Ingerul iubirii[gravitation]

[Argenta]

capitolul 13 Temeri adeverite


Se leagana in patul-balansoar, asculta muzica si priveste incantat terasa proaspat amenajata. S-au mutat in noul apartament abia in urma cu doua zile. Este mai mare decat cel in care au stat inainte si mult mai spatios decat orice alt apartament in care au locuit.
Ceea ce il incanta, insa cel mai mult nu este spatiul mai generos sau facilitatile pe care le ofera noul apartament, ci faptul ca pentru prima data de cand sunt impreuna, Yuki i-a cerut parerea in legatura cu locul in care se vor muta. Mai bine zis il lasase pur si simplu sa aleaga singur dintre cele patru apartamente care le-au fost propuse. L-a ales pe acesta. A fost si ideea surorilor lor, atat Mika, dar si Mayko au fost de parere sa ia un apartament cu o camera in plus. Ele au argumentat ca ar fi nevoie de o camera in care sa fie un fel de incapere pentru oaspeti. Ideea li-se paruse bizara amandurora dar, cum apartamentul este superb, are o terasa mare si o priveliste minunata au hatarat ca acesta este cel cautat. Cu o zi in urma au fost sa cumpere mobila si decoratiunile. Totul este super modern. Eiri a avut doar o pretentie clara: sa fie intr-o cladire foarte bine securizata.
Terasa este foarte mare, aproape la fel de mare ca garadina din casa de la munte a Hanei. Privelistea este superba, de jur imprejur sunt asezate ghivece cu plante decorative. Pentru atunci cand vremea este proasta terasa se poate inchide complet cu pereti si acoperis din sticla securizata, manevrate de un motor controlat de o telecomanda. Toata dimineata Shuichi s-a jucat intizind sau stragand la loc sau peretii sau acoperisul sau pe amandoua in acelas timp. Mobila terasei este toata din bambus si este compusa dintr-o masa, fotolii de gradina si patul-balansoar atarnat de un suport futurist. Cantaretul nu se mai satura sa se legene in el. Muzica este brusc perturbata de sunetul telefonului mobil. Se incrunta. Nu cunoaste numarul, dar stie perfect a cui voce o va auzii, daca va raspunde. Apelurile au inceput la putin timp dupa ce s-au intors in Tokyo, adica acum doua saptamani, dar telefonul suna doar cand Eiri nu este acasa. Asta inseamna un singur lucru: Taro continua sa-i urmaresca. Prima data raspunsese si incremenise cu telefonul in mana: " Ce mai faci, iubitul meu ? " Intrebase vocea care ii bantuise cosmarele timp de doua luni. Nu asteptase sa continue si inchisese pur si simplu. Imediat il resetase si pusese numarul in lista de respingere automata. A doua zi, insa il sunase de la un alt numar si tot asa in fiecare zi. Nu-i spusese nimic lui Eiri. Nu le spusese nimic nici prietenilor lui. Si asa nu mai ere voie sa iasa singur din cladire, daca ar afla nu ar mai iesi de loc. Vorbise cu o singura persoana, cu Thouma, pe care il rugase sa aiba grija de Eiri. Acesta il asigurase ca va avea grija si ii va pune o garda de corp care sa-l insoteasca tot timpul. Incepu sa planga de nervi. Acest ticalos ii transformase si pe el si pe iubitul lui in prizonierii. Ar vrea sa poata face ceva ca aceasta nebunie sa se termine. " Se va termina, sunt sigur, si atunci apartamentul acesta va deveni micul nostru paradis. " Atunci cand il vazuse pentru prima data ii spusese lui Yuki ca ar vrea sa nu se mai mute niciodata, dar acesta zimbise, apoi spusese ca sigrur are sa-i placa mai mult urmatoarea lor locuinta. Ceea ce el spusese atunci ii pare si acum aproape neverosimil. Incepuse sa discute despre cumparearea unui apartament in ceea ce avea sa fie in cativa ani cel mai curajos poiect de costructie din intreaga lume: piramida din golful Tokyo. Ii spuse sa se gandeasca pe care din laturile piramidei ar vrea sa fie apartamentul si ce facilitati ar prefera sa aiba. Acolo ar putea avea posibilitatea de a amenaja un studio de inregistrari foarte performant. El insa strambase din nas, nu-i place sa lucreze acasa.

