Exilul iubirii

[Child Of Sunset]

Bun , stiu ca a trecut cam mult timp de cand nu am mai postat pe aici , dar eh...nu am prea avut timp . Acum revin cu un capitol nou . Enjoy !

Chokolate.obsession - ma bucur ca stii sa prezici...dar ar trebui sa-ti verifici globul de cristal , nu mai functioneaza

stup!d.cherry - nu ai fost dura , multumesc pentru ca ai spus ceea ce gandeai , dar te asigur ca fic-ul nu este o versiune a lui Iubire de Liceu by Lye

Capitolul V - Noi probleme


A doua zi dimineaţă , lucrurile îşi urmară cursul lor normal în casele celor doi adolescenţi , dar culmea : fiecare se gândea la celălalt . Ken îţi amintea amuzat discu?ia pe care o avusese cu fata în seara precedentă , atunci când o însoţise acasă în timp ce Anna îl tot bombănea . Se părea ca mica lor discuţie avusese efecte diferite asupra celor doi , dar cum niciunul nu se grăbea pentru a merge la şcoală , mamele lor îi tot împingeau de la spate , până când , într-un final , cei doi nu avură încotro , sfârşind astfel prin a-şi pierde şirul gândurilor , renunţând definitiv la amintirile serii trecute , concentrându-se asupra unor lucruri mult mai importante . Punându-şi uniformele şi luându-şi ghiozdanele pe un umăr , cei doi începură a se îndrepta agale spre liceul Calyastra . Ken nici măcar nu privea în jurul lui în timp ce Anna îşi aranja părul la fiecare cinci minute . Totul decurgea la fel ca în fiecare zi . Până şi adierile vântului erau neschimbate , conturând monotonia dintotdeauna . Deodată , în calea băiatului ieşi Keith .
- Bună dimineaţa ! Ce întâmplare că te întâlnesc !
- Salut ! răspunse Ken plictisit .
- Mergem împreună spre şcoală ?
- Cum vrei !
Keith observă cu uşurinţă şi destul de curând că scotea cuvintele cu cleştele de la celălalt , aşa că se hotărî să-i dea pace măcar până când ajungeau . Într-un sfârşit , ştia că va trebui să se obişnuiască cu acest caracter indiferent al lui Ken . Urmau să fie colegi pentru următorii trei ani şi pe deasupra mai stăteau şi în aceeaşi bancă . Odată şi odată tot trebuiau să găsească o soluţie pentru a trăi în armonie , deşi Ken nu dădea semne că şi-ar fi dorit aşa ceva . Poate că păruse prietenos in ziua precedentă , dar acum era mai rece decât o statuie sculptată în gheaţă , ceea ce-i sporea confuzia lui Keith . Ce fel de băiat era Ken ? Aceasta era întrebarea ce roia în mintea băiatului roşcat .
Anna ajunse în faţa liceului şi urcă treptele spre uşa de la intrare când , Împiedicându-se de ultima treaptă , se dezechilibră , iar dacă nu era Ken s-o prindă în braţe , se alegea în mod sigur cu o vânătaie urâtă .
- Se pare că-n ultima vreme îţi tot salvez pielea , nu-i aşa ?
- Nu era nevoie ! Mă descurcam şi singură !
- Bine atunci ! Cum vrei !
Spunând acestea , băiatul îi dădu drumul , aceasta căzând pe asfaltul rece şi lovindu-se la picior .
- Pentru ce ai făcut asta , idiotule ? se răsti fata , ridicându-se şi masându-şi zona în care urma să apară o vânătaie de toată frumuseţea .
- Nu ai spus că te descurci singură ? Ce rost mai avea să te împovărez eu ?
- Tu , fir-ai să fii ! ţipă aceasta , ridicând palma pentru a-l lovi .
El însă i-o prinse la timp , coborându-i-o brutal . O privi amuzat în ochi şi îi eliberă braţul , începând să râdă .
- Nu fi isterică !
- Isterică e mama ta , nu eu !
- Măsoară-ţi cuvintele sau o să te fac să regreţi ! Cine te crezi ?
- Dar tu ? Cu ce drept mă trânteşti ?
- Demento , încetează odată ! Am vrut să te ajut , dar tu nu m-ai lăsat ! Nu eşti în toate minţile ?
- Taci ! EÅŸti un afurisit !
- Şi tu o pacoste ce nu-şi ţine gura aia mare !
Keith îi privea ciudat şi nu-i venea să creadă ce vede . Cei doi se certau mai rău decât nişte fraţi şi era absolut clar pentru el că niciunul nu avea de gând să renunţe la scandal . Erau atât de înverşunaţi unul împotriva celuilalt încât acesta se temea că cei doi se vor lua la bătaie în curând .
