Ingerul iubirii[gravitation]

[Argenta]

capitolul 16 Planuri


S-a trezit din somn lent si se simte atat de bine, cum nu s-a simtit de multa vreme. Simte matasea astenutului si aude zgomotul facut de ploaia ce cade pe acoperisul de sticla al terasei. Mirosul arbustilor de iasomie invaluie totul ca intr-un voal. Ii este atat de bine, incat nu-i vine sa deschida ochii. Stie ca nimeni nu i-ar cere sa se dea jos din patul balansoar, dar vrea inca sa leneveasca mintindu-se ca doarme.
Noaptea si dimineata au fost , cu adevarat ca un dar. Eiri l-a facut sa se simta minunat. Se temuse ingrozitor ca nu va mai fi in stare sa faca dragoste vre-o data, dar iubitul sau fusese atat de bun si de intelegator... Nu poate decat sa simta ca il iubeste si mai mult . Zambi fericit gandindu-se ca este cea mai norocoasa fiinta de pe pamant.
In cele din urma deschise ochii si se intinse lenes. Putin mai departe, asezat pe unul dintre fotolii Eiri scrie le laptop. Ridica privirea si se uita la el pe deasupra ochelarilor.
-O... ia te uita cine s-a trezit...
-Am dormit mult?
-Vre-o trei ore. Cum te simti ?
-Bine.
Scriitorul se ridica si se apropie de iubitul sau. Il dezveli si privi pansamentele care protejaza cicatricele ramase in urma tentativei de asasinat. Ranile nu par sa se fi deschis. Ii zambi.
-E bine. M-am temut ca am cam depasit masura si aseara si de dimineta. Cand te iau in brate ma faci sa-mi pierd mintile.
-Dar , Yuki, a fost minunat! M-ai facut sa simt ca sunt viu cu adevarat.
Ii lua mana si i-o mangaie timid.
-Iti multumesc!
-Nu te prosti, spuse celalat tragandu-l de mana si fortandu-l sa se ridice. Sper ca nu ai de gand sa stai toata ziua in pat.
-Ce vrei sa facem?
-De exemplu sa vedem cum poti sa mergi.
Entuziast Shuichi vru sa sara din pat, dar picioarele nu il ajutara , ii tremurara si celalalt il prinse in brate exact inainte de a sa prabusi.
-Yuki, ce se intampla cu mine? De ce nu pot sa stau in picioare?
-Doar nu credeai ca ai sa alergi din prima zi.
-Ba da...
Ofta, ii ciufuli parul, apoi incepu sa rada.
-Esti uluitor de dulce, dar de foarte multe ori esti tare prostut, iubitul meu.
Il lua in brate ca pe un copil si il aseza pe fotoliu.
-Hai sa o luam incet. Nu am mai facut asta niciodata, dar cred ca ar trebui, mai intai sa vedem cat de bine iti misti degetele.