Eiri sta de vorba cu Seiren si pune la punct ultimile amanunte legate de lansarea cartii. Femeia il priveste zi
-De ce esti atat de incordat? De obicei nu esti emotionat inainte de lansarea unei carti.
-Nu sunt emotionat. E vorba doar de Shu. El e speriat ca publicul va avea o reactie negativa daca va veni mine.
-Ma indoiesc ca se va intampla asa. El ce face?
-E bine. Ultimile analize au fost aproape bune.
-Asta este grozav. Voiam sa te gandesti la ceva. Tu... il iubesti...
-Sigur ca da.
-Atunci de ce nu te casatoresti cu el?
Barbatul incepu sa rada.
-Seiren... suntem doi tipi. In Japonia nu sunt recunoscute casatoriile intre doi barbati.
-Dar si tu si el aveti dubla cetatenie. El s-a nascut in America, tu ai locuit acolo mult timp... De ce nu mergeti acolo sa va casatoriti?
-Nu ar fi recunoscuta legal aici.
-Si ar conta foarte mult? Nu ti-ar place ca undeva in lume, in actele oficiale ale unui stat se scrie ca sunteti un cuplu?
El zambi.
-Da mi-ar place... Ar suna bine... Uesugi Shuichi no Shindou... Ar suna chiar foarte bine! Am sa ma gandesc la asta. Multumesc, Seiren!

A ajuns acasa destul de tarziu. In primul moment, cand a vazut ca nu este nici in dormitor si nici in living a incremenit pur si simplu. Apoi si-a adus aminte cat de mult i-a placut ideea ca vor avea terasa. Afara este deja intuneric, dar se poate zari in balansoar o silueta micuta. Priveste critic felul in care Shuichi a aranjat mobilierul de pe terasa. Arata cu adevarat bine. Claditea nu este foarte inalta, dar apartamentul lor ocupa ultimul nivel. Deasupra lor este doar cerul. Iar cerul este acum plin de stele. A fost absolut sigur de la inceput ca iubitul sau va alege acest apartament si asta din cauza terasei atat de mari. Aceasta ar fi fost oricum si alegera lui. Ideea ca vor putea avea un colt de verdeata si de liniste, numai al lor i-se pare grozava. Apoi mai e si cerul pe care il pot admira stand imbratisati in patul-balansoar. Iubitul lui ii spuse ca i-ar placea asta cu ceva timp in urma, cand erau in vacanta. Nu uitase, dar nu-si facuse niciodata timp pentru micile prostioare care ii treceau celuilalt prin cap. Se hotarase sa se schimbe si sa-i arate de acum inainte cat de mult il iubeste. Nu era nici prea greu si nici prea scump sa-i faca si lui pe plac din cand in cand si sa nu-l forteze sa-i accepte hotararile fara comentarii. Isi schimbasera destul de des locuinta, de cand erau impreuna, de obicei cand paparatii incepeau sa devina mult prea suparatori, nu se gandise niciodata, insa sa-l intrebe si pe iubitul sau daca ii place sau nu hotararea pe care aluat-o. Era mult prea sigur ca orice ar alege, cantaretul il va urma mereu. Atunci cand se despartisera, pus in fata perspectivei de a-l pierde pentru totdeauna, se gandise prima data ca fusese incredibil de egoist si de nepasator. Ceea ce vazuse in casa in care Taro il tinuse pe Shu il facuse sa se gandeasca iar la asta. Tipul acela, asa dement cum este, se straduise sa aranjeze un apartament asa cum credea el ca i-ar putea placea lui Shuichi. Nu putea permite ca tipul acela sa se straduiasca mai mult ca el sa-si arate iubirea. Nu glumise deloc atunci cand ii ceruse sa se gandeasca daca i-ar placea sa locuiasca in viitoarea piramida din golf. Vrea de acum incolo tot ce este mai bun pentru iubitul sau.

Se apropie incet de pat si il privi pe cel ce doarme. Razele lunii lumineaza trupul micut si subtire. Acesta pare sa viseze ceva, se intoarce in sonm si tricoul i-se ridica destul de mult peste talie pentru a lasa sa se vada pielea ce are luciri satinate. Ii atinse incet acea pielea moale facadu-l sa tresara .
Se ridica in sezut si-l priveste speriat:
-Oh... Yuki... stii ca m-ai speriat?
-Dar tu stii ca m-ai speriat cand am vazut ca nu esti in casa?
Brusc au inceput sa rada amindoi. Eiri se urca in pat si-l facu sa se legene destul de tare. Shuichi se lipi de el si asta a a facut sa piara orice echivoc despre ce avea sa se intample in continuare, daca el existase cumva. Isi strecura mana sub tricoullui si incepu sa-i mangaie usor pielea, apoi cobora incet spe zone mai intime.
-Ah! Yuki... reusi sa rosteasca printre gemete.
Imediat celelalt incepu sa-i ridice tricoul si sa sarute fiecare bucata de piele descoperita. Incerca sa se concentreze la fiecare loc pe care buze lui trebuie sa-l atinga,dar isi simti ceafa si urechile sarutate incetisor si umed. Un vulcan se declansa in trupurile lor si amandoi stiu ca exista un singur mod de a stinge focul. Hainele lor zburara in toate partile si nici unul dintre ei nu baga de seama cat de tare se balanseaza mobila de gradina cu ei. Sunt mult prea imbatati de dragoste pentru a lua seama la altceva.

