In love with a vampire

[RaYnutza]

capitolul 7


La castel, Marcus se indreapta catre camera lui Gabriel sa-i impartaseasca decizia luata. Era sigur ca va reactiona violent, dar nu avea ce face, trebuia sa-i spuna. Dar asta e ceva lipsit de importanta in acest moment. Nu-si poate lua gandul de la Delia, de la fata care practic l-a prins in mrejele sale si nu-si putea explica cum. “Ma simt atat de ciudat. Amintirea acelui sarut nu imi da pace. Daca as fi stiut ca viata mea se va schimba, ca voi intalni iubirea. Iubire? Oare asta inseamna sa iubesti?” cu o ultima cugetare, ajunge in fata usii camerei lui Gabriel. O deschide cu un scartait usor si paseste inauntru. Gabriel sta ascuns in umbra draperiilor de la imensele sale ferestre, parand afundat in ganduri. Lui Marcus i se pare dubios ca fratele sau e in starea asta, niciodata nu l-a vazut atat de preocupat. El era mereu cel care lua deciziile fara sa se gandeasca de doua ori, si de fiecare data, avea succes. Inainta catre patul din mijlocul camerei, isi ia un scaun si-l trage langa Gabriel. Acesta parca citindu-i gandurile il intreaba, nu inainte sa schiteze inca un zambet, de data aceasta stralucind unul din colti.
- Ce te framanta Marcus? Pari foarte incruntat
- Nu sunt singurul in situatia asta din cate vad. Gabriel isi sterge imediat orice urma de zambet si cade din nou pe ganduri. Dar nu am venit pentru asta. Vreau sa iti aduc la cunostinta ceva, raspunde Marcus pe un ton serios si incet.
Cu o privire plina de interes, Gabriel intreaba:
- Ce s-a intamplat. Sa nu-mi spui ca l-ai gasit pe L… Vladimir. Ezita in momentul in care vroia sa spuna “Lord”, si-a dat seama ca personajul acela nu e demn sa poarte acest rang.
- Nu. Mi-as fi dorit eu, insa ii pot simti prezenta, e aproape, si din fericire, se pare ca e singur. Daca ar fi venit cu alti adepti, simtul ar fi fost mai puternic.
- Stiu, si eu l-am simtit. De aceea mi-am pierdut cumpatul atunci, stiam ca se poate intoarce oricand, cu gandul sa ne omoare. Se incrunta din ce in ce mai tare, si cu o miscare brusca lovi peretele din spate, reusind sa il sparga. Se vedea clar ca fierbea de nervi, sangele ii pulsa din ce in ce mai tare, iar ochii capatau o nuanta rosiatica. Marcus nu reactiona in niciun fel, era foarte calm, il intelegea pe fratele sau, stia cum e sa simti ca iti explodeaza fiecare vena in corp de nervi. Decide sa sparga tacerea.
- Gabriel, calmeaza-te, trebuie sa iti spun ceva. La fel de brusc cum a devenit fiinta nemiloasa, capabila sa ia pe oricine de guler si sa-l ucida, la fel de brusc redeveni la normal.
- Iarta-ma. Ascult.
- Voi avea o sotie.
Gabriel ramase perplex sa se uite la fratele sau si cu o voce nedumerita, stupefiata continua:
- POFTIM ?? ai innebunit? Cum s-a intamplat?
- In primul rand, nu e o vampirita. E cea mai dulce fiinta care a reusit sa-mi inmoaie inima, sa ma faca sa simt lucruri nestiute. Pentru a fi sigur ca o voi avea, am muscat-o, dar asta a fost desigur si decizia ei. Sti foarte bine ca nu beau sange de om, dar ceva la ea m-a cutremurat.
- E o prostie, asa ceva nu e posibil ! tipa Gabriel. Nu stia cum sa reactioneze. Sa-l ia de guler si sa-l tranteasca de toti peretii sau sa ramana impietrit precum o statuie din pricina a ceea ce tocmai a auzit. Adevarul e ca nu stia nici ce-l enervase, prostia lui, fiindca a baut sange de om, sau ca un nou vampir a fost creat.
Au ramas asa, uitandu-se unul la altul, Marcus era calm, desi pe fata lui se citea clar ca ii este teama, iar Gabriel era furios. Trec minute bune…de groaza, iar ei inca se priveau unul pe altul. Marcus decide sa sparga tacerea.
- Imi pare rau Gabriel. A fost decizia mea, nu se mai poate repara nimic. Si nu am niciun pic de remuscare. Ma crezi sau nu, eu…..ezita un pic si isi indrepta privirea spre podea, dar imediat ridica capul si spune clar si raspicat…. Eu o iubesc ! fara sa mai spuna ceva, se intoarce cu spatele la fratele sau si pleaca.
- Marcus…blondul se opreste, dar nu intoarce privirea. Gabriel devenise calm…sa ai grija de ea, nu ai vrea sa o pui si pe ea in pericol. Sti foarte bine ca Vladimir nu are limita de ucis cand vine vorba de noi. Nu va sta pe ganduri cand va afla de ea, o va ucide pe loc.
Fara a se intoarce catre fratele sau, lui Marcus i se dilatara pupilele, bataile inimii deveneau din ce in ce mai accelerate, desi nu vroia sa arate lucrul acesta, teama, raspunde pe un ton calm fortat:
- Voi avea grija! Si iesi din camera, lasandu-l pe Gabriel sa se cufunde din nou in ganduri. Desi vrea sa stie ce il framanta pe fratele sau, in momentul acesta, Delia e singura fiinta importanta pentru el. Vrea sa o protejeze, cu pretul vietii lui.
Blondul se indreapta catre camera lui vrand sa se linisteasca o vreme, dar imediat ce ajunge in camera tranteste nervos usa de perete, impingand masa incat s-a rasturnat. Era rosu la fata si i se putea observa o mica vena care ii pulseaza, mai sa se sparga, ochii care sclipesc si o stare de neliniste si incertitudine, o stare care nu il lasa sa stea locului si devenea tot mai agitat. “Nu voi permite asa ceva, niciodata” gandi el.


