Hmmm�you�re not so hot
Prologue-O amintire ce v-a continua sa traiasca
-Chiar trebuie sa plec?Mama a plecat si ea,dar eu nu vreau sa plec!se auzi glasul ragusit de atata plans al unei fetite de vreo 6 anisori.
-Nu vei pleca acum.Cand vei ajunge la varsta de 15 ani,atunci te vei putea duce pe pamant,sa inveti despre oameni si despre traditiile lor.Pe pamant oamenii comit multe rele,fura si insala.Tu sa nu fii ca ei,fii asa cum te-am crescut.Se auzi o voce groasa si poruncitoare de partea cealalta a camerei.
-Dar tati...De ce eu? Micutul ingeras nu mai apuca sa spuna nimic,deoarece vocea asupritoare a tatalui sau o oprii imediat.
-Vei face asa cum iti spune tatal tau.Mama ta a murit in acel razboi crunt,dar asta nu inseamna ca nu mai trebuie sa mai asculti de mine si de ceilalti...
-Si tu,Mizuno?Esti de acord cu el?Ma lasi si tu balta?-spuse fetita care izbucni in plans
-Nu mai plange.Stii ca trebuie sa te obisnuiesti cu ideea ca peste 9 ani nu vei mai fii pe taramul nostru,pe taramul tatalui tau.
-Nu mai vreau sa va aud.Eu am plecat de aici. Spunand acestea,micuta pleca spre camera ei. Era de culoare mov deschis,in mijloc un pat rotund si mare,la fereastra,in stanga, o masuta si 2 scaune unde servea de obicei ceaiul cu cea mai buna prietena a ei,Seira,iar langa era un dulapior unde avea hainele.La dreapta avea biroul si cufarul alb,cu fel si fel de pietricele,pe care il avea amintire de la mama ei,alaturi se gasea un alt birou si o oglinda mica ,pe care avea lipite stelute mici si albastre.Tanara copila se tranti in pat si se gandea la viata pe care o va duce pe pamant peste 7 ani.Dar mai avea mult timp pana ce va pleca de acasa,locul unde a crescut.,,Oare cum va fi viata pe pamant?Ce voi face de atunci,cand va venii timpul sa plec?Voi reusii sa imi conving tatal impunator sa ma lase sa stau aici si sa nu mai plec?"Mii si mii de intrebarii ii navaleau mintea tinerei,iar din aceasta cauza durerea de cap venise.Se pare ca aceasta se cam conformase cu ideea de a pleca,dar nu in totalitate.Trebuia sa fie cuminte si sa isi convinga tatal sa renunte la aceea idee, fapt ce micutei nu ii convenea.Aceasta a adormit in zece minute,fiind prea obosita.
Peste 3 ore...
-Domnule,sa o trezesc pe fiica dumneavoastra?Este ora 6, ora cinei.Bucataresele au pregatit ceea ce ati ordonat,domnule.
-Foarte bine,atunci.Du-te si trezeste-o.Asta-seara vreau sa iau o cina linistita,nu mai vreau sa faca mofturi.
-Cum doriti domnule.Si acum,ma scuza-ti.
Menajera,urca scarile mari si se indrepta spre camera fetitei.era o femeie tanara,de 26 de ani,cu parul scurt si mov,ochii albastrii precum cerul.,,fetita asta aduce numai necazuri stapanului.Daca Eleanor a murit,acum nu mai rade,mereu sufera.Cineva trebuie sa ii aduca o mama,ii trebuie".Ajunse ii fata usii din camera fetitei.aceasta ciocane,dar nu ii raspunde nimeni .Se ingrijoreaza,asa ca intra,dupa ce a stat putin pe ganduri.
-Domnisoara Yuuki,este o...Domnisoara?
Fetita nu era in camera ei.
-Unde s-a mai dus acum?Intotdeauna face acelasi lucru.Ma pune sa o caut,desi stie ca eu stiu unde este.Poate ar trebuii sa iti cauti o alta ascunzatoare,aceea e de moda veche.-spuse menajera in timp ce radea....Dar nu mai apuca sa rada ca imediat se auzi un glas de fetita:
-Dar cine a spus ca ma ascund?Minato,de data asta am gasit altceva.Pa pa!-Si fetiza ii zambii larg ,dupa care o inchise pe Minato in camera ei.
