iubitului sau fara drept de apel.
Mai tarziu au continuat sa stea imbratisati, savurand sfarseala cea urmat valurilor de placere care le-au strabatut trupurile.
Pe jumatate adormit Shuichi isi saruta iubitul pe umar:
-Yuki . . . in noaptea asta ma tii in brate?
-Sigur, dragul meu.
-Azi dimineata am vrut sa-ti cer iertare, dar plecasesi deja. A fost atat de trist sa nu te simt langa mine . . .
Eiri il cuprinse mai bine in brate si-l saruta pe frunte:
-Acum sunt langa tine.
-E atat de bine . . . Mi-e foarte somn . . .
Celalalt vru sa-i spuna ca ar trebui sa manance ceva, dar privirea ii este atat de incetosata si arata atat de epuizat, incat renunta. Trase patura peste amandoi si il mangaie pana simti cum trupul i-se inmoaie complet , cuprins de un somn profund.
Ceea ce micutul cantaret nu stie ,I ar iubitul lui nu are de gand sa-i spuna este ca, de fapt si cu o noapte in urma au dormit imbratisati.
Seara, cand s-a intors de la cinematograf , Eiri nu dormea. Suparat inca si foarte putin dispus sa asculte scuze si lamentari ,s e prefacuse pur si simplu. Nu reusise insa sa adoarma. Mult dupa ce iubitul lui adormise statea inca privind tavanul si gandindu-se la viitorul sau roman. Atunci Shuichi sau se intorsese in somn si se lipise de el. Ii rostise numele si-si incolacise bratele in jurul gatilui, punandu-si capul pe pieptul lui. Cam in pozitia asta dormeau de obicei.
O clipa se gandise sa-l respinga, dar se razgandise si-l luase in brate. Curand mirosul trupului, suflul respiratie pe gatul sau, si ritmul batailor inimii fiintei celei mai dragi din lume , ii alungasera insomnia. Dimineata plecase de langa el cu oarecare parere de rau.
Nu. In mod sigur nu are de gand sa recunoasca asta vre-o data asta. Si asa, Shuichi stie, sau cel putin simte ca doar cu o privire umeda si cu o mangaiere ii poate alunga orice suparare. Nu are de gand sa-i spuna ca nu poate dormi noaptea, daca nu-l tine in brate.
Ofta.Privi marea si un sentiment neplacut il cuprinse.Ceva lipseste si stie exact ce. Iubitul lui nu este langa el. Cu o zi inainte s-au certat , iar Shu si-a petrecut toata seara la cinematograful navei. Nu stie la ce anume s-a uitat , dar este convins ca, daca in cabina ar fi existat o canapea nu ar fi dormit noaptea trecuta in acelasi pat.
Dimineata avusese grija sa se trezeasca inaintea lui, isi luase laptopul si plecase la restaurantul frantuzesc, apoi direct la biblioteca, unde scrisese toata ziua,fara sa se intoarca in cabina nici macar la pranz.
Acum este seara si si incepe sa-l deranjeze faptul ca nu l-a vazut astazi deloc.
Sunt plecati de aproape o saptamana in cruaziera si a crezut ca va fi: " un fel de vacanta la mare in care te plimbi de pe o mare pe alta cu casa cu tot ", sau cel putin asa spunea iubitul lui. In parte fusese asa. De obicei marea are efecte diferite asupra fiecaruia dintre ei. Pe el destul de calm si linistit, atmosfera marina, soarele si valurile il umplu de o nestavilita energie,I ar pe Shuichi, atat de energic in mod normal, toate acestea il tuflesc de tot. Dupa cateva ore de stat la soare abia are putere sa se tarasca in pat si nu face decat sa doarma, cel putin timpul echivalent celui petrecut pe plaja, iar asta dureaza cateva zile la rand. De asta data lucrurile nu au stat chiar asa. Din cauza tuturor celor intamplate in ultimele luni efectul asupra lui Eiri fusese estompat, iar asupra lui Shuichi exacerbat. Dupa prima zi de plaja s-au simtit atat de obositi, incat au hotarat ca vor renunta sa mai faca asta, cel putin cateva zile. Prin urmare timpul lor se impartise intre dragoste, somn si masa. Abia ieri s-au hotarat sa viziteze facilitatile enormei nave. Are marimea unui cartier de locuinte si este dotat cu cateva restaurante, doua sali de cinema, biblioteca, multe magazine, sala de fitnes, sali de jocuri, piscine cu valuri si fara valuri, baruri , cofetarii, sali de concerte si cam tot ce puteau dori cei care plecau in cruaziera.