La scoala, pauza mare sosise. Toti elevii se imbulzeau sa iasa la magazinul din curtea scolii fiind lihniti de foame. Dupa o ora de Economie, una de Chimie si una de Matematica, Delia se grabi in clasele amicilor ei sa-i scoata afara ca deja nu mai suporta atmosfera din clasa, era o tensiune de parca le luasera la toti foc creierele.
- Of, inca o ora de mate. Se plange Delia. Daca mai aud ceva despre primitive si derivate si alte prostii, o sa ajung sa ma zgarii pe fata.
- Cum sa faci asta, sa strici asa frumusete de chip? Se auzi o voce, care nu apartinea celor prezenti, dar totusi parea cunoscuta. Intoarce Delia capul, si vazand cine tocmai deschise gura, se incrunta, si incepe a scrasni din dinti, aproape ziceai ca maraie. Bineinteles, era Alex.
- Usor sa nu ma musti ! rase baiatul.
- Asculta-ma bine ingamfatule! Nu te apropia de mine ! Nu vorbi cu mine ! Nu te uita la mine ! Clar ?!
Alex inceta a rade si se rezuma la un simplu zambet. O apuca pe Delia de mijloc si o trase foarte aproape de el, astfel ca tanara ii auzea bataile inimii. Niciodata nu le-a auzit cum se auzeau in momentul acela. Dar totusi, simtea cum ii curge sangele in vene, fierbea, nu dorea sa o atinga, nu il mai vroia deloc, singura ei dorinta era ca el sa se evaporeze dupa fata pamantului. Ceva ciudat incepe a se intampla inauntrul ei, pe masura ce Alex se apropia si mai mult, si mai mult, de buzele ei, dar se indreptara de fapt catre ureche ca sa-i sopteasca ceva: - Auzi, pisicuto, mi-ar placea sa vad cum ma musti !
In secunda urmatoare, Delia simtea ca explodeaza, nu se mai putea controla, ceilalti nu puteau observa, dar ea vedea rosu in fata ochilor, si chiar rosii devenisera ochii, ii aparura si doi coltisori micuti ce cresteau din ce in ce mai mult. Se smuci din stransoare si facu tot posibilul sa se abtina sa-i sara la gat, sa-i faca sangele sa-i tasneasca, sa-l vada cum se chinuie, si ii trage o palma cu o putere incredibila, incat si ea ramane bulversata de puterea pe care o detine. Alex a fost nevoit sa se dea ceva pasi inapoi, impiedicandu-se in picioare si picand jos. “ Ce am facut? De ce simt nevoia asta subita sa-i fac rau, sa-l vad cum implora iertare, sa-l omor incet si dureros.” Se lasa tanara in jos apucandu-se de burta, sudoarea rece predomina pe tot corpul, iar ea gafaia alarmant de repede. “N acum. Inceteaza, nu vreau sa ma vada lumea” parca ii ordona cuiva inauntrul ei sa se linsteasca, sa ramana in inchisoarea in care a fost captiv atata vreme. Nu mai auzea nimic, nici strigatele disperate ale prietenilor ei, totul in jur devenea ceata, isi auzea doar bataile inimii ca pareau a reveni la normal, ochii ei isi recapatara culoarea, dar ea tot transpirata ramase. Se simtea slabita, fara puteri, simtea cum pamantul ii fuge de picioare. Cu o ultima urma de vlaga il striga pe Marcus, apoi lesina.