Un basm ce n-ar trebui citit copiilor [Scufita Rosie] [parodie naruto]

[StarRalu]

Partea a V-a....Mda, v-ati dat seama!

Intr-o lume fermecata, mai nou nedreapta, unde viitorul este neasteptat si fauna inca mai lipseste, era o casuta uitata de lume (de fapt, tot mai cunoscuta). In ea, Scufita Rosie spala vasele in care mancase bunica Tsunade. Sunetul apei de la chiuveta este completata de un strigat:
-SCUFITA! Adu-mi niste prajitura din frigider!
Peste cateva ore, cand rosiatica otraveste fluturi...
-SCUFITA! Ia-o pe porcul 3 (Temari) de pe canapea! Da un maraton de 8 ore cu Naruto si vreau sa ma uit la TV!
Mai spre seara, cand fetita vine de la piata cu un nou cosulet de nuiele...
-SCUFITA! Unde imi e pop-corn-ul?! Vreau sa savurez din plin cum Naruto il bate pe Neji la examenele Chuunin!
Cam asa era in fiecare zi, de cand bunica venise sa stea cu "fiul si nepotii". Comenzile erau din ce in ce mai rare asa ca Scufita Rosie nu prea mai avea alta preocupare decat sa o serveasca pe mamaie. Aproape ca ii lipsea strigatul ragusit al Marelui Porc, care acum doarme ca un porc toata ziua, eventual mai face cate o baie sau mai imbuca cate o prajitura (apropo, au primit prajitura prin posta...trebuia s-o primeasca altcineva dar, eh, e bine ca exista postasi (ca Lee)).
In timpul noptii, insa, ceva o trezeste pe fetita din somn (de altfel, nu dormea-sforaia Tsunade).
-Scufita...psst...Scufita....
Era...ati ghicit! Insusi Marele Porc!
-Nnnn...Ce vrei?
-Ai de facut o livrare speciala! sopteste porcul.
-E chiar atat de speciala? Doar viata mea nu depinde de asta!
-Ba s-ar putea sa depinda... Vezi tu, trebuie sa te duci la insusi Hans Christian Andersen!
-Scriitorul basmului acesta???
-Shhh...Mai incet! Oricum, nu se stie cine a scris basmul, se stie doar ca el l-a adaptat. In orice caz, du-te mai repede! Nu vreau sa te auda bunica plecand!
Fetita ia noul cosulet, il umple cu bunatati si sare pe fereastra, desi ar fi fost la fel de usor sa iasa pe usa. Apropo, fereastra este la parter...

Totusi, fiind in graba, rosioara nu il auzi pe porc, asa ca mai incolo nu stie unde sa mearga. Se gandeste sa o ia printre copacii acum intunecati si sobri, ca atunci cand mergea la bunica, desi acum casa a fost scoasa la vanzare. Linistea era deplina, iar luna ii lumina pasii Scufitei. Dintr-o data, ii aparu in fata un leu purpuriu. Fetita mijeste ochii, si isi da seama ca, de fapt, acel leu este roz, chiar daca noaptea l-a imbracat intr-o haina intunecata.
-Iar tu! se aude vocea obosita a rosiaticei.
-Ajuta-ma! Vrajitorul din Oz nu stie sa inverseze vraja! Am fost facuta cartof, pisica, margareta, vaza... Orice, numai cal nu!
-Siiiii... ce pot face?
-Paaaai...Nu stii cumva vreun alt vrajitor sau un scriitor de basme?
-Eu ma duc la un scriitor acuma. Daca vrei sa vii....
-DA! O SA IMI REVIN! O SA IMI REVIN!
-Whoa! Stai asa! Voiam sa zic sa o lasi balta! Nu stii tu cat m-a costat dentistul!
-Te roooog! Nu poti refuza o fata!
-Dar nu stiu nici daca sunt baiat!
-.............aa..............
-Nu te gandi la cine-stie-ce! Nici macar nu e vina mea! E cea a autorului!
Eu: -Hei!
-Asta inseamna ca vin cu tine orice ar fi! zambeste leul.
-Grozav! Extraordinar! Minunat! Genial!....