- Ce se întâmplă aici ? se auzi o voce răguşită , dar autoritară care întrerupse totuşi altercaţia .
- Nimic , doar ...
- ... discutam ...
- Domnule director , noi tocmai mergeam la ore ! spuse Keith , trăgându-l pe Ken în clădire şi luând-o la fugă înainte ca acesta să poată protesta .
- Şi eu trebuie să plec ! se scuză Anna , urmându-le exemplul celor doi .
- Copiii ăştia , ştiu doar să dea de bucluc ! râse bătrânul domn director .
Câteva minute mai târziu , Ken păşi în clasă urmat de Keith , amândoi gâfâind , dar fiind mai liniştiţi .
- Mulţumesc , nu ştiu, ce m-aş fi făcut fără tine !
- Nicio problem? oricând !
- Ken ! se auzi în spatele lor .
Băiatul se întoarse şi observă în spatele lui o fată cu părul blond , scurt până la umeri şi cu ochii căprui ce-l fixau zâmbitori . Ţinuta ei nu era una tocmai decentă , dar cel puţin îi acoperea trupul suplu .
- Sayoko ! exclamă băiatul de parcă tocmai l-ar fi văzut pe cel mai enervant om de pe planetă . Ce vrei ?
- De ce-mi vorbeşti aşa ? se prefăcu fata ofensată , îmbrăţişându-l .
- Dispari şi lasă-mă o dată în pace ! spuse acesta , împingându-o indiferent .
Nu era prima dată când fata reacţiona în acest fel . Băiatul îi picase cu tronc ca şi celorlalte fete , dar diferenţa consta în faptul că Sayoko insista mult mai mult . Deoarece era cea mai populară fată din liceu , ura să piardă în faţa celorlalţi , indiferent de circumstanţe , dorindu-şi inima lui Ken chiar şi cu orice preţ . Numai că acesta nici n-o băga în seamă , ba mai mult o evita pe cât posibil , ceea ce-o atrăgea şi mai mult . Se ştia deja că persoana de sex feminin mai ales care se atingea măcar de Ken , avea de furcă cu Sayoko , aşa că toate celelalte preferau să-l admire de la distanţă . Era mult mai bine deoarece fata era prietenă cu băieţii periculoşi ai cartierului , iar dacă ea pocnea din degete , oricine ar fi ajuns în spital sau mai rău . De aceea nimeni nu-şi încerca norocul cu ea . Toţi tăceau în faţa ei , toţi în afară de Ken care nici nu se sinchisea să-i dea atenţie .
Băiatul se duse la locul lui sub privirile revoltate ale fetei .
- O să fii al meu , Ken Assako , vei vedea !
- Treceţi la locurile voastre ! spuse dirigintele , intrând în clasă şi încercând să facă linişte .
Anna păşi în sala de curs , nervoasă , privind încruntată în jurul ei şi se trântindu-se în bancă fără a scoate vreun sunet . Din fericire , profesoara nu sosise şi ea avea timp să se calmeze , sau cel puţin aşa presupunea . Într-un colţ al clasei , cinci fete râdeau zgomotos , fiind înconjurate de majoritatea băieţilor din acel colectiv . Anna nu putea să le sufere cu nici un chip , dar prefera să tacă şi să suporte decât să se ia la bătaie cu acestea , deşi ştia că ar fi ieşit învingătoare .
- Te simţi bine ? Eşti roşie la faţă . S-a întâmplat ceva ?
- Nemernicul acela de Ken îi-o plătesc eu ! Ai să vezi , Kelly !
- Ia uite cine a venit ! se auzi un glas din grupul vesel .
- Dacă mai scoate aia vreun sunet , jur că mă mătur cu ea pe jos ! Idioata ! spuse Anna printre dinţi .
Fata din celălalt grup păru că se încruntă , semn că auzise afirmaţia adolescentei . Atmosfera se încinse în clasă şi cele două îşi aruncau priviri pline de venin .
- Gata , potoliţi-vă ! încercă Kelly să le împace pentru a evita un scandal .
Anna se ridică în picioare , ignorândi-şi prietena şi era pregătită să se înfigă în părul colegei ei când se auzi catalogul pe catedră .
- Anna , Kate , la mine acum ! Să dea sfântul să nu ştiţi lecţia că jar mâncaţi !
Ambele fete încetară să se mai războiască şi păşiră în faţa clasei . Anna zâmbi triumfătoare . Norocul ei că de data aceea îşi învăţase lecţia . Era pregătită să o facă de râs pe adversara ei în doi timpi şi trei mişcări . Nici nu-i dădu colegei sale ocazia să scoată vreun cuvânt că ea şi termină de spus teoria .
- Anna 10 , Kate 4 ! Să zici mersi că nu ţi-am pus 2 pentru că atâta meritai !