-Cauti cheile?Degeabaaaa!Ti le-am luat cand ai luat pauza de masa.Esti prea usor de pacalit.
-Hei,domnisoara,da-mi drumul.Tatal tau se va supara daca va afla si de aceasta nazbatie.Zise menajera in speranta ca ii va inchide gura micutzei nazdravane si ca ii va deschide usa in cele din urma.
-Eu nu prea cred ca va afla.Acum te am la degetul mic.Ai uitat ca nu ai voie cu telefonul in casa?A? I-a spune?
-Telefon?Eu nu am niciun telefon.Zise Minato mirata de ce a spus Yuuki .
-Acum ai.Ti-am facut eu cadou.Raspunde Yuuki in timp ce radea invingatoare.
-Esti vicleana,domnisoara.Data viitoare am sa ma asigur ca nu va mai fii cum vrei tu.
-Acum ma duc in sufragerie.Parca este ora 6,nu?
-Da,domnisoara.Tatal tau m-a trimis dupa tine.Se va infuria iarasi,iar asta nu cred ca e de bine.Mai bine te-ai duce repede.
-Bine.Acum stai cuminte si sa nu scoti niciun sunet.Am plecat la masa.
-Dar...dar...daca stapanul are nevoie de mine?
-Oh,nu-ti fa griji.Sunt destule menajereStai aici pana vin eu.
-Da,stau.In fond,nici nu am unde sa plec.
Micuta pleca si o lasa singura pe menajera.Se grabea cu pasi marunti sa coboare scarile ce pentru ea ii pareau gigantice.Ajunse in sufragerie,unde se afla deja fratele ei si tatal ei:
-Vad ca pana la urma ai venit.Nu i-ai m-ai facut nicio farsa menajerei?-chicoti fratele ei,in timp ce ea e aseza la masa lunga din lemn uscat.Era o camera mare,cu o masa in mijloc ce avea in jurul ei niste scaunele tot din lemn uscat,pe pereti se gaseau diferite tablouri care mai de care mai frumoase,iar in stanga,langa usa,se gasea o biblioteca micuta,unde erau asezate mai multe rafturi cu carti prafuite si o fotografie a mamei ei,aceasta zambind. Pe tavan stea atarnat un candelabru foarte pretios,opera mamei ei.
-Oh,fratioare,gandeste-te,ca de aceea dumnezeu ti-a dat creier...sau tu iti folosesti numai Cerebelul?hihihi...
-Foarte amuzant.Adu-mi aminte sa imi notez si gluma aceasta in agenda.
Acela era fratele ei,in varsta de 8 ani.avea parul negru ca smoala,iar ochii negrii precum noaptea.Se juca mai mereu cu ea,nici el nu prea il suporta pe tatal lui dar stia ca nu trebuia sa il contrazica.
-Si fratioare,i-a zii...ti-a mai facut vreo fata,vreo confesiune,ceva? ai mai primit scrisori?A?A?-Intreaba Yuuki curioasa de felul sau.
-Ma stii pe mine.Normal ca da. Aproape in fiecare zi primesc cate una.
-Cate una?Adica cate o fata sau cate o confesiune?
-Hai te rog...
-Bine bine.Cum zici tu,ROMEO!
-Liniste am spus!Ce e aici?Circ?Vreau sa mananc in pace.Vorbii poruncitor tatal arogant al celor doi frati.
-Haide tati.Fii si tu mai vesel.
-Akito, vreau sa iti amintesc ca peste 7 ani,vei pleca impreuna cu Yuuki pe pamant,pentru a avea grija de ea,ne-am inteles?
-Da,tata.Raspunde Akito pe un ton mai jos. ,,Ce tata arogant.Nu se gandeste la persoanele din jur.Nu are sentimente.Un adevarat tiran.Ma intreb daca l-a durut sau daca a suferit macar pentru putin atunci cand mama ne-a parasit.Pacat de el.E mereu rece cu noi.Niciodata nu l-am vazut zambind. Atunci cand s-a insurat cu mama,era mai fericit decat este acum?Da...De parca acum este mai fericit.Ce tot ma gandesc eu?Cred ca nu o sa-l conving in viata mea sa renunte la decizia lui tampita.Oare ce se afla in mintea lui?Nimic?Da..cred si eu.."gandea brunetul in timp ce isi savura felul 3 si anume deliciosul desert.