Marea e aproape pustie. Departe , la limita orizontului se vad doua nave abia conturate.Tarmul a ramas in urma si par a fi rupti de lume. In peisaj doar valurile se misca lovind coca navei. Uneori cate un pescarus ratacit se opreste pentru a se odihni, apoi pleaca iar spre mal. Alteori mai apare din valuri spinarea unui delfin,care urmeaza vasul. In rest, nimic din afara nu pare sa vrea sa stie de cei plecati in vacanta.
Soarele apune incet imbracand marea in voaluri de purpura. Pana si spuma valurilor este trandafirie. Un val de nostalgie cuprinse sufletul lui Eiri. In urma cu zece zile la ora apusului isi jurau credinta in fata soarelui. Rosteau cuprinsi de iubire promisiunea casatoriei...Iar acum sunt certati . . . Si nici macar nu-si aduce aminte de ce s-au certat. Un soi de durere sfasietoare puse stapanire pe inima lui.Ii este mai dor de el acum, dupa nici treizeci de ore, decat a-i fost atunci cand au fost despartiti saptamani intregi. O porni hotarat spre cabina.
Shuichi este complet deprimat, ca de fiecare data cand se cearta cu iubitul sau. Aseara, cand s-a intors de la cinematograf, Eiri dormea deja. Nu a avut curajul sa-l trezeasca pentru a-si cere scuze. Daca ar fi avut o canapea in cabina ar fi dormit pe ea. Nu aveau insa la dispozitie decat doua fotolii si chiar nu credea ca poate sa doarma intr-un fotoliu. Se ghemuise cuminte la marginea patului. A sperat ca-si va putea cere iertare dimineata, dar se trezise singur in camera. Iubitul lui plecase deja. A hoinarit toata ziua prin toata nava in speranta ca-l va gasi. Nu se intamplase asta.
Acum la revenirea in cabina a observat ca lipsesta laptoplul. Simti ca-i vine ameteala. " Oare a plecat . . ." Simtii ca lumea se invarte cu el cu tot.
Se tranti pe pat plangand. Sperase din tot sufletul ca dupa casatorie nu se vor mai certa, dar se intamplase ca de obicei. Se intreba disperat , pentru a cine stie cata oara, daca a fost parasit.
Continua sa planga disperat mai mult de o ora. S-a oprit doar cand a simtit ca-i plezneste capul de durere. Se apuca sa caute in sertar un analgezic, dar gasi intai un flacon cu somnifere. Il privi o clipa si se intreba daca nu ar fi cazul sa inghita unul si sa se linisteasca. Resprinse urgent ideea. Gasi analgezicul, inghitii doua pastile si putin mai tarziu adormi.
Eiri deschise usa cabinei si in prima secunda incremeni. Iubitul sau sta ghemuit pe marginea patului, cu ochii inchisi, iar pe noptiera este un flacon de somnifere si un pahar de apa gol. Puse laptopul pe podea si se repezi spre pat ingrozit. Shuichi respira normal si pare ca doarme linistit. Lua tubul de somnifere si-l desfacu. Se calma imediat. Este sigilat. Il aseza la loc pe noptiera, apoi se apleca asupra celui care doarme. Il saruta usor pe buze. Sunt sarate, ca de obicei cand plange si lacrimile ii uda gura. Il mai saruta o data, de asta data indelung, pentru ca sarate sau nu buzele lui au cel mai delicios gust intalnit vre-o data.
Se trezi si-i intoarse sarutul, apoi ii cuprinse gatul cu bratele. Ii zambi timid:
-Ma ierti. Yuki?
-Tu trebuie sa ma ierti. A fost o prostie sa ma cert cu tine aiurea.
Cantaretul il saruta iar, apoi se lipi de el.
-De ce ne-am certat?
-Nu mai tin minte.
-Nici eu.
