03-02-2009, 02:52 PM
Ok, revenim. Sysu a fost super ocup[ata cu multe lucruri asa ca nu a putut sa puna nextu asa ca l-am facut eu din nou. o sa se revanseze ea :-j asa ca acum uitati capitolul. Stiu ca ati asteptat atat, nici eu nu am avut de ales, acum e vacanta deci o sa fiu mai putin ocupata.
Fara alte introduceri puerile, za next:
ah era sa uit. unele cuvinte, o sa va zgarie pe creier, in cel mai rau caz o sa va dispalca, dar eh, asta este. Sa nu sariti cu gura, fiindca eu v-am avertizat.NU sunt responsabila, nici eu nici sysu ( miss perla ) cu acele cuvinte. Nu vor fi multe, dar fie.
Karma era intinsa pe suprafata rece. Sangele ei curgea in infinit, in timp ce fata incerca pe cat putea sa nu-si inchida ochii. Stia ca daca ii va inchide, sufletul ei va fi purtat la ceruri. Nu vroia sa se dea batuta, dar in mintea ei ramase impregnata amintirea cruda la care fusese supusa. Nu vroia sa se stie adevarul despre ea si Devon, dar care putea fi solutia? Sa-si renege soarta, in timp ce fratele ei nu ducea nici o povara?
Se misca greu, gata sa-si dea si viata, dar intr-un ultim moment se gandi la mama acesteia. Ce frumoasa era ea cu parul castaniu ca al ei si cu un zambet fericit pe fata, in acelasi timp si fals. Durea falsitatea si durea minciuna. Mama ei nu fusese niciodata fericita alaturi de barbatul pe care il alesese...tatal sau si a lui Devon. Inca isi mai amintea.
Flashback
-Devon, unde este mami? Intreba micuta copila, gata sa izbuceasca in plans.
-Karma, astupa-ti urechile te rog!
Micuta copila isi asculta fratiorul, in timp ce acesta strangea pumnul, lovind peretele darapanat.
~Dintr-o alta camera~
-Nemernico, nenorocito! Unde sunt toti banii? Unde i-ai ascuns tarfa ordinara? Dupa ce ca ii cresc pe astia micii, care nu au nicio vina, tu nemernico imi risipesti banii pe care ii cheltui pe Devon si Karma.
-A trebuit sa-mi cumpar niste rimel, te rog nu mai da!
Femeia plangea, in timp ce barbatul agresiv scotea cureaua lovind-o cu putere.
-Tarfa proasta, nu intelegi ca nu avem bani decat pentru Devon si Karma. Ei sunt adevaratul scop pentru care eu imi cheltui banii, adevaratul scop pentru care eu raman flamand. Si tu ce faci? Dai bani pentru frumuseste? Eh, sa vezi ce te desfigurez.
Devon nu scotea o vorba, doar lacrimile spuneau cuvantul. Isi spunea povestea amara. Insa, Karma zambea. Un zambet fals fiindca in toata acea perioada, ea ascultase. Se prefacuse ca nu aude ceea ce tatal ei spuse, insa nu era deloc asa. In camera intra tatal nervos, imbratisandu-l pe Devon.
-Fiule imi pare rau! Iarta-ma ca ai auzit asa ceva.
-Nu este nimic tata, eu tot te iubesc.
Ce putea spune un copil de 7 ani, in afara de "te iubesc" parintelui sau. O fiinta asa pura, nu putea distinge raul de bine, la acea varsta frageda.
-Tati, mama este bine? intreba fetita schitand un zambet fals dar inocent.
-Mami e bine frumoasa mea. Mamii este bine. Vrei ceva de mancare? intreba barbatul.
-Nu tati, eu vreau ca tu sa manaci primul. Nu vreau sa mori de foame. Mai bine mor eu.
Fetita il imbratisa pe barbat, asteptand sa-i vada reactia. Barbatul insa, nu spunea nimic. Doar plangea...
Cu doi copii, aproape morti de foame si cu o nevasta denaturata...
Trebuia sa lupte. Sa lupte pentru ei!
-Nu va temeti copii, va iubesc. Sunteti ai mei si nimic nu va va lua de langa mine. Promit ca o sa va fac un imperiu. Are grija tata de voi, bine Karma?
-Da tati! Aproba fetita cu o speranta in suflet.