-Eu am terminat aici.Ma duc sa fac o baie.Ma scuzati...
Yuuki se ridica de la masa, furioasa si se indrepta spre baie,dar nu inainte de a-si chema bona care o ingrijise de cand murise mama acesteia.Femeia,in varsta de 27 de ani,avea parul blond auriu,ochii albastrii si purta mereu verde.Cei drept ii placea verdele foarte mult.
-Ariela?Esti aici?Blondina o cauta in vechea camera a femeii.Vazand ca nu e,aceasta a plecat mai departe spre gradina pe care obisnuia sa o ingrijeasca mai mereu.Nu dadea la nimeni voie sa o ingrijeasca,doar fetitei,caci cele 2 au avut grija ca florilor sa nu le lipseasca apa,dar ea facea mai toata treaba.Uneori o mai ajuta si Yuuki la treaba.
-Ariela? Ariela?Esti aici?hello?blondina striga in timp ce o cauta cu ochii pe bona ei.la un moment dat,blondina o zarii pe bona stand pe o bancuta,tinand un trandafir rosu in mana si care statea cu ochii atintiti spre trandafiri,mintea parca zburand in alta parte.
-Hei Ariela..pamantul catre marte.Yuuki007 catre STRYCATs831.Ma receptionezi?
-Hahaha�micuto.Te-am auzit.
-Da..cred si eu.Spuse fetita pe un ton sarcastic
-Si,de ce ma cautai?Spunea aceasta uitandu-se la cerul albastru.
-O,da..imi poti pregatii baia acum sau sa pun pe altcineva?
-Oh,nu.Nu am nicio treaba. Vin in 5 minute.
-Da.Ok,dar tu ce faceai aici?Stiu ca de obicei te plimbi pe aici,dar nu te-am vazut pana acum stand pe bancuta asta.Si pe deasupra,pari trista...S-a intamplat ceva?
-Poi..ei bine eu,imi lipseste foarte mult�
Sper ca v-a placut creatia mea de moment.Mi-a batut imaginatia la fereastra si m-am gandit sa deschid geamul si sa o primesc inauntru.Astept criticile si sfaturile voastre.Hope you like it!
Prologue-O amintire ce v-a continua sa traiasca
-Chiar trebuie sa plec?Mama a plecat si ea,dar eu nu vreau sa plec!se auzi glasul ragusit de atata plans al unei fetite de vreo 6 anisori.
-Nu vei pleca acum.Cand vei ajunge la varsta de 15 ani,atunci te vei putea duce pe pamant,sa inveti despre oameni si despre traditiile lor.Pe pamant oamenii comit multe rele,fura si insala.Tu sa nu fii ca ei,fii asa cum te-am crescut.Se auzi o voce groasa si poruncitoare de partea cealalta a camerei.
-Dar tati...De ce eu? Micutul ingeras nu mai apuca sa spuna nimic,deoarece vocea asupritoare a tatalui sau o oprii imediat.
-Vei face asa cum iti spune tatal tau.Mama ta a murit in acel razboi crunt,dar asta nu inseamna ca nu mai trebuie sa mai asculti de mine si de ceilalti...
-Si tu,Mizuno?Esti de acord cu el?Ma lasi si tu balta?-spuse fetita care izbucni in plans
-Nu mai plange.Stii ca trebuie sa te obisnuiesti cu ideea ca peste 9 ani nu vei mai fii pe taramul nostru,pe taramul tatalui tau.
-Nu mai vreau sa va aud.Eu am plecat de aici. Spunand acestea,micuta pleca spre camera ei. Era de culoare mov deschis,in mijloc un pat rotund si mare,la fereastra,in stanga, o masuta si 2 scaune unde servea de obicei ceaiul cu cea mai buna prietena a ei,Seira,iar langa era un dulapior unde avea hainele.La dreapta avea biroul si cufarul alb,cu fel si fel de pietricele,pe care il avea amintire de la mama ei,alaturi se gasea un alt birou si o oglinda mica ,pe care avea lipite stelute mici si albastre.Tanara copila se tranti in pat si se gandea la viata pe care o va duce pe pamant peste 7 ani.Dar mai avea mult timp pana ce va pleca de acasa,locul unde a crescut.,,Oare cum va fi viata pe pamant?Ce voi face de atunci,cand va venii timpul sa plec?Voi reusii sa imi conving tatal impunator sa ma lase sa stau aici si sa nu mai plec?"Mii si mii de intrebarii ii navaleau mintea tinerei,iar din aceasta cauza durerea de cap venise.Se pare ca aceasta se cam conformase cu ideea de a pleca,dar nu in totalitate.Trebuia sa fie cuminte si sa isi convinga tatal sa renunte la aceea idee, fapt ce micutei nu ii convenea.Aceasta a adormit in zece minute,fiind prea obosita.