A doua zi dimineta, Eiri l-a dus inapoi la spital , dar numai pentru doua zile, apoi a inceput tratamentul ambulator. Medicii au constatat ca, spre uimirea lor, desi fusese atat de grav ranit si pierduse atat de mult sange, pacientul lor se reface intr-un ritm foarte rapid. Chiar si specialistul in kinetoterapie, care fusese foarte nemultumit de evolutia lui, la inceput , s-a comvins ca totul merge foarte bine. Incet, incet, timpul a inceput sa curga in favoarea lui Shuichi, sau mai bine zis in favoarea picioarelor lui, care au inceput sa-si recapete mobilitatea. In doar doua zile a inceput sa se ridice si sa mearga sprijinit. Mai este, desigur, destul de mult pana va putea sa danseze si sa se miste ca mai inainte, dar toate vor veni cu timpul.
Incapatanarea de dinainte, de a sustine ca nu va putea sa mai mearga niciodata, s-a transformat in incapatanarea de aface cat mai mult si cat mai repede. Primul rezultat a fost destul de neplacut. In prima zi in carea ajuns iar acasa, s-a apucat sa faca exercitiile indicate de specialist, dar in numar de patru ori mai mare, iar urmarea a fost o cumplita febra musculara. Asta l-a invatat, insa ca trebuie sa-l asculte pe Eiri si s-o ia mai usor. Timp de cateva zile a fost nevoit sa suporte dureri cumplite, iar iubitul lui sa aiba grija de el ca de un copil.
-Esti suparat pe mine , Yuki?
-Sunt .
-Imi pare rau ca esti nevoit sa ai grija de mine si ca nu ai timp sa scri...
-Nu fi prost! Nu este vorba de asta. Ma supar ca nu intelegi sa-i asculti pe ceilalati si uite ca intri in tot felul de necazuri.
Cantaretul se bosumfla si nu zise numic, dar scriitorul continua.
-Ce ai vrut sa demonstrezi exagerand in halul asta?
-Vreau sa merg cat mai repede. Nu-mi place sa fiu o povara pentru tine.
-Daca nu incetezi , chiar ma supar rau pe tine. Imi place sa te ingrijesc.
Si nu mintea spunand asta. Chiar ii place sa aiba grija de iubitul sau. Cat timp fusese internat nu permisese personaluilui de acolo decat sa-i aplice tratamentul, in rest, il ingrijise singur. Ii displacea profund ideea ca femeile acelea sa-i atinga iubitul. Acum, pas cu pas amantul lui redevine independent si il cuprinde un fel de nostalgie. Au fost placute zilele in care Shu era complet dependent de el.

Zilele au trecut si starea sanatatii solistului celor de la Bad Luck a inceput sa fie din ce in ce mai buna. Nu pare sa fi ramas cu nici un fel de sechele in urma atentatului. Poate din nou sa alerge si sa se miste asa cum vrea .Nu este, insa ,chiar atat de fericit cum sperase ca va fi in ziua in care medicii il vor declara complet vindecat. Faptul ca este sanatos i-a adus si un lucru nu prea placut. A fost chemat la politie pentru a da ultimile declaratii in legatura cu tot ceea ce se intamplase din momentul in care fusese rapit de Taro si pana ce acesta trasese rafala de pistol automat in timpul lansarii de carte. Din cate a inteles de la politisti Eiri a incercat sa amane cat mai mult aceasta audiere, motivand ca iubitul sau este prea slabit pentru a suporta un interogatoriu. Ofiterul care se ocupa de caz ii spusese in zadar ca nu este vorba de un interogatoriu, ci de o procedura de rutina, fara de care nu putea fi declarat inchis cazul. Scriitorul isi sustinuse punctul de vedere pana cand actele medicale nu au mai putut sa-i serveasca drept scuza pentru a nu-l aduce pe Shuichi la sectie. De fapt el incercase sa il scuteasca complet de aceasta noua corvoada. Si chiar fusese o corvoada. Politistii ii aratasera lucrurile de care Eiri se straduise din greu sa-l fereasca: oribilele inregistrari facute de criminal in timpul perioadei cat fusese prizonier. Aflase tot acum si de cele filmate cu camere acunse in dormitoarele de la hotelurile la care fusese cazat in perioada turneului. Ii dadusera si actele contului pe care Taro il deschisese pe numele lui si in care depusese toate sumele rezultate din vanzare a tot ce individul acela detinuse vre-o data, dar si actele casei din Kyoto in care fusese tinut prizonier. Ii apartineau de drept si nimeni nu putea sa conteste asta. Putea sa faca tot ce vrea cu bunurile acelea. Aflase si un lucru bun. Mister K nu avea sa fie acuzat pentru uciderea lui Taro. Se considera ca a actionat in legitima aparare.

