24-01-2009, 09:36 AM
Vreau sa va zic ca eu sunt userul Aloha de pe manga-anime. Daca nu ma credeti, intrebati-ma orice.
Personaje
Lorcan - Eroul
S-a nascut in 1803 în Dublin. A salvat-o pe Grace şi a ţinut-o ascunsă pentru a o proteja. Are ochii albaştrii ca marea, parul negru/albastru şi un corp bine facut.
Capitanul Vampiratilor
Nimeni nu ştie când s-a nascut sau unde. Poartă o mască mereu şi ' nici că lumină n-a vazut vreodată ', precum spune balada. Îşi ascunde o rană veche purtând masca.
Sidorio - Însetat de sânge
Ia sângele oricui. Îl urăşte de moarte pe Capitan, a fost exilat de pe navă, după ce a atacat-o pe Grace.
Cheng Li
Nervoasă întotdeauna, îi poartă pică lui Mollucco şi are două katane identice şi o sabie de la tatal ei. Are parul negru şi ochii negrii.
Capitanul Mollucco Wrathe
Are o mie de culori în par, un şarpe şi scoici. Râde din orice şi este un bun prieten cu echipajul lui şi face din când în când o criză de nervi atunci când aude numele lui Cheng Li.
Connor
O iubeşte din suflet pe Grace, are 14 ani şi e un bun prieten cu tot echipajul piratilor. Mânuieşte bine sabia, se luptă pentru oricine.
Grace
Sora lui Connor, are 14 ani şi ochi identici cu ai fratelui sau, care sunt verzi sclipitori.
Vampiratii - Dragoste şi teamă
Prolog
O poveste cu vampirati am de povestit,
Straveche dar adevarată.
Asta am aflat şi eu, în urmă cu doi ani. Tatal nostru, a lui Connor şi al meu, Grace, a murit. De atunci, ne-am hotarât să plecam împreună pe mare. Dar o furtună ne-a despartit timp de doi ani. Connor a fost salvat de vasul lui Molucco Wrathe, iar eu de cel al Vampiratilor. Aici l-am întâlnit pe Lorcan. Connor m-a gasit, iar Lorcan a încercat să mă salveze, ranindu-şi ochii în lumina soarelui. M-am reîntors pe vas ca să fiu donatoarea lui. Connor a venit şi el, nu vrea ca noi să ne mai pierdem...
Să nu dai ochi vreodat' cu-n vampirat...
...Şi nici atât să te atingă.
Capitolul I – Ospăţul ( Partea I )
Cerul era împodobit cu stele ce zâmbeau luminând calea corabiilor. Garce era în cameră cu Lorcan. Parul lui albastru era în toate partile, şi el era îmbracat cu cele mai frumoase haine ale lui. Era o bluză albastru închis şi nişte pantaloni tot albaştrii. Grace era în fata lui, pe pat, şi se uita la el cu gura cascată. Rochia era neagră şi sclipitoare. Ochii verzi erau minunati în lumina stelelor.
- Doamne! Nu ai mai îmbracat alte haine de pe vremea când ai murit!
Lorcan râse cu gura până la urechi şi spuse :
- Darcy nu a mai facut altceva decât să stea şi să bată clopotul! I-am dat nişte treabă: să-mi spele hainele!
Chiar atunci, un clopot se auzi de pe punte. Ospăţul era anuntat după putin timp de la Clopotul Amurgului. Paşi de vampirati şi oameni se auzeau pe bordul corabiei, pentru că era primul ospăţ la care participau şi oameni fară să fie donatori. Grace se ridică de pe pat şi facând doi paşi, ajunse lângă Lorcan.
- Mergem, Lorcan?
- Bine, hai să mergem.
Lorcan se ridică cu grijă şi se apucă de bratul lui Grace. Ea deschise uşa şi ieşi pe punte. Toată agitatia se opri. Vampirati sau pirati, toti amestecati, se uitau acum la Grace şi Lorcan. Cel care a sapart tacerea a fost Connor, ce spunea :
- Grace, arăţi minunat! Aş vrea să vorbesc ceva cu tine între patru ochi.