- Fir-ai tu , înjură fata .
- Ai spus ceva ? Mai vrei o notă cumva şi nu ştii cum să-mi dai de veste ?
- Nu am deschis gura !
Cele două trecură la locul lor şi în scurt timp , clopoţelul anunţă sfârşitul orei . Anna ieşi împreună cu Kelly pe coridor pentru a lua o gură de aer proaspăt .
- Las că vezi tu , Anna Kaneto !
- Calmează-te , Kate ! Nu e decât o fraieră nepopulară ! Ce-ţi faci atâtea griji ?
- Taci ! se răsti fata . Nu-mi pasă de notă , da, nimeni nu mă calcă pe mine în picioare ! Să fie clar !
Pe coridor , Anna o vorbea de rău pe Kate . Era ceva în vocea ei care trăda plăcerea pe care o simţise umilind-o .
- Ai văzut ce i-am făcut ? şi acesta e doar începutul !
- Anna , nu crezi că ai întrecut măsura ? ?i� Anna ?
Dar brusc , fata nu-i mai acorda atenţie . Tocmai îl zărise pe Ken şi se părea că clocotea de nervi . Nici băiatul nu se uita prea frumos la cele două , dar ea în mod sigur avea de gând să-l facă praf . I se putea citi această dorinţă în privire .
- Tu începu ea .
- ... mă enervezi , spuse Ken .
- Rău de tot ! strigară amândoi , ajungând faţă în faţă .
- Pleacă !
- Nu vreau ! Pleacă tu !
- Idiotule !
- Fraiero !
- Te fac praf !
- Nu mai spune ! Tu ÅŸi cu cine ?
- Dispari !
- Taci !
- Taci tu !
- Ba tu !
- Nu , tu primul !
- Nici nu mă gândesc !
- Afurisitule !
- Ba tu eÅŸti ÅŸi mai ÅŸi !
- IA TĂCEŢI AMÂNDOI CĂ MI-AŢI FĂCUT CAPUL PRAŞTIE ! se răstiră atât Kelly cât şi Keith în acelaşi timp .
Cei doi adolescenţi rămaseră puţin uimiţi de izbucnirea celor din faţa lor , dar apoi continuară să se certe cu înverşunare , de parcă venise Apocalipsa . Era incredibil ceea ce se petrecea între ei. Abia dacă se cunoşteau şi deja ajunseseră să se urască . nu era de mirare , mai ales pentru că firile lor erau asemănătoare , amândoi fiind iuţi la mânie . Niciunul nu avea de gând sa se oprească prea curând , aşa că ceilalţi doi se hotărâră să le joace o festă : îi împinseră într-o sală de curs apropiată şi închiseră uşa , blocându-i şi lăsându-i astfel singuri în semiîntuneric .
- Daţi-mi drumul de aici ! Nu vreau să rămân în acelaşi loc cu maniacul acesta ! strigă Anna , bătând cu şutul în uşă .
- Hei , nu fi tâmpită ! se răsti Ken , trăgând-o de braţ .
- Nu mă atinge că-ţi dau una de vezi stele verzi ! Prietenul tău e idiot !
- Åži prietena ta !
- Nu vorbi aÅŸa de Kelly !
- Nu vorbi aÅŸa de Keith !
Au strigat cei doi în cor . Anna se repezi să-l lovească , dar acesta se feri şi fata se dezechilibră , căzând în genunchi , zgâriindu-si pielea . Părul răvăşit îi căzu pe chip , acoperindu-i privirea .
- Ţi-o cauţi cu lumânarea ! strigă ea , ridicându-se şi împingând-l .
Acesta zâmbi şi o trase spre el cu gândul s-o enerveze , numai că se întâmplă ceva cu totul neprevăzut : Ken o apropie atât de mult încât buzele lor se contopiră într-un sărut dulce , dar în acelaşi timp pasional . Amândoi se priviră uimiţi , dar niciunul nu se retrăgea , asta până când uşa nu se dădu de perete , făcându-şi apariţia cei doi prieteni ai adolescenţilor care se uitau la ei şocaţi , neştiind ce ar fi putut spune .
- Văd că nu pierdeţi vremea !
- Mare greşeală , Ken ! tună Anna , ignorându-i şi trăgându-i băiatului un şut în abdomen , făcându-l să cadă în genunchi .
- Fraiero !
Anna zâmbi triumfătoare şi ieşi din încăpere , urmată îndeaproape de Kelly care chicotea . Era mulţumită pentru că reu?ise să îşi descarce furia pe el .
- Eşti bine ? întrebă Keith , apropiindu-se de şi întinzându-i mâna pe care acesta se sprijini imediat .
- Fir-ai tu , Anna , îţi arăt eu ţie! ameninţă Ken , ţinându-se cu mâna de abdomen . Lucrurile nu vor rămâne aşa !
Într-un colţ de lângă sala respectivă , Sayoko urmărise întreaga scenă şi acum era mai nervoasă ca oricând , lucru demonstrat de tremurul necontrolat al trupului ei .
- Fetiţo , nici nu ştii cu cine te-ai pus ! O să te fac să plăteşti pentru asta !