Peste 3 ore...
-Domnule,sa o trezesc pe fiica dumneavoastra?Este ora 6, ora cinei.Bucataresele au pregatit ceea ce ati ordonat,domnule.
-Foarte bine,atunci.Du-te si trezeste-o.Asta-seara vreau sa iau o cina linistita,nu mai vreau sa faca mofturi.
-Cum doriti domnule.Si acum,ma scuza-ti.
Menajera,urca scarile mari si se indrepta spre camera fetitei.era o femeie tanara,de 26 de ani,cu parul scurt si mov,ochii albastrii precum cerul.,,fetita asta aduce numai necazuri stapanului.Daca Eleanor a murit,acum nu mai rade,mereu sufera.Cineva trebuie sa ii aduca o mama,ii trebuie".Ajunse ii fata usii din camera fetitei.aceasta ciocane,dar nu ii raspunde nimeni .Se ingrijoreaza,asa ca intra,dupa ce a stat putin pe ganduri.
-Domnisoara Yuuki,este o...Domnisoara?
Fetita nu era in camera ei.
-Unde s-a mai dus acum?Intotdeauna face acelasi lucru.Ma pune sa o caut,desi stie ca eu stiu unde este.Poate ar trebuii sa iti cauti o alta ascunzatoare,aceea e de moda veche.-spuse menajera in timp ce radea....Dar nu mai apuca sa rada ca imediat se auzi un glas de fetita:
-Dar cine a spus ca ma ascund?Minato,de data asta am gasit altceva.Pa pa!-Si fetiza ii zambii larg ,dupa care o inchise pe Minato in camera ei.
-Cauti cheile?Degeabaaaa!Ti le-am luat cand ai luat pauza de masa.Esti prea usor de pacalit.
-Hei,domnisoara,da-mi drumul.Tatal tau se va supara daca va afla si de aceasta nazbatie.Zise menajera in speranta ca ii va inchide gura micutzei nazdravane si ca ii va deschide usa in cele din urma.
-Eu nu prea cred ca va afla.Acum te am la degetul mic.Ai uitat ca nu ai voie cu telefonul in casa?A? I-a spune?
-Telefon?Eu nu am niciun telefon.Zise Minato mirata de ce a spus Yuuki .
-Acum ai.Ti-am facut eu cadou.Raspunde Yuuki in timp ce radea invingatoare.
-Esti vicleana,domnisoara.Data viitoare am sa ma asigur ca nu va mai fii cum vrei tu.
-Acum ma duc in sufragerie.Parca este ora 6,nu?
-Da,domnisoara.Tatal tau m-a trimis dupa tine.Se va infuria iarasi,iar asta nu cred ca e de bine.Mai bine te-ai duce repede.
-Bine.Acum stai cuminte si sa nu scoti niciun sunet.Am plecat la masa.
-Dar...dar...daca stapanul are nevoie de mine?
-Oh,nu-ti fa griji.Sunt destule menajereStai aici pana vin eu.
-Da,stau.In fond,nici nu am unde sa plec.
Micuta pleca si o lasa singura pe menajera.Se grabea cu pasi marunti sa coboare scarile ce pentru ea ii pareau gigantice.Ajunse in sufragerie,unde se afla deja fratele ei si tatal ei:
-Vad ca pana la urma ai venit.Nu i-ai m-ai facut nicio farsa menajerei?-chicoti fratele ei,in timp ce ea e aseza la masa lunga din lemn uscat.Era o camera mare,cu o masa in mijloc ce avea in jurul ei niste scaunele tot din lemn uscat,pe pereti se gaseau diferite tablouri care mai de care mai frumoase,iar in stanga,langa usa,se gasea o biblioteca micuta,unde erau asezate mai multe rafturi cu carti prafuite si o fotografie a mamei ei,aceasta zambind. Pe tavan stea atarnat un candelabru foarte pretios,opera mamei ei.