Mai tarziu, in noapte, Shu se trezi stropit de picaturi reci. Se ridica buimac din bratele iubitului sau. Acesta se trezi si il privi mirat.
-Ce ai patit?
-Cred ca ploua... Mi-e frig...
Scriitorul se intinse dupa telecomanda aflata in apropiere si tasta inchiderea terasei, il trase inapoi in asternut si intinse invelitoarea peste amandoi.
-Acum e bine?
-Da ...
-Atunci dormi!
A doua zi dimineata Eiri se trezi inaintea iubitului sau. Acesta doarme ghemuit ca o pisica. Se bucura ca doarme mai mult decat de obicei. In ultimele cateva nopti l-a surprins cu privirea atintita in tavan, fara sa poata se doarma. Nu l-a intrebat ca are, pentru ca daca ar vrea sa-i spuna, i-ar spune si neantrebat. Probabil se tema de o alta aparitie a lui Taro, dar cel putin astazi nu vor fi in pericol. In mijlocul multimii venita le lansare nu le poate face rau.


Lansarea a inceput de cava timp. Acum Seiren vorbeste despre noul roman. Shuichi priveste de undeva, din lateral, cum fanii, sau mai bine zis fanele, se apropie de iubitul sau pentru a-i cere autografe. Este foarte fericit ca prezenta lui aici nu le-a deranjat pe aceste femei inebunite dupa Yuki Eiri. K spusese ca o parte din nefasta lui aventura ajunsese in presa si toata lumea era probabil inpresionata de curajul de care daduse dovada. Oricum ei erau de destul timp impreuna ca toata lume sa le accepte relatia.
Flashul unui aparat foto luci in incercarea de a prinde in cadru oamenii adunati la lansare. Ceva metalic intoarse stralucirea si asta ii atrase atentia cantaretului. Privi atent si intr-o fractiune de secunda realiza cine este femeia prea fardata si ce are de gand sa faca. Nu striga de teama ca-l va face sa actoneze mai repede, inainte sa aiba timp sa-l salveze pe Yuki. In ultima clipa, chiar cand primul foc a pornit din pistolul lui Taro, Shuichi s-a arunca disperat in fata iubitului sau. Rafala de gloante il lovi in plin si se prabusi in sangrerat in bratele lui. Acesta il prinse fara ca macar sa inteleaga prea bine ce se petrece.
Nici macar nu baga de seama ca unul dintre gloante l-a lovit in umar. A cazut in genunchi tinandu-l pe Shuichi in brate.
Taro, la randul lui este la fel de uluit. S-a aruncat si el in genunchi langa singura fiinta din lume pe care a iubit-o vre-o data in viata lui.
-Ce am facut? Ce ti-am facut? repeta in nestire tinand in palme micuta mana plina de sange.
Isi aminti cuvintele rostite inainte de a pleca: " Daca vrei sa-l ucizi pe el, ai sa ma ucizi pe mine! " Isi tinuse in mod atat de crud cuvantul.
Duse degetele insangerate la buze si in momentul in care le atinse rasuna un singur foc de arma si un glont ii sfarama tampla ucigandu-l pe loc. Ceva mai departe din revolverul tinut de K iese un fir de fum.
Shuichi ridica incet mana spre orazul lui Eiri. Il mangaie usor umplandu-l de sange pe fata.
-Esti bine, Yuki? L-am oprit?
-Da l-ai oprit.
-Atunci e bine.
Ii tine in brate trupul insangerat si il mangaie usor pe par.
-Stai cuminte ,Shu! Nu vorbi.
El nu pare sa-l auda.
-De ce te vad prin ceata? ... Sunt fumigene? ... Sunt pe scena?
-Da, iubitul meu, esti pe scena.
-De ce se sting luminile ... se face frig?
-Shuichi! Ramai cu mine. Nu inchide ochi!Te rog!
-Yuki...T e iubesc!
Capul ii cazu moale pe umarul iubitului sau, acesta il stranse al piept disperat, inecandu-se de plans.
-Te rog, Shu-chan, nu muri!