- Sigur. Dar Lorcan nu se poate descurca singur, încă e slabit.
- O să am eu grijă de el! Dar nu întârziati prea mult. Imediat va începe ospăţul! spuse o femeie cu machiajul împrăştiat pe toată fata. Era îmbracata într-o rochie neagră, scurtă. Parul ravăşit era roşu şi plutea în vânt.
Connor o trase pe Grace în camera ei şi spuse:
- Nu vreau să faci asta.
- Nu fii copil, Connor! El nu mi-ar face nimic nici într-o mie de ani!
- Eu cred că iti va face. E însetat de sânge, Gracie!
- Connor, nu mai sunt un copil! Spuse Grace suparată. Pot şi eu să fac ce vreau! Lasă-mă! Eu nu vreau ca el să moară de foame!
- Gracie...
Dar Grace deja plecase. Se întorsese pe punte, şi a strigat-o pe Darcy.
- Îl cauti pe Lorcan? E în camera lui. A auzit ce ati vorbit, camera lui e lângă a ta.
- Mersi!
Grace alergă până în camera lui Lorcan.
- Lorcan, nu vreau ca tu să păţeşti ceva!
- Lasă, Grace.. Nu e nimic. Nu vreau ca fratele tau să creadă ceva rau despre mine.
- Nu, haide la ospăţ.
Degeaba a încercat Lorcan să spună ceva. Grace nu îl asculta. S-a ridicat supus şi a mers la masă.
Capitolul I - Ospăţul (Partea II)
Lorcan ieşi împreună cu Grace pe punte din nou, în lumina stelelor ce se aratau fermecatoare pe valurile negre ale cerului. O masă lungă, de la un capat la altul al puntii, erau oameni de pe corabia lui Molucco Wrathe, iar o altă masă, mai mică, era pentru Vampirati şi donatori. Grace şi Lorcan se aşezară primii faţă în faţă. Grace îl privea insistent pe Lorcan, iar el simtea privirea atintită chiar şi după straturi de pansament. Ceilalti vampirati se aşezară, iar oamenii tacură. Capitanul îşi facu aparitia pe punte. Îşi aranjă mantia pe umeri şi spuse, cu o voce calmă :
- Vampirati şi oameni, acesta e primul Ospăţ la care fac parte şi alti oameni, nu doar donatori. Masa e servită pentru toti oamenii.
Mâncarea era adusă de bucatareasă, şi lasată pe masă. Supă, şnitele şi fructe erau puse pe masă şi mâncate de oameni. După ce toată lumea se înfruptă cu mâncarea, plecară spre cabine. Donatorii mergeau cu vampiratii, iar oamenii mergeau pe vasul lui Molucco. Connor se îndreptă catre Grace, dar ea îi spuse, îmbrăţişândul:
- O să fie bine, Connor.
Se despartiră din strânsoare şi plecară fiecare la destinatia lui. Grace intră în cameră cu Lorcan şi închise uşa. Lorcan îi spuse să închidă uşa cu cheia şi să o ţină ea, daca va scapă de sub control să iasă şi sa închidă uşa. Dar nu a fost nevoie. Grace s-a aşezat pe pat, cu gâtul înspre Lorcan. Îl ghidă cu mâna dreaptă şi cu vocea. îi puse o mână albă pe gât şi îi spuse în şoaptă:
- Sper să nu doară...
Lorcan îşi apropiase coltii de gâtul lui Grace. Şi-a lipit buzele reci de gâtul ei, înfometat. A mai şoptit înainte să muşte:
- Iartă-mă, Grace, dacă va durea.
Şi a început. A simtit cum sângele îi curge în gurăşi îl savura. Avea un gust dulceag, ca al orcarei tinere. Lorcan simti un sentiment puternic, ce nu l-a mai simtit de multi ani: Dragostea. Se îndragostise de Grace.
*
Pe vasul ce se clatina între două mari, cea a cerului şi a Pamântului, Connor spala de zor un tun, dar avea mintea în altă parte: la Grace. Dacă a patit ceva? Asta se întreba mereu. Chiar atunci, Molucco se apropie de Connor şi spuse cu un zâmbet pe faţă:
- Bună treabă cu tunul, matelot!