-Oh,fratioare,gandeste-te,ca de aceea dumnezeu ti-a dat creier...sau tu iti folosesti numai Cerebelul?hihihi...
-Foarte amuzant.Adu-mi aminte sa imi notez si gluma aceasta in agenda.
Acela era fratele ei,in varsta de 8 ani.avea parul negru ca smoala,iar ochii negrii precum noaptea.Se juca mai mereu cu ea,nici el nu prea il suporta pe tatal lui dar stia ca nu trebuia sa il contrazica.
-Si fratioare,i-a zii...ti-a mai facut vreo fata,vreo confesiune,ceva? ai mai primit scrisori?A?A?-Intreaba Yuuki curioasa de felul sau.
-Ma stii pe mine.Normal ca da. Aproape in fiecare zi primesc cate una.
-Cate una?Adica cate o fata sau cate o confesiune?
-Hai te rog...
-Bine bine.Cum zici tu,ROMEO!
-Liniste am spus!Ce e aici?Circ?Vreau sa mananc in pace.Vorbii poruncitor tatal arogant al celor doi frati.
-Haide tati.Fii si tu mai vesel.
-Akito, vreau sa iti amintesc ca peste 7 ani,vei pleca impreuna cu Yuuki pe pamant,pentru a avea grija de ea,ne-am inteles?
-Da,tata.Raspunde Akito pe un ton mai jos. ,,Ce tata arogant.Nu se gandeste la persoanele din jur.Nu are sentimente.Un adevarat tiran.Ma intreb daca l-a durut sau daca a suferit macar pentru putin atunci cand mama ne-a parasit.Pacat de el.E mereu rece cu noi.Niciodata nu l-am vazut zambind. Atunci cand s-a insurat cu mama,era mai fericit decat este acum?Da...De parca acum este mai fericit.Ce tot ma gandesc eu?Cred ca nu o sa-l conving in viata mea sa renunte la decizia lui tampita.Oare ce se afla in mintea lui?Nimic?Da..cred si eu.."gandea brunetul in timp ce isi savura felul 3 si anume deliciosul desert.
-Eu am terminat aici.Ma duc sa fac o baie.Ma scuzati...
Yuuki se ridica de la masa, furioasa si se indrepta spre baie,dar nu inainte de a-si chema bona care o ingrijise de cand murise mama acesteia.Femeia,in varsta de 27 de ani,avea parul blond auriu,ochii albastrii si purta mereu verde.Cei drept ii placea verdele foarte mult.
-Ariela?Esti aici?Blondina o cauta in vechea camera a femeii.Vazand ca nu e,aceasta a plecat mai departe spre gradina pe care obisnuia sa o ingrijeasca mai mereu.Nu dadea la nimeni voie sa o ingrijeasca,doar fetitei,caci cele 2 au avut grija ca florilor sa nu le lipseasca apa,dar ea facea mai toata treaba.Uneori o mai ajuta si Yuuki la treaba.
-Ariela? Ariela?Esti aici?hello?blondina striga in timp ce o cauta cu ochii pe bona ei.la un moment dat,blondina o zarii pe bona stand pe o bancuta,tinand un trandafir rosu in mana si care statea cu ochii atintiti spre trandafiri,mintea parca zburand in alta parte.
-Hei Ariela..pamantul catre marte.Yuuki007 catre STRYCATs831.Ma receptionezi?
-Hahaha�micuto.Te-am auzit.
-Da..cred si eu.Spuse fetita pe un ton sarcastic
-Si,de ce ma cautai?Spunea aceasta uitandu-se la cerul albastru.
-O,da..imi poti pregatii baia acum sau sa pun pe altcineva?
-Oh,nu.Nu am nicio treaba. Vin in 5 minute.
-Da.Ok,dar tu ce faceai aici?Stiu ca de obicei te plimbi pe aici,dar nu te-am vazut pana acum stand pe bancuta asta.Si pe deasupra,pari trista...S-a intamplat ceva?
-Poi..ei bine eu,imi lipseste foarte mult�
Sper ca v-a placut creatia mea de moment.Mi-a batut imaginatia la fereastra si m-am gandit sa deschid geamul si sa o primesc inauntru.Astept criticile si sfaturile voastre.Hope you like it!