-....Asa este Devon? Campionul meu vreau sa-mi arati ce poti!
-Da tata, jur!
~End of Flashback~
Multe ganduri ii strabateau fetei mintea. Multe ganduri oribile, unele mai frumoase ca altele.
-Taticule, unde esti? Vino sa ma iei te rog.
Cu ultimul rasuflet, fata lesina, in timp ce in mana tinea o poza mica. Ea si Devon, impreuna cu tatal lor, la varsta de 8 ani. Promisese ca daca vreodata va muri, sa moara cu poza aceea in mana ei...
~3 Ore mai tarziu~
In sala de operatie, medicul cerea un bisturiu. Fractiona mai mult, bucata de carne pentru a curata locul afectat. Cu miscari blande, folosi un instrument special care elibera putina apa oxigenata. Spala rana, apoi folosi alt instrument medical pentru a coase locul. Bandaja rana, lasand-o sa fie curatata de agentii antimicrobiali din serul injectiei. Isi dadu jos manusile din plastic, mergand spre coridor. Asistentele o duceau pe Karma in zona unde vizitele erau strict interzise...la recuperari.
Medicul aflat pe hol, fu asaltat de Shu, acesta punandu-i o multime de intrebari:
-Doctore cum se simte Karma?
-Am putut dezinfecta mai amplu rana fetei, paramedicii i-au facut o injectie tranchilizanta, asa incat sa poata sa-si mentina fluxul de sange proaspat, neinfectat. Starea fetei este stabila, va dormi bine, ma bucur ca ai salvat-o la timp.
-Multumesc domnule doctor.
Shu se aseza pe scaun, gandindu-se la cine putea fi...
-Devon!
In camera unde Karma dormea, aceasta avea un vis ciudat. Se parea ca amintirile o bantuiau chiar si in starea in care era.
-Taticule, mama unde este?
-Nu stiu fata mea, nu stiu.
Femeia tocmai aparu in raza vizuala a lor, incercand sa-l ia pe Devon in brate, acesta se smuci plecand intr-un colt.
-Nemernico tu nu esti mama mea. Ne-ai facut sa suferim pe mine si pe Karma. Jegoaso!
Femeia indrazni sa-l priveasca pe sotul sau, barbatul nu putu sa protesteze contra fiului lui. Devon avea dreptate.
Fara alte introduceri puerile, za next:
ah era sa uit. unele cuvinte, o sa va zgarie pe creier, in cel mai rau caz o sa va dispalca, dar eh, asta este. Sa nu sariti cu gura, fiindca eu v-am avertizat.NU sunt responsabila, nici eu nici sysu ( miss perla ) cu acele cuvinte. Nu vor fi multe, dar fie.
Karma era intinsa pe suprafata rece. Sangele ei curgea in infinit, in timp ce fata incerca pe cat putea sa nu-si inchida ochii. Stia ca daca ii va inchide, sufletul ei va fi purtat la ceruri. Nu vroia sa se dea batuta, dar in mintea ei ramase impregnata amintirea cruda la care fusese supusa. Nu vroia sa se stie adevarul despre ea si Devon, dar care putea fi solutia? Sa-si renege soarta, in timp ce fratele ei nu ducea nici o povara?
Se misca greu, gata sa-si dea si viata, dar intr-un ultim moment se gandi la mama acesteia. Ce frumoasa era ea cu parul castaniu ca al ei si cu un zambet fericit pe fata, in acelasi timp si fals. Durea falsitatea si durea minciuna. Mama ei nu fusese niciodata fericita alaturi de barbatul pe care il alesese...tatal sau si a lui Devon. Inca isi mai amintea.
Flashback
-Devon, unde este mami? Intreba micuta copila, gata sa izbuceasca in plans.
-Karma, astupa-ti urechile te rog!
Micuta copila isi asculta fratiorul, in timp ce acesta strangea pumnul, lovind peretele darapanat.
~Dintr-o alta camera~
-Nemernico, nenorocito! Unde sunt toti banii? Unde i-ai ascuns tarfa ordinara? Dupa ce ca ii cresc pe astia micii, care nu au nicio vina, tu nemernico imi risipesti banii pe care ii cheltui pe Devon si Karma.
-A trebuit sa-mi cumpar niste rimel, te rog nu mai da!