Connor tresari şi spuse bâlbâindu-se:
- D-da , m-multumesc capitanule!
- Am o treabă mai bună pentru tine! Mergi şi culcă-te. Mâine avem o zi grea. Trebuie să cureti toate tunurile. Dar nu numai aşa, simplu. Trebuie să lucească, matelot!
Connor nu îi raspunse. Era gânditor. Se gândea la Grace şi la vampirati.
- Matelot, eşti acasă? spuse Molucco râzând. La ce te gândeşti tu?
- Mă gândesc la sora mea.. Dacă Vampiratul ăla i-a facut ceva?
- Nu i-a facut nimic, Connor! Ai încredere în el, a trait pe corbaie multă vreme, are minte! Mai bine culcă-te. Şi nu te mai gândi la asta. Hai, executarea!
*
Pe Vasul Vampiratilor Grace tocmai se trezise. Lorcan dormea pe scaun, cu o faţă fericită. Grace se dadu jos din pat şi merse lângă Lorcan. I-a fost foarte dor de el, era singurul vampirat care nu o ataca când dormea, cel care o apara. Se ridică pe vârful şi îl sarută pe obrazul alb, în semn de multumire. Apoi încercă să îl ridice de pe scaun, dar nu reuşi. Deschise uşa şi o vazu pe Darcy cu donatoarea ei, vorbind vesele.
- Psst, Darcy, hai până în cameră la Lorcan! spuse Grace din uşă.
Darcy veni şi întrebă:
- Ai nevoie de ajutor, draguto?
- Da, ajută-mă să îl pun pe Lorcan pe pat!
Darcy o urmă şi spuse în şoaptă, fericită:
- Ce mult se bucură! Pare mai zdravan acum! Hai, eu îl iau de brate, tu de picioare.
Zis şi facut. Îl puseră în pat şi îl acoperiră cu plapuma. Grace ieşi din cameră cu Darcy şi spuse că se va culca. Plecă fericită în camera ei.
Va urma...
Capitolul II - Secretele lui Lorcan ( Partea I )
Grace se trezi la sunetul unui clopot de pe punte. Se ridică şi se îmbracă cu o bluză maro şi nişte pantaloni negri. În picioare avea nişte cizme marinareşti. Ieşi pe punte, şi se apropie de balustradă. Se uită fermcată la apa jucauşă, ce încerca să prindă luna argintie, ce statea ferită pe un colţ de navă a cerului. Matelotii ei o aparau de apă, ţintind vasul cu lumini fermecate. O uşă se deschise scârţâind, dar Grace nici nu se mişcă. Un delfin se uita la ea şi facea şiretlicuri în apa marii. O umbră se apropie de ea, întinzând o mână albă pe umarul ei. Grace se întoarse speriată, dar fata i se lumină când vazu cine era. Era Lorcan, ţinând în mână un baston de lemn. Era îmbracat ca la Ospăţ, nu se schimbase de haine.
- Lorcan? Cum ai ajuns singur aici? Te simti bine? întrebă îngrijorată Grace.
- Sunt bine, Grace... Dar am să îţi spun ceva, spuse Lorcan oftând uşor.
- Vin acum. Grace se aplecă înspre delfin, spunându-i în şoaptă: O să mă întorc cu un peşte pentru tine. Stai aici.
Lorcan îi spuse lui Grace să-l urmeze în cameră. Intrară în întunecimea camarutei şi se aşezară pe cele două scaune. Lorcan tuşi şi spuse:
- Grace, îţi voi spune ce nu am mai spus nimanui până acum. O să îţi spun secretele mele.
- Lorcan...