Cei doi "prieteni" merg pana la capatul lumii povestilor, unde se afla un curcubeu imens, cu toate culorile posibile. Spectacolul il face pe leu sa scoata un sunet de admiratie. Chiar si asa, totusi, Scufita rosie face in continuare:
-Uimitor! Perfect! Superb! Ingenios! (asa a facut in tot acest timp)...
-Inceteaza! Chiar nu te impresioneaza acest curcubeu?!
-Alo! Nu vezi ca e de carton? Nu vezi ca e desenat cu carioca?
-Pai, trebuie sa recunoastem ca este uimitor cum cineva poate obtine atatea nuante!
-Neh...Trebuie doar sa ai multi bani si sa mergi in multe magazine de papetarie!
-Oricum, ce facem?
-Trecem prin el!
-Cum adica!?! Nu poti face asta!
-Ba sigur ca pot! Am vazut odata, cand porci erau plecati, o emisiune in care arata prin ce poti si prin ce nu poti trece. Iar acolo a aratat ca poti trece prin carton!
-Daca zici tu...
-Haide!
Fata si cu leul fac o gaura in carton si cad intr-un portal facut din energie pura. Leul tipa cat il tin plamanii, insa Scufita se tine de fusta ca nu cumva sa i se ridice. Astfel, cei doi se fac nevazuti in masa nesfarsita de energie.

O clipa mai tarziu, personajele se vad intr-o lume intunecata, cu o atmosfera vaga de cimitir. Un schelet ciudat, cu o roba neagra, tinand in mana o coasa, se apropie de ei.
-Hm...Nu imi amintesc sa va fi luat si pe voi in ultima serie...
-T-Tu es-esti...se balbaie leul.
-Chiar Moartea cu Coasa dragii mei.
-Nu ma faci pe mine "dragul tau", schelet ambulant! Acum spune-mi unde il pot gasi pe Hans Christian Andersen.
-Dar Lumea Mortilor e imensa! Si el a murit de mult! Nu stiu sigur ca il pot gasi...
-V-Vrei s-sa sp-spui c-ca as-asta e Lu-Lumea M-Mortilor? se balbaie mai tare leul.
-Intr-adevar, ii raspunde calm Moartea cu Coasa.
Leul lesina subit, iar cei ramasi se uita la el.
-Hn...Incerci sa fii politicos si oamen...aa...leii lesina! se supara scheletul.
-Mie-mi spui... Eu sunt rau si nu se intampla asa!
-Bine...Mi-am adus aminte de ceva. Tine asta!
Moartea ii dadu o agenda telefonica pe care scria "PAGINI SANGERII".
-Cauta in cartea asta si apeleaza persoana la care vrei sa mergi.
-Dar nu am telefon nici macar in lumea mea! Cum sa sun intr-o retea de morti fara un telefon?
-Eh, nu e treaba mea. Eu doar omor oameni! Ne mai vedem!
-Stai! Moarte! Vreau sa ma omori si pe mine!
-Esti deja mort, roscovane!
-Da, dar vreau sa ma simt ca unu'!
-Nu se poate sa te omor aici! Pa!!!
Scufita Rosie ramane singura, in Lumea Mortilor, cu un leu roz deocamdata lesinat in fata ei si o carte mare de telefoane in brate.

Cum se va descurca Scufita Rosie? Il va gasi ea pe Hans Christian Andersen? Se va trezi vreodata leul? Si va ajunge vreodata bunica Tsunade si ea in Lumea Mortilor? Aflati toate acestea sau mai putin in urmatorul capitol (al VI-lea, in caz ca va e lene sa numarati).

Si am cazut de pe cun cal...
Ca n-am terminat povestea...