.Se amuzara, continuand sa stea imbratisati, bucurosi ca sunt impreuna.
-Nu ne-am mai certat de mult timp ...
-E prima cearta de cuplu casatorit . . . Oamenii casatoriti se mai si cearta , nu-i asa?
-Da . . . Si atunci de ce ai plans atat de mult?
-Am crezut ca m-ai lasat aici si ai . . . ohhh!
S-a pierdut cuvintele intr-un geamat cand buzele celuilalt i-au sarutat gatul. A simtit ca se topeste de placere.
-Ah . . . Yuki
-Si unde credeai ca pot pleca? Suntem pe o nava , in largul oceanului.
-Nu stiu . . . M-am speriat.
-Of . . . ce prostut esti uneori, dar si tu m-ai speriat .
Shuichi se dezmetici si deveni atent. Il privi intrebator. Eiri zambi:
-Ce aveai de gand sa faci cu somniferele?
-A . . . am vrut sa iau unul, dar mi-am amintit ca medicul a zis ca ar fi mai bine sa le evit, daca se poate.
-Daca ai nevoie de un somnifer, iti pot oferi eu unul imediat.
In cateva secunde hainele lor zburara prin toata cabina. Incepu sa-i sarute umerii si gatul, primind de la iubitul sau acelasi delicios tratament.
-Ah . . . Yuki . . .Sunt al tau . . .Fa ce vrei cu mine.
Cu ultimile sclipiri de luciditate, inainte ca pasiunea sa-l imbete complet, scriitorul se gandi ca era complet invers. Ceea ce simte pentru micutul cantaret, combinatia de duiosie, nevoia de a-l proteja, iubirea fierbinte si focul pe care orice atingere il toarna in vene, fac sa fie robit iubitului sau fara drept de apel.
Mai tarziu au continuat sa stea imbratisati, savurand sfarseala cea urmat valurilor de placere care le-au strabatut trupurile.
Pe jumatate adormit Shuichi isi saruta iubitul pe umar:
-Yuki . . . in noaptea asta ma tii in brate?
-Sigur, dragul meu.
-Azi dimineata am vrut sa-ti cer iertare, dar plecasesi deja. A fost atat de trist sa nu te simt langa mine . . .
Eiri il cuprinse mai bine in brate si-l saruta pe frunte:
-Acum sunt langa tine.
-E atat de bine . . . Mi-e foarte somn . . .
Celalalt vru sa-i spuna ca ar trebui sa manance ceva, dar privirea ii este atat de incetosata si arata atat de epuizat, incat renunta. Trase patura peste amandoi si il mangaie pana simti cum trupul i-se inmoaie complet , cuprins de un somn profund.
Ceea ce micutul cantaret nu stie ,I ar iubitul lui nu are de gand sa-i spuna este ca, de fapt si cu o noapte in urma au dormit imbratisati.
Seara, cand s-a intors de la cinematograf , Eiri nu dormea. Suparat inca si foarte putin dispus sa asculte scuze si lamentari ,s e prefacuse pur si simplu. Nu reusise insa sa adoarma. Mult dupa ce iubitul lui adormise statea inca privind tavanul si gandindu-se la viitorul sau roman. Atunci Shuichi sau se intorsese in somn si se lipise de el. Ii rostise numele si-si incolacise bratele in jurul gatilui, punandu-si capul pe pieptul lui. Cam in pozitia asta dormeau de obicei.
O clipa se gandise sa-l respinga, dar se razgandise si-l luase in brate. Curand mirosul trupului, suflul respiratie pe gatul sau, si ritmul batailor inimii fiintei celei mai dragi din lume , ii alungasera insomnia. Dimineata plecase de langa el cu oarecare parere de rau.
Nu. In mod sigur nu are de gand sa recunoasca asta vre-o data asta. Si asa, Shuichi stie, sau cel putin simte ca doar cu o privire umeda si cu o mangaiere ii poate alunga orice suparare. Nu are de gand sa-i spuna ca nu poate dormi noaptea, daca nu-l tine in brate.
"Gravitation canot held responsible for people falling inlove."
Albert Einstein
![[Imagine: chibi_1420.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_1420.gif)
Arget, chibi-ul lui Argenta
Albert Einstein
Arget, chibi-ul lui Argenta