- Şşş... Nu vorbi. Întrebarile la sfârşit. Să încep cu începutul. M-am nascut în anul 1803 în Dublin. Viata mea era grea, din cauza piratilor ce jefuiau oraşul nostru. La 5 ani am mers cu tatal meu pe mare. M-am antrenat cu tatal meu, învăţând să mă duelez cel mai bine de pe vas. La 10 ani tatal meu a pierit într-o luptă, salvâdu-mă pe mine. La 15 ani eram ca un om în toată firea.. Iar atunci am întâlnit-o pe ea. Glasul lui Lorcan începu să tremure putin. Era mladioasă ca o gazelă şi avea nişte ochi negrii ca noaptea fară stele şi lună. Avea parul de culoarea roşie, ce era lung până la spate. Am fost împreună până la 17 ani, adică atunci când am murit.. S-a întâmplat foarte repede. Am vrut să salvez un copil de pe vas, care era legat de un picior de catarg, dar un tradator m-a împuşcat în gât. Am murit cu gândul la ea..
Grace ramase înmarmurită- Niciodată nu s-a gândit la Lorcan...
Capitolul II - Secretele lui Lorcan ( Partea II )
Lorcan o întrebă ironic:
- Eh, întrebari?
- Da.. Care era numele ei?
- Pai.. Darcy. Flotsam Darcy.
- Nu se poate! Şi acum nu mai simti nimic pentru ea? întrebă Grace mirată.
- Sunt vampirat, Grace. Nu am sentimente. Mi-au disparut. Mai bine dormi la mine în cameră. Vreau să povestim despre noi, spuse Lorcan zâmbind. Doar dacă vrei, adaugă el, vazând fata întrebatoare a lui Grace.
- Sigur, mă duc să îmi aduc lucrurile, spuse ea. Apoi deschise uşa cu un scârţâit şi ieşi pe punte. Se duse în camera ei, de unde îşi luă lenjeria de pat şi camaşa de noapte. Merse înapoi şi îl vazu pe Lorcan cum se uita mirat la ea.
- Ce este?
- Ştii că eşti rapidă?
*
Pe vasul lui Molucco, Connor spala ultimul tun. Se gândea la Grace, ce mai facea, dacă era bine. Luna era în vârful cerului, dominanta matelotilor ei, stelele. Valurile muşcau nervoase din cer, parcă cerând partea lor. Molucco se apropie de Connor şi spuse:
- Bună treabă, Connor. Toate tunurile lucesc.
- Multumesc, domnule! raspunse Connor trezindu-se din visare. Aş avea o rugaminte la dumneavoastră.
- Spune, Connor ! spuse Molucco întrebându-se care e problema.
- Ati putea , mâine, să mă lasati să o vad pe sora mea?
- Sigur. Acum termină tunul. Hai, executarea!
*
- Asta e povestea mea, spuse Grace oftând. Ştiu că e scurtă, dar... Cască. Dar vreau să mă culc. Noapte bună, Lorcan. Sper să dormi bine. Grace se întoarse cât mai confortabil în pat şi adormi, fiindcă era obosită.
Lorcan se ridică de pe podeaua cabinei şi se apropie de pat. Întinse încet o mână înspre Grace. Ea nu simti nimic, mâncase o delicioasă supă cu un medicament special ce te adormea aproape instantaneu. Caută gâtul ei cu mână şi îşi plimbă degetul pe gâtul ei. ' Are pielea cea mai fină... ' Îşi spuse Lorcan. Se apropie cu buzele de gâtul lui Grace şi o atinse uşor. Nu vroia încă să muşte. Dorea ca Grace să nu simtă durerea provocată de muşcatură. Îşi plimbă buzele tandru pe gâtul ei, cautând un loc mai bun ca să muşte. Îşi spuse în gând doar atât : ' Scuze că am mintit. Eu am sentimente.. Doar pentru tine! ' Muşcă. Statea savurând sângele cu aromă de trandafir, de la fata pe care o iubea. Se desparti de gâtul ei, şi caută fata. O întoarse spre el şi o sarută încet. Statu aşa cam un minut, bucurându-se de buzele catifelate ale ei. Se ridică uşor din genunchi, fară să o trezească. Se aşeză pe podea şi spuse încet, ca pentru sine:
- Te iubesc, Grace...
~~~
Pentru a evita incidentele, acest fic este o continuare a volumului 2 din Vampirati, in varianta mea.