Femeia plangea, in timp ce barbatul agresiv scotea cureaua lovind-o cu putere.
-Tarfa proasta, nu intelegi ca nu avem bani decat pentru Devon si Karma. Ei sunt adevaratul scop pentru care eu imi cheltui banii, adevaratul scop pentru care eu raman flamand. Si tu ce faci? Dai bani pentru frumuseste? Eh, sa vezi ce te desfigurez.
Devon nu scotea o vorba, doar lacrimile spuneau cuvantul. Isi spunea povestea amara. Insa, Karma zambea. Un zambet fals fiindca in toata acea perioada, ea ascultase. Se prefacuse ca nu aude ceea ce tatal ei spuse, insa nu era deloc asa. In camera intra tatal nervos, imbratisandu-l pe Devon.
-Fiule imi pare rau! Iarta-ma ca ai auzit asa ceva.
-Nu este nimic tata, eu tot te iubesc.
Ce putea spune un copil de 7 ani, in afara de "te iubesc" parintelui sau. O fiinta asa pura, nu putea distinge raul de bine, la acea varsta frageda.
-Tati, mama este bine? intreba fetita schitand un zambet fals dar inocent.
-Mami e bine frumoasa mea. Mamii este bine. Vrei ceva de mancare? intreba barbatul.
-Nu tati, eu vreau ca tu sa manaci primul. Nu vreau sa mori de foame. Mai bine mor eu.
Fetita il imbratisa pe barbat, asteptand sa-i vada reactia. Barbatul insa, nu spunea nimic. Doar plangea...
Cu doi copii, aproape morti de foame si cu o nevasta denaturata...
Trebuia sa lupte. Sa lupte pentru ei!
-Nu va temeti copii, va iubesc. Sunteti ai mei si nimic nu va va lua de langa mine. Promit ca o sa va fac un imperiu. Are grija tata de voi, bine Karma?
-Da tati! Aproba fetita cu o speranta in suflet.
-....Asa este Devon? Campionul meu vreau sa-mi arati ce poti!
-Da tata, jur!
~End of Flashback~
Multe ganduri ii strabateau fetei mintea. Multe ganduri oribile, unele mai frumoase ca altele.
-Taticule, unde esti? Vino sa ma iei te rog.
Cu ultimul rasuflet, fata lesina, in timp ce in mana tinea o poza mica. Ea si Devon, impreuna cu tatal lor, la varsta de 8 ani. Promisese ca daca vreodata va muri, sa moara cu poza aceea in mana ei...
~3 Ore mai tarziu~
In sala de operatie, medicul cerea un bisturiu. Fractiona mai mult, bucata de carne pentru a curata locul afectat. Cu miscari blande, folosi un instrument special care elibera putina apa oxigenata. Spala rana, apoi folosi alt instrument medical pentru a coase locul. Bandaja rana, lasand-o sa fie curatata de agentii antimicrobiali din serul injectiei. Isi dadu jos manusile din plastic, mergand spre coridor. Asistentele o duceau pe Karma in zona unde vizitele erau strict interzise...la recuperari.
Medicul aflat pe hol, fu asaltat de Shu, acesta punandu-i o multime de intrebari:
-Doctore cum se simte Karma?
-Am putut dezinfecta mai amplu rana fetei, paramedicii i-au facut o injectie tranchilizanta, asa incat sa poata sa-si mentina fluxul de sange proaspat, neinfectat. Starea fetei este stabila, va dormi bine, ma bucur ca ai salvat-o la timp.
-Multumesc domnule doctor.
Shu se aseza pe scaun, gandindu-se la cine putea fi...
-Devon!
In camera unde Karma dormea, aceasta avea un vis ciudat. Se parea ca amintirile o bantuiau chiar si in starea in care era.
-Taticule, mama unde este?
-Nu stiu fata mea, nu stiu.
Femeia tocmai aparu in raza vizuala a lor, incercand sa-l ia pe Devon in brate, acesta se smuci plecand intr-un colt.
-Nemernico tu nu esti mama mea. Ne-ai facut sa suferim pe mine si pe Karma. Jegoaso!
Femeia indrazni sa-l priveasca pe sotul sau, barbatul nu putu sa protesteze contra fiului lui. Devon avea dreptate.
-