Ingerul iubirii[gravitation]

[Argenta]

capitolul 21 Alte necazuri



Petrecerea care a urmat dublei ceremoni are loc tot pe faleza de deasupra mari. Toata lumea este vesela. Ca la oirice petrecere se rade si se vorbeste tare. Eiri sta pe un scaun ceva mai spre margine si priveste tot ce se intampla. Asa cum el a dorit, iubitul lui este in centrul atentiei. Seiren il observa stand intr-o parte si se apropie cu doua pahare de sampanie in mana.
-Iti place cum a iesit totul?
-Da. Iti multumesc foarte mult. A cui a fost ideea cu ceremonia religioasa?
-A fratelui tau, desigur. Si tu ai facut o treaba buna, zambi ea aratand spre Shuichi. Ai spus ca va fi elegant, dar nu ca va arata atat de bine . . .
-Iti place?
-O, Eiri . . . daca ar fi iubitul meu, nu l-as lasa sa iasa din casa imbracat asa. Straluceste pur si simplu. In locul unui nebun ai sa te trezesti cu o suta.
Eiri mustaci, de fapt este foarte mandru de iubitul lui, dar stie farte bine ca nu-l va mai convinge prea curand sa se imbrace asa. Nici nu ar vrea. A vazut inca de cand au iesit din casa ce moda ca mult mai multa lume intoarce capul si priveste admirativ dupa partenerul lui de viata. Se simte flatat de acest interes, dar este mult mai bine, cand iubitul lui este admirat doar pe scena nu si pe strada. Aventura cu Taro i-a fost de ajuns. Privi cerul plin de stele, probabil este destul de tarziu.Isi privi inca o data iubitul, este foarte dragut in seara asta si pare sa se distreze, dar este de fapt seara lor speciala si ar vrea sa plece acasa acum. Zambi. Acceptase repede ideea ca acea cabana poate insemna: acasa. Se indrepta spre locul unde tatal sau sta de vorba cu Thouma.
-Iti multumesc, ca ai venit astazi , tata!
Acesta ii zambi destul de rece:
-Am vrut sa fiu alaturi de tine si am vrut sa fiu eu cel care oficiaza ritualul, dar fratele tau crede ca nu as fi facut asta din tot sufletul.
-Si e adevarat? Nu te bucuri ca sunt fericit cu cel pe care il iubesc?
-Esti copilul meu si ma bucur ca esti fericit, dar as fi eu, daca planurile tale ar fi inclus o persoana pe care sa n-o iubesti atat de mult, dar care sa poata darui familiei noastre un mostenitor.
Ochii lui Eiri incepura sa sclipeasca periculos, asa ca Thouma ii puse mana impaciuitor pe umar.
-Ei, tata, problema unui mostenitor se poate rezolva in mai multe feluri. Sunt sigur ca Eiri s-a gandit deja la asta.
Scriitorul nu mai astepta comtinuarea. Isi zarise iubitul destul de aproape si se teme sa nu fi auzit discutia. Il urma si il prinse de dupa umeri.
-Ce zici, mergem acasa?
Shuichi ridica privirea spre el, staradui sa-i zambeasca si dadu din cap ca da. Au plecat dupa ce au multumit tuturor si si-au luat la revedere.

Cantaretul simti aproape ca se sufoca. Un soi de disperera a pus stapanire pe el in secunda cand a auzit ce a spus tatal iubitului sau. Stie ca acesta i-a cerut sa plece pentru a nu-l mai expune unor asemenea discutii si-i este recunoscator. Brusc nu mai putu sa-si stapanesca lacrimile. Ar fi vrut atat de mult ca toti sa-l accepte cu adevarat . . . Lacrimi fierbinti au inceput sa i-se rostogoleasca pe obraji. Nu se aude nici macar un suspin, dar durerea din sufletul lui este sfasiatoare.
Eiri este si el foarte suparat. Dorise mai mult ca orice sa nu fie dacat foarte putina lume la casatoria lui si in nici un caz tatal lui, tocmai pentru a evita asemenea discutii. Simtii ca ceva nu este in regula si isi privi iubitul cu coada ochiului. A inteles imediat ca a auzit discutia. Pentru o clipa a dorit sa intoarca masina, dar un scandal ar provoca mai multa suferinta fiintei pe care o iubeste. " Nu, tata! Nu-ti voi permite sa-mi distrugi viata! " A condus in continuare pana langa casa de pe plaja unde a oprit. A coborat si la tras de mana, ridicandu-l in brate peste usa inca inchisa. Il aseza pe nisip si ingenunche langa el.
-De ce plangi? intreba stergandu-i lacrimile.
Primi ca raspuns un suspin lung.
-Ai auzit ce spunea tata? E o prostie ce a spus!
-Nu, Yuki! Are dreptate. Tu meritai mai mult decat sa fi legat de mine. Esti atat de frumos . . . esti perfect, spuse mangaindu-i obrajii. Ai merita sa ai o familie adevarata si copii. Eu, oricat de mult te iubesc, nu-ti pot oferi mostenitorul pe care il merti, continua printre lacrimi. Poate tatal tau are dreptate si ai facut o gresala in seara asta.
Scriitorul il stranse in brate si-i mangaie parul. Fiecare lacrima ce se scurge pe obrazul lui Shuichi ii arde lui sufletul. Il saruta lung pe gura.
-Sa nu mai spui in viata ta asa ceva! Te iubesc si cred ca ma iubesti si tu! Asta e tot ce conteaza.
-Dar un copil este altceva . . . El vrea doar un mostenitor, pentru ca esti cel mai mare dintre copiii lui.
-Va avea chiar si un mostenitor.Vom infia un copil. Nu este nici o problema.
-Ai face asta ?
-Sigur. Am vorbit deja cu sora ta si cu sotul ei, daca ea va naste un baiat il voi infia la intoarcerea in Japonia. Atunci copilul meu va fi sange din sangele tau. Va fi perfect. E tot ce imi doresc. Nu mai plange! Te rog!
Ii stranse in brate si-l saruta indelung, apoi i-l ridica in brate si li duse in casa.