Cam atat. Doua capitole sunt de ajuns. Ja ne.
Personaje
Lorcan - Eroul
S-a nascut in 1803 în Dublin. A salvat-o pe Grace şi a ţinut-o ascunsă pentru a o proteja. Are ochii albaştrii ca marea, parul negru/albastru şi un corp bine facut.
Capitanul Vampiratilor
Nimeni nu ştie când s-a nascut sau unde. Poartă o mască mereu şi ' nici că lumină n-a vazut vreodată ', precum spune balada. Îşi ascunde o rană veche purtând masca.
Sidorio - Însetat de sânge
Ia sângele oricui. Îl urăşte de moarte pe Capitan, a fost exilat de pe navă, după ce a atacat-o pe Grace.
Cheng Li
Nervoasă întotdeauna, îi poartă pică lui Mollucco şi are două katane identice şi o sabie de la tatal ei. Are parul negru şi ochii negrii.
Capitanul Mollucco Wrathe
Are o mie de culori în par, un şarpe şi scoici. Râde din orice şi este un bun prieten cu echipajul lui şi face din când în când o criză de nervi atunci când aude numele lui Cheng Li.
Connor
O iubeşte din suflet pe Grace, are 14 ani şi e un bun prieten cu tot echipajul piratilor. Mânuieşte bine sabia, se luptă pentru oricine.
Grace
Sora lui Connor, are 14 ani şi ochi identici cu ai fratelui sau, care sunt verzi sclipitori.
Vampiratii - Dragoste şi teamă
Prolog
O poveste cu vampirati am de povestit,
Straveche dar adevarată.
Asta am aflat şi eu, în urmă cu doi ani. Tatal nostru, a lui Connor şi al meu, Grace, a murit. De atunci, ne-am hotarât să plecam împreună pe mare. Dar o furtună ne-a despartit timp de doi ani. Connor a fost salvat de vasul lui Molucco Wrathe, iar eu de cel al Vampiratilor. Aici l-am întâlnit pe Lorcan. Connor m-a gasit, iar Lorcan a încercat să mă salveze, ranindu-şi ochii în lumina soarelui. M-am reîntors pe vas ca să fiu donatoarea lui. Connor a venit şi el, nu vrea ca noi să ne mai pierdem...
Să nu dai ochi vreodat' cu-n vampirat...
...Şi nici atât să te atingă.
Capitolul I – Ospăţul ( Partea I )
Cerul era împodobit cu stele ce zâmbeau luminând calea corabiilor. Garce era în cameră cu Lorcan. Parul lui albastru era în toate partile, şi el era îmbracat cu cele mai frumoase haine ale lui. Era o bluză albastru închis şi nişte pantaloni tot albaştrii. Grace era în fata lui, pe pat, şi se uita la el cu gura cascată. Rochia era neagră şi sclipitoare. Ochii verzi erau minunati în lumina stelelor.
- Doamne! Nu ai mai îmbracat alte haine de pe vremea când ai murit!
Lorcan râse cu gura până la urechi şi spuse :
- Darcy nu a mai facut altceva decât să stea şi să bată clopotul! I-am dat nişte treabă: să-mi spele hainele!
Chiar atunci, un clopot se auzi de pe punte. Ospăţul era anuntat după putin timp de la Clopotul Amurgului. Paşi de vampirati şi oameni se auzeau pe bordul corabiei, pentru că era primul ospăţ la care participau şi oameni fară să fie donatori. Grace se ridică de pe pat şi facând doi paşi, ajunse lângă Lorcan.
- Mergem, Lorcan?
- Bine, hai să mergem.
Lorcan se ridică cu grijă şi se apucă de bratul lui Grace. Ea deschise uşa şi ieşi pe punte. Toată agitatia se opri. Vampirati sau pirati, toti amestecati, se uitau acum la Grace şi Lorcan. Cel care a sapart tacerea a fost Connor, ce spunea :
- Grace, arăţi minunat! Aş vrea să vorbesc ceva cu tine între patru ochi.
- Sigur. Dar Lorcan nu se poate descurca singur, încă e slabit.
