The life of an Uchiha

[angeliqueVampire]

Cap. 21 – „Ea e!”

Ploaia rece de septembrie se aşternuse şi peste padurea mintii, aflată în vecinatatea satului sunet. Copacii, altadată drepti şi de neclintit, se unduiau în bataia vîntului precum trestia cea firavă. Aura întunecată a padurii disparuse demult, iar singurul lucru ce ramasese intact parea să fie sentimentul de teamă pe care ţi-l exprima codrul. Oamenii încă îşi aminteau de acele vremuri în care shinobii experimentati încercau să incendieze zonele, în speranta că vor gasi trupele Lordul Orochimaru. Inutil însă, caci padurea se regenera, şi practic, era invincibilă.
Acelaşi loc, aceeaşi casuţă abandonaţă şi aproape darîmată, dar trei personaje total diferite. O fată cu parul de culoarea noptii fară lună, nu foarte lung, şi cu ochii albastru-închis, aproape negru, gonea nebuneşte pentru a-l prinde pe cel de-al doilea, un brunet la fel de sumbru la prima vedere, cu ochii de culoarea cerului fară nori. Lîngă ei, o fată blondă, se pare că era destul de încercată de vopsele de par, dar avea aceeaşi ochi negrii, reci.
-Yu, Ryo, încetati! Strigă ea.
Cei doi se opriră ca la comandă, iar din casuta darapanată ieşi un tînar înalt, cu ochi verzi şi par alb. Privi fetele speriate ale brunetilor, iar apoi rîse vreo cîteva minute, după care redeveni serios şi le spuse:
-Orochimaru a acceptat misiunea noastră! Spuse uitîndu-se la brunetă. Ce este, Yuri? Ar trebui să fi bucuroasă să-ţi revezi rudele...


Konoha...satul perfect pentru o viaţă liniştită, de pace şi linişte. Nimic nu se putea compara cu maretia atinsă de această localitate, mai nou foarte populată şi bogată. Totul începu de la organizare,împartirea sarcinilor odată atribuite doar lordlui Hokage, dar acum executate de cei mai de seamă şi mai de încredere oameni ai satului, sub denumirea de . Urmă apoi o revolutie interesantă în domeniul educatiei tinerilor shinobi, şi în multe alte domenii, mai mult sau mai putin importante.
În această splendidă zi de duminică, Naruto Uzumaki se multumise să privească din biroul sau spre sat. Era multumit. Totul era perfect, sau aproape perfect. Cruda realitate facea acel paradis un loc foarte des atacat de grupuri de mercenari, toti trimişi se pare de acelaşi mare shinobi, Orochimaru.
„De ce această osteneală? Ce vrea de la noi. Recunosc, averea satului a scazut, nu mai suntem bogati, astfel încît să cumparam shinobi de pe alte meleaguri. Ne descurcam cu ce avem, chiar dacă asta înseamnă putin. Oare...” gîndi Naruto, dar înainte să termine un Ambu dadu navală în birou.
-E ea! S-a întors! Ţipă el disperat.
La acest avertisment, blondul îşi strînse trupele şi porni el însuşi spre poarta principală. Acolo îi fu dat să vadă patru oameni, acoperiti în totalitate de nişte pelerini negre.
-Deci e adevarat! Exclamă Hokage. Te-ai întors...Yuri...
La auzul ultimului cuvînt, unul dintre shinobi şi-a dat jos gluga, care îi acoperea fata. Lasă la vedere un chip alb precum spuma laptelui, bine îngrijit şi frumos. Ochii nu îi mai erau aceeaşi. Frumoşii ochi negrii fuseră înlocuiti de nişte picaturi albastru-închis. Privirea ei nu mai exprima încredere şi curaj, ci doar rautate pură. Un singur lucru mai ramase la fel. Parul negru, lasat în vînt, curgînd pe umerii fini.
-Nu m-am întors! Spuse ea cu voce fermă, dar cu un ton pierdut. Nu mai sunt aceeaşi, Hokage! Asta o vei afla pe pielea ta!
Pelerina cazu uşor pe pamîntul cald, lasînd la vedere un trup bine construit, foarte frumos, acoperit de nişte haine mulate pe corp, care îi accentuau formele bine definite. Înainte să-şi poată începe ataul, frumoasa brunetă îi şopti ceva pe o altă limbă colegului din stînga ei, ceva ce putea fi înteles doar de ei. Mascatul dadu ferm din cap, aprobînd spusele fetei. Lupta începu.

heyya minna! miky's back cu forte proaspete :P
new chapter so, sper ca nu va doare mana...
nextu...in curand...