Il intinse incet pe pat si incepu sa-i mangaie incet pielea facandu-l sa tresara. Isi arunca hainele si-l ajuta sa sa dezbrace, apoi se opri o clipa si-l privi. Este la fel de fascinat, de faptura aceasta, ca in prima noapte cand s-au iubit. Pielea ii e parca satinata si abia asteapta sa o atinga si sa o apopere cu sarutari. Cantaretul il privi o clipa descumpanit si se ridica putin si-i cuprinse gatul cu bratele. Il saruta pe gat si il trase peste el.
-Yuki! A fost minunat ce ai facut astazi pentru mine! Ce as putea sa-ti daruiesc eu, pentru a fi la inaltimea gestului tau?
-Nu fi prostut! Am aici darurile pe care pe care tu mi le-ai facut, spuse is atinse usor cu buzele una dintre cicatricele lasate de gloante si de operatie. Uite, sunt o multime de cadouri aici!
Saruta incet fiecare cicarice si atingerea il face pe iubitul sau sa tresara si sa geama inebunit de placere. Urmele gloantelor sunt inca atat de recente si de sensibile incat senzatiile pe care i le ofera sunt mai puternice ca niciodata. Trupul incepu sa-i tremure apoape necontolabil cuprins de o dorinta inebunitoare. Il trase pe Eiri spre el si-i sopti fierbinte in ureche:
-Te vreau . . . Acum!

Afara s-a luminat de mult de ziua. Eiri se ridica incet din pat.Iubitul lui nu mai este langa el. Privi in jur si-l vazu stand pe varenda. Imbraca un slip si merse si el afara. Se uita peste umarul lui Shuichi care citeste din ceva ce pare un caiet vechi.
-Ce faci aici?
-Am gasit asta in noptiera. Citeste!
L-a ascultat si a ramas uimit cand a inteles ce a gasit.
"Am cunoscut in zilele astea ceea ce nu credeam ca mai poate exista pentru mine, cea obligata de traditie sa ma casatoresc cu cel ales
de familia mea. Am cunoscut iubirea si parca in viata mea a rasarit soarele. Nu stiu ce am sa fac mai departe, dar vreau sa lupt pentru
iubirea mea. Am sa fac tot ce am pot pentru ca soarele din viata mea sa nu dispara. Sper ca cei tret copii ai mei vor putea sa-si
urmeze inima atunci cand vor alege cu cine isi vor petrece viata, ca vor alege sorele. Maine plec spre casa si sper sa reusec sa-mi castig libertatea mea si a copiilor mei."
-E jurnalul mamei . . . Stiai ca a locuit si ea aici?
-Vag . . . eram mic.
-Hai! Vii in apa?
Aproape l-a dus in brate pana unde valurile lovesc nisipul. Nu vrea sa-l vada iar cuprins de triste gandinduse la "ce ar fi fost daca". L-a aruncat pur si simplu din brate cand au ajuns la apa mai adanca.
-Asa deci? Bine . . . a spus celelalt improscandul cu apa.
S-au balacit si s-au jucat in apa pana aproape de ora pranzului, apoi s-au apucat sa pregateasca bagajele pentru a doua zi, cand trebuie sa se imbarce pentru cruaziera.

Shuichi isi tranti bagajul pe patul din cabina. Priveste incaperea in care el si iubitul lui vor petrece urmatoarele trei luni. Ii sari lui Eiri de gat facandu-l sa scape manerul trolerului, care cazu cu zgomot pe podea.
-E minunat aici. Abia astept sa fim doar noi doi pentru urmatoarele trei luni.
-Zau? ! Atunci ar trebui sa incercam cat de bun este patul, ii raspunse luandu-l in brate si sarutandul.
-Ah! Yukiiiiii !