- O să am eu grijă de el! Dar nu întârziati prea mult. Imediat va începe ospăţul! spuse o femeie cu machiajul împrăştiat pe toată fata. Era îmbracata într-o rochie neagră, scurtă. Parul ravăşit era roşu şi plutea în vânt.
Connor o trase pe Grace în camera ei şi spuse:
- Nu vreau să faci asta.
- Nu fii copil, Connor! El nu mi-ar face nimic nici într-o mie de ani!
- Eu cred că iti va face. E însetat de sânge, Gracie!
- Connor, nu mai sunt un copil! Spuse Grace suparată. Pot şi eu să fac ce vreau! Lasă-mă! Eu nu vreau ca el să moară de foame!
- Gracie...
Dar Grace deja plecase. Se întorsese pe punte, şi a strigat-o pe Darcy.
- Îl cauti pe Lorcan? E în camera lui. A auzit ce ati vorbit, camera lui e lângă a ta.
- Mersi!
Grace alergă până în camera lui Lorcan.
- Lorcan, nu vreau ca tu să păţeşti ceva!
- Lasă, Grace.. Nu e nimic. Nu vreau ca fratele tau să creadă ceva rau despre mine.
- Nu, haide la ospăţ.
Degeaba a încercat Lorcan să spună ceva. Grace nu îl asculta. S-a ridicat supus şi a mers la masă.
Capitolul I - Ospăţul (Partea II)
Lorcan ieşi împreună cu Grace pe punte din nou, în lumina stelelor ce se aratau fermecatoare pe valurile negre ale cerului. O masă lungă, de la un capat la altul al puntii, erau oameni de pe corabia lui Molucco Wrathe, iar o altă masă, mai mică, era pentru Vampirati şi donatori. Grace şi Lorcan se aşezară primii faţă în faţă. Grace îl privea insistent pe Lorcan, iar el simtea privirea atintită chiar şi după straturi de pansament. Ceilalti vampirati se aşezară, iar oamenii tacură. Capitanul îşi facu aparitia pe punte. Îşi aranjă mantia pe umeri şi spuse, cu o voce calmă :
- Vampirati şi oameni, acesta e primul Ospăţ la care fac parte şi alti oameni, nu doar donatori. Masa e servită pentru toti oamenii.
Mâncarea era adusă de bucatareasă, şi lasată pe masă. Supă, şnitele şi fructe erau puse pe masă şi mâncate de oameni. După ce toată lumea se înfruptă cu mâncarea, plecară spre cabine. Donatorii mergeau cu vampiratii, iar oamenii mergeau pe vasul lui Molucco. Connor se îndreptă catre Grace, dar ea îi spuse, îmbrăţişândul:
- O să fie bine, Connor.
Se despartiră din strânsoare şi plecară fiecare la destinatia lui. Grace intră în cameră cu Lorcan şi închise uşa. Lorcan îi spuse să închidă uşa cu cheia şi să o ţină ea, daca va scapă de sub control să iasă şi sa închidă uşa. Dar nu a fost nevoie. Grace s-a aşezat pe pat, cu gâtul înspre Lorcan. Îl ghidă cu mâna dreaptă şi cu vocea. îi puse o mână albă pe gât şi îi spuse în şoaptă:
- Sper să nu doară...
Lorcan îşi apropiase coltii de gâtul lui Grace. Şi-a lipit buzele reci de gâtul ei, înfometat. A mai şoptit înainte să muşte:
- Iartă-mă, Grace, dacă va durea.
Şi a început. A simtit cum sângele îi curge în gurăşi îl savura. Avea un gust dulceag, ca al orcarei tinere. Lorcan simti un sentiment puternic, ce nu l-a mai simtit de multi ani: Dragostea. Se îndragostise de Grace.
*
Pe vasul ce se clatina între două mari, cea a cerului şi a Pamântului, Connor spala de zor un tun, dar avea mintea în altă parte: la Grace. Dacă a patit ceva? Asta se întreba mereu. Chiar atunci, Molucco se apropie de Connor şi spuse cu un zâmbet pe faţă:
- Bună treabă cu tunul, matelot!
