25-01-2009, 11:10 AM
ma bucur ca iti place flower_of_hell :D macar stiu ca am un cititor fidel :*
Capitolul 6:Plecarea
Cei treu aventurieri s-au trezit dis-de-dimineata. Nu erau somnorosi si aveau putina pofta de aventura.
Contele de Turta-Dulce astepta la iesirea din Dulcenia. Vroia sa isi i-a ramas bun de la cavalerii lui. Prajiturica era alaturi de el asteptandu-si ajutoarele. Din departare au inceput sa se vada Cavalerul Gogoasa si Sir Crema.
-Buna dimineata sefa! spuse Cavalerul Gogoasa.
-Nu e nevoie sa imi spui sefa. Pentru voi voi fi ca o prietena! spuse prajiturica.
-Nu credeti ca ar trebui sa plecam? Aventura ne asteapta! spuse Sir Crema.
-Draga mea prajiturica, inainte sa pleci vreau sa iti alegi un nume. Un nume la care sa ma pot gandi cat vei fi plecata! spuse contele trist de plecarea noi lui prietene.
-Ce spuneti de Regina de Ciocolata? Este un nume maret!
-Nu vreau sa mi se spuna asa! Sunt totusi o prajitura obisnuita. Prefer sa imi spuneri Kiri! spuse prajiturica.
-Chiar vrei un nume atat de comic? Daca spui tu. La revedere draga mea Kiri!
Prajiturica a plecat impreuna cu ajutoarele sale. Incet, se pierdeau in departare. Contelea a inceput sa planga. Simtea ca isi bate joc de Kiri. A trimis atatia cavaleri curajosi in misiune dar el nu a avut niciodata curajul sa mearga. A ramas in palatul lui pe scaunul imens in timp ce unii isi riscau viata. Acum spera ca va fi diferit, nu si-o va ierta niciodata daca inca o prajitura curajoasa isi va pierde viata.
Pe drum, cei trei aventurieri mergeau linistiti. Cavalerul Gogoasa si Sir Crema erau foarte ingrijorati, in timp ce Kiri nu avea nicio problema. Cei doi erau ingandurati. Se priveau unul pe altul cu ochii plini de griji. Parca incepeau sa regrete ca merg in aceasta misiune. Dar nu stiau ce sa mai creada. Daca reuseau sa termine cu succes misiunea atunci vor aparea bine in ochii contelui, dar daca vor muri va plange cineva pentru ei? Nimeni nu tinea la cei doi. Dar Kiri a reusit sa ii scoata din gandurile profunde:
-Sunteti speriati, nu-i asa?
-Sigur ca nu! Dar din cate vedem tu nu pari ingrijorata de ce se va intampla.
-Nu este adevarat. Inauntrul meu exista o particica speriata de aceasta aventura, dar eu incerc sa imi inving teama altfel aceasta va castiga si nu ma va lasa sa duc misiunea la bun sfarsit.
-Cata dreptate ai! As vrea sa pot avea si eu inima ta pura!
Kiri zambi. Se pare ca a reusit sa isi faca prieteni foarte repede. Stia ca acestia vor fi in stare sa isi dea viata pentru a o proteja. Stia ca vor fi alaturi de ea in momente in care nu va sti ce sa faca, cand isi va pierde curajul si speranta. Era sigura ca daca va muri, cei doi vor continua aventura si o vor cinsti ca a avut curaj sa se duca in prima si cea mai periculoasa aventura. Nu va trece moment in care ea sa nu fie alaturi de cei doi asa cum au facut si ei pentru ea.
Dar fara sa isi dea seama, au ajuns intr-un loc ce nu prea prea primejdios la prima vedere.
-Hai prieteni! Aceasta este Lacul de Ciocolata. Nu pare deloc periculos! spue Kiri.
-Ai dreptate. Din cate stiu eu, aici nu este nimic de care sa te temi. spuse Cavalerul Gogoasa.
-Eu spun sa te mai gandesti. Priveste! spuse Sir Crema.
Din Lacul de Ciocolata au inceput sa sara pesti. Dar nu orice fel de pesti. Erau Pesti Pirania sub forma de alune. Acestia pareau cam flamanzi. Oare cei trei aventuriei vor reusi sa treaca de ei ?
Sper ca v-a placut :D si vreau sa va cer o parere. Ma gandesc sa scriu o poveste ... ,,O viata de scolar'' si in poveste sa fie vorba de niste copii care sa faca numai prostii :D deci, cu alte cuvinte, o poveste comica! Sa spuneti daca ati fi interesati sa scriu aceasta poveste. Pana tunci, spor la citit!