Acum Shuchi sta pe terasa. Se simte umilit ca atat de multa lume a vazut cum a fost tinta poftelor unui nebun. Iar faptul ca au vazut si inregistrarile in care el si iubitul sau fac dragoste ii place si mai putin. Bine macar ca Eiri le ceruse atunci cand aflase de ele motivand ca existenta lor le lezeaza dreptul la intimitate si asfel putuse sa le ia inainte de a ajunge in mainile presei. Daca pana acum nici una dintre inregistrari nu ajunsese la nici o televiziune inseamna ca nu au existat, din fericire copii. Ofta necajit. Nu se poate abtine sa nu il urasca pe Taro chiar si mort. Pana si suma enorma de bani il pune in dificultate. Se gandeste ce ar putea face cu ea.

Eiri s-a intors . A trebuit sa-l duca pe Shuichi acasa si sa plece iar in oras motivad ca are treaba la editura. Nu mintise foarte mult , mersese sa stea de vorba cu Seiren , care fusese in America, pentru ca, asa cum ii promisese sa aranjeza toate amanuntele legate de casatorie. Se pare ca totul decurge perfect, drept care a facut si rezervarile pentru biletele de avion.
S-a asteptat ca iubitul lui il iasa inainte foarte curios sa afle amanunte despre cum au decurs discutiile legate de noua carte, pe care urmeaza sa o scrie, dar acest lucru nu s-a intamplat. L-a zarit , in schimb stind pe balcon si parand foarte abatut. Sa-l vada asa este lucrul care nu ii place de loc. Vrea , pe cat posibil sa-l ferasca de orice griji. Isi lasa lucrurile in birou si a iesit si el pe terasa. Cantaretul l-a observat da aceasta data si s-a ridicat sa-l intampine.
-Ce bine ca ai venit! A fost bine? Le-a placut ideea ta?
-Da. Tu ce faceai aici, asa de cuminte?
-Ma gandeam...
-Stii ca nu-mi place se te vad facandu-ti probleme! Gata,totul s-a terminat.
-Asta asa este. Nu merita sa-l lasam pe Taro sa ne strice viata si dupa ce a murit. Ramane totus de vazut ce vom face cu banii de la el.
Scriitorul se incrunta:
-Nu ai nevoie de banii aia!
-Stiu, Yuki, dar ar trebui sa-i folosim la ceva, spuse zambind.
-La ce te-ai gandit? il intreba luandu-l in bate si asazindu-se pe un fotoliu.
-Uite... Din cauza lui au suferit cinci persoane. Sa folosim banii ca pe o compensatie pentru cei raniti si pentru familia celui mort.
-Dar lui Thouma si Serenei nu le poti da bani, s-ar simti jigniti.
-Stiu asta . Lor le vom cumpara un cadou, ceva ce si-ar dori.
-Si banii care ne-ar reveni noua? Cu ei ce ai sa faci?
-Ce ai zice sa plecam pentru cateva luni intr-o cruaziera? Ti-ar placea?
Eiri il saruta lung pe gura si apoi ii raspunse:
-O cruaziera pe un vas de lux, unde sa uitam de nebunia din ultimul timp? Cred ca are sa-mi placa. Poate aranjam asta cat suntem in America.
-In America?! se mira iubitul lui.
-Da. Am de rezolvat ceva in legatura cu contractul cu editorul meu din America si vreau sa vii cu mine. Ce zici?
-Abia astept! Mergem si la Dysney-Land?
-Sigur ca da.
Fericit il saruta lung pe gura, apoi spuse privindu-l rugator:
-Yuki...
-Ce s-a mai intamplat?
-Am putea sa dam o petrecere pentru prietenii nostri, ca sa sarbatorim ca am scapat de Taro?
Scritorul il privi nemultumit.
-Stii ca nu-mi plac petrecerile.
-Nu va tine mult si nu se va face prea mare deranj. Te roooog!
-Bine, dar te ocupi tu de organizare.
-Sigur ca da! ii raspunse entuziast si il imbratisa cu putere.