Connor tresari şi spuse bâlbâindu-se:
- D-da , m-multumesc capitanule!
- Am o treabă mai bună pentru tine! Mergi şi culcă-te. Mâine avem o zi grea. Trebuie să cureti toate tunurile. Dar nu numai aşa, simplu. Trebuie să lucească, matelot!
Connor nu îi raspunse. Era gânditor. Se gândea la Grace şi la vampirati.
- Matelot, eşti acasă? spuse Molucco râzând. La ce te gândeşti tu?
- Mă gândesc la sora mea.. Dacă Vampiratul ăla i-a facut ceva?
- Nu i-a facut nimic, Connor! Ai încredere în el, a trait pe corbaie multă vreme, are minte! Mai bine culcă-te. Şi nu te mai gândi la asta. Hai, executarea!
*
Pe Vasul Vampiratilor Grace tocmai se trezise. Lorcan dormea pe scaun, cu o faţă fericită. Grace se dadu jos din pat şi merse lângă Lorcan. I-a fost foarte dor de el, era singurul vampirat care nu o ataca când dormea, cel care o apara. Se ridică pe vârful şi îl sarută pe obrazul alb, în semn de multumire. Apoi încercă să îl ridice de pe scaun, dar nu reuşi. Deschise uşa şi o vazu pe Darcy cu donatoarea ei, vorbind vesele.
- Psst, Darcy, hai până în cameră la Lorcan! spuse Grace din uşă.
Darcy veni şi întrebă:
- Ai nevoie de ajutor, draguto?
- Da, ajută-mă să îl pun pe Lorcan pe pat!
Darcy o urmă şi spuse în şoaptă, fericită:
- Ce mult se bucură! Pare mai zdravan acum! Hai, eu îl iau de brate, tu de picioare.
Zis şi facut. Îl puseră în pat şi îl acoperiră cu plapuma. Grace ieşi din cameră cu Darcy şi spuse că se va culca. Plecă fericită în camera ei.
Va urma...
Capitolul II - Secretele lui Lorcan ( Partea I )
Grace se trezi la sunetul unui clopot de pe punte. Se ridică şi se îmbracă cu o bluză maro şi nişte pantaloni negri. În picioare avea nişte cizme marinareşti. Ieşi pe punte, şi se apropie de balustradă. Se uită fermcată la apa jucauşă, ce încerca să prindă luna argintie, ce statea ferită pe un colţ de navă a cerului. Matelotii ei o aparau de apă, ţintind vasul cu lumini fermecate. O uşă se deschise scârţâind, dar Grace nici nu se mişcă. Un delfin se uita la ea şi facea şiretlicuri în apa marii. O umbră se apropie de ea, întinzând o mână albă pe umarul ei. Grace se întoarse speriată, dar fata i se lumină când vazu cine era. Era Lorcan, ţinând în mână un baston de lemn. Era îmbracat ca la Ospăţ, nu se schimbase de haine.
- Lorcan? Cum ai ajuns singur aici? Te simti bine? întrebă îngrijorată Grace.
- Sunt bine, Grace... Dar am să îţi spun ceva, spuse Lorcan oftând uşor.
- Vin acum. Grace se aplecă înspre delfin, spunându-i în şoaptă: O să mă întorc cu un peşte pentru tine. Stai aici.
Lorcan îi spuse lui Grace să-l urmeze în cameră. Intrară în întunecimea camarutei şi se aşezară pe cele două scaune. Lorcan tuşi şi spuse:
- Grace, îţi voi spune ce nu am mai spus nimanui până acum. O să îţi spun secretele mele.
- Lorcan...