Capitolul 6:Plecarea
Cei treu aventurieri s-au trezit dis-de-dimineata. Nu erau somnorosi si aveau putina pofta de aventura.
Contele de Turta-Dulce astepta la iesirea din Dulcenia. Vroia sa isi i-a ramas bun de la cavalerii lui. Prajiturica era alaturi de el asteptandu-si ajutoarele. Din departare au inceput sa se vada Cavalerul Gogoasa si Sir Crema.
-Buna dimineata sefa! spuse Cavalerul Gogoasa.
-Nu e nevoie sa imi spui sefa. Pentru voi voi fi ca o prietena! spuse prajiturica.
-Nu credeti ca ar trebui sa plecam? Aventura ne asteapta! spuse Sir Crema.
-Draga mea prajiturica, inainte sa pleci vreau sa iti alegi un nume. Un nume la care sa ma pot gandi cat vei fi plecata! spuse contele trist de plecarea noi lui prietene.
-Ce spuneti de Regina de Ciocolata? Este un nume maret!
-Nu vreau sa mi se spuna asa! Sunt totusi o prajitura obisnuita. Prefer sa imi spuneri Kiri! spuse prajiturica.
-Chiar vrei un nume atat de comic? Daca spui tu. La revedere draga mea Kiri!
Prajiturica a plecat impreuna cu ajutoarele sale. Incet, se pierdeau in departare. Contelea a inceput sa planga. Simtea ca isi bate joc de Kiri. A trimis atatia cavaleri curajosi in misiune dar el nu a avut niciodata curajul sa mearga. A ramas in palatul lui pe scaunul imens in timp ce unii isi riscau viata. Acum spera ca va fi diferit, nu si-o va ierta niciodata daca inca o prajitura curajoasa isi va pierde viata.
Pe drum, cei trei aventurieri mergeau linistiti. Cavalerul Gogoasa si Sir Crema erau foarte ingrijorati, in timp ce Kiri nu avea nicio problema. Cei doi erau ingandurati. Se priveau unul pe altul cu ochii plini de griji. Parca incepeau sa regrete ca merg in aceasta misiune. Dar nu stiau ce sa mai creada. Daca reuseau sa termine cu succes misiunea atunci vor aparea bine in ochii contelui, dar daca vor muri va plange cineva pentru ei? Nimeni nu tinea la cei doi. Dar Kiri a reusit sa ii scoata din gandurile profunde:
-Sunteti speriati, nu-i asa?
-Sigur ca nu! Dar din cate vedem tu nu pari ingrijorata de ce se va intampla.
-Nu este adevarat. Inauntrul meu exista o particica speriata de aceasta aventura, dar eu incerc sa imi inving teama altfel aceasta va castiga si nu ma va lasa sa duc misiunea la bun sfarsit.
-Cata dreptate ai! As vrea sa pot avea si eu inima ta pura!
Kiri zambi. Se pare ca a reusit sa isi faca prieteni foarte repede. Stia ca acestia vor fi in stare sa isi dea viata pentru a o proteja. Stia ca vor fi alaturi de ea in momente in care nu va sti ce sa faca, cand isi va pierde curajul si speranta. Era sigura ca daca va muri, cei doi vor continua aventura si o vor cinsti ca a avut curaj sa se duca in prima si cea mai periculoasa aventura. Nu va trece moment in care ea sa nu fie alaturi de cei doi asa cum au facut si ei pentru ea.
Dar fara sa isi dea seama, au ajuns intr-un loc ce nu prea prea primejdios la prima vedere.
-Hai prieteni! Aceasta este Lacul de Ciocolata. Nu pare deloc periculos! spue Kiri.
-Ai dreptate. Din cate stiu eu, aici nu este nimic de care sa te temi. spuse Cavalerul Gogoasa.
-Eu spun sa te mai gandesti. Priveste! spuse Sir Crema.
Din Lacul de Ciocolata au inceput sa sara pesti. Dar nu orice fel de pesti. Erau Pesti Pirania sub forma de alune. Acestia pareau cam flamanzi. Oare cei trei aventuriei vor reusi sa treaca de ei ?
Sper ca v-a placut :D si vreau sa va cer o parere. Ma gandesc sa scriu o poveste ... ,,O viata de scolar'' si in poveste sa fie vorba de niste copii care sa faca numai prostii :D deci, cu alte cuvinte, o poveste comica! Sa spuneti daca ati fi interesati sa scriu aceasta poveste. Pana tunci, spor la citit!