- Şşş... Nu vorbi. Întrebarile la sfârşit. Să încep cu începutul. M-am nascut în anul 1803 în Dublin. Viata mea era grea, din cauza piratilor ce jefuiau oraşul nostru. La 5 ani am mers cu tatal meu pe mare. M-am antrenat cu tatal meu, învăţând să mă duelez cel mai bine de pe vas. La 10 ani tatal meu a pierit într-o luptă, salvâdu-mă pe mine. La 15 ani eram ca un om în toată firea.. Iar atunci am întâlnit-o pe ea. Glasul lui Lorcan începu să tremure putin. Era mladioasă ca o gazelă şi avea nişte ochi negrii ca noaptea fară stele şi lună. Avea parul de culoarea roşie, ce era lung până la spate. Am fost împreună până la 17 ani, adică atunci când am murit.. S-a întâmplat foarte repede. Am vrut să salvez un copil de pe vas, care era legat de un picior de catarg, dar un tradator m-a împuşcat în gât. Am murit cu gândul la ea..
Grace ramase înmarmurită- Niciodată nu s-a gândit la Lorcan...
Capitolul II - Secretele lui Lorcan ( Partea II )
Lorcan o întrebă ironic:
- Eh, întrebari?
- Da.. Care era numele ei?
- Pai.. Darcy. Flotsam Darcy.
- Nu se poate! Şi acum nu mai simti nimic pentru ea? întrebă Grace mirată.
- Sunt vampirat, Grace. Nu am sentimente. Mi-au disparut. Mai bine dormi la mine în cameră. Vreau să povestim despre noi, spuse Lorcan zâmbind. Doar dacă vrei, adaugă el, vazând fata întrebatoare a lui Grace.
- Sigur, mă duc să îmi aduc lucrurile, spuse ea. Apoi deschise uşa cu un scârţâit şi ieşi pe punte. Se duse în camera ei, de unde îşi luă lenjeria de pat şi camaşa de noapte. Merse înapoi şi îl vazu pe Lorcan cum se uita mirat la ea.
- Ce este?
- Ştii că eşti rapidă?
*
Pe vasul lui Molucco, Connor spala ultimul tun. Se gândea la Grace, ce mai facea, dacă era bine. Luna era în vârful cerului, dominanta matelotilor ei, stelele. Valurile muşcau nervoase din cer, parcă cerând partea lor. Molucco se apropie de Connor şi spuse:
- Bună treabă, Connor. Toate tunurile lucesc.
- Multumesc, domnule! raspunse Connor trezindu-se din visare. Aş avea o rugaminte la dumneavoastră.
- Spune, Connor ! spuse Molucco întrebându-se care e problema.
- Ati putea , mâine, să mă lasati să o vad pe sora mea?
- Sigur. Acum termină tunul. Hai, executarea!
*
- Asta e povestea mea, spuse Grace oftând. Ştiu că e scurtă, dar... Cască. Dar vreau să mă culc. Noapte bună, Lorcan. Sper să dormi bine. Grace se întoarse cât mai confortabil în pat şi adormi, fiindcă era obosită.
Lorcan se ridică de pe podeaua cabinei şi se apropie de pat. Întinse încet o mână înspre Grace. Ea nu simti nimic, mâncase o delicioasă supă cu un medicament special ce te adormea aproape instantaneu. Caută gâtul ei cu mână şi îşi plimbă degetul pe gâtul ei. ' Are pielea cea mai fină... ' Îşi spuse Lorcan. Se apropie cu buzele de gâtul lui Grace şi o atinse uşor. Nu vroia încă să muşte. Dorea ca Grace să nu simtă durerea provocată de muşcatură. Îşi plimbă buzele tandru pe gâtul ei, cautând un loc mai bun ca să muşte. Îşi spuse în gând doar atât : ' Scuze că am mintit. Eu am sentimente.. Doar pentru tine! ' Muşcă. Statea savurând sângele cu aromă de trandafir, de la fata pe care o iubea. Se desparti de gâtul ei, şi caută fata. O întoarse spre el şi o sarută încet. Statu aşa cam un minut, bucurându-se de buzele catifelate ale ei. Se ridică uşor din genunchi, fară să o trezească. Se aşeză pe podea şi spuse încet, ca pentru sine:
- Te iubesc, Grace...
~~~
Pentru a evita incidentele, acest fic este o continuare a volumului 2 din Vampirati, in varianta mea.
Cam atat. Doua capitole sunt de ajuns. Ja ne.