13-01-2009, 01:36 AM
Life is pink- thanks pentru coment... sper sa nu te dezamagesc cu urmatorul capitol
angelinozupxxx - mi se pare prea banal ca Yuka sa se indragosteasca de un coleg nou, vreau ceva mai unic:P
XxX...Georgiana...XxX - nu-i nimic ca ai intarziat:-j, eu am intarziat mult cu postarea urmatorului capitol... si ma bucur ca iti place fic-ul...
Capitolul IV - Infruntarea
Patul era acoperit cu un strat subtire de zapada, ce conferea un aspect lucios. Pe el, Yuka statea ghemuita si infrigurata, cu sangele ce se inchegase pe bratul sau firav. O noua cicatrice se forma pe mana stanga, dand nastere la noi amintiri. In tot acest timp somnul ii era tulburat de cosmaruri. Tremura de fiecare data cand o briza usoara sau un fulg o atingea. Lacrimile inca i se mai scurgeau pe chip, desi trecusera cateva ore de cand adormise. Linistea imbietoare e intrerupta brusc de sunetul deranjant al telefonului.
Yuka se trezi alarmata la realitate, fiind confuza cateva secunde de locul unde se afla sau de faptele pe care le facuse. Se ridica de pe patul cristalin si imbibat cu sange, si lua telefonul de pe biroul negru. Privi nostalgica numele celei care o suna si raspunse vlaguita.
- Yuka, unde esti?! Te caut prin club de cateva ore! Unde dra*u esti? tipa apelatoarea.
- Sunt acasa, Hinako. Eram prea obosita sa mai raman in club.
- Prea obosita de la atatea partide cu Kay? Presupun ca l-ai luat si acasa pentru portia de dimineata. Nu te saturi niciodata! spuse Hinako amuzata.
- M-a parasit. Si nu am facut sex cu el, zise Yuka indurerata, iar cu aceste cuvinte lacrimile ii inundau chipul de o nuanta foarte alba.
- Nu esti buna deloc la glume. Chiar nu are haz. Ce baiat sanatos la minte ar parasi o fata atat de sexy si dispusa sa-i ofere placere...
- Kay..., grai fata nostalgica. Mi-a spus ca nu vrea placere, ci dragoste adevarata. Ma iubea pentru ceea ce eram, nu pentru ceea ce sunt acum.
- Inca un retardat sentimentalist. Pacat ca e un idiot, caci as fi facut-o eu cu el, cand am vazut ce excitat e, cand i-am atins-o. Ar fi trebuit sa te culci cu el inainte sa-ti de-a papucii... o are atat de mare...
- Bine Hinako, spuse Yuka nepasatoare.
- Deci vii la club, da? Cateva droguri si baieti te vor inveseli din plin.
- Imi pare rau, dar nu vreau sa vin. M-am saturat de droguri si nu vreau sa mai fiu o cu*va. Nu mai vreau sa fie sclava ta.
- Vino imediat aici! tipa Hinako, observand ca ordinele nu ii sunt ascultate. Nu ai vrea sa fiu impotriva ta. Viata ta ar deveni acelasi cosmar ca inainte.
- Viata mea e deja un cosmar, sublinie fata. Imi pare rau...
- Stii prea bine ca obtin mereu ce doresc. Ori vi aici de buna voie, ori ma fac a d**cu si tot vi.
- Fa ce vrei... chiar nu-mi pasa...
Cu aceste cuvinte Yuka apasa micul buton rosu, terminand comborbirea. Stia ca va regreta ca a infruntat-o pe Hinako, dar se saturase sa fie manipulata. Trebuia sa se impuna.
Privi nostalgica incaperea sadica. Covorul negru parea un abis fara sfarsit ce absoarbe incetul cu incetul micutele stelute cu colturi ascutite cel strapungeau. O patura fina invelea acel covor sadic patat de durere,suferinta si...sange. Draperiile de aceeasi nuanta se miscau haotic in bataile vantului, precum valurile involburate si nervoase ale marii, in zilele cu furtuna. Semanau cu niste cortine, ce dezvaluiau fulgii furiosi, care intrau in incapere. Cioburile cristaline presarate pe covor, straluceau la fiecare aparitie a lunii disperate. Fereastra sparta era sfasiata de vantul puternic ce o biciuia si de gheata ce se forma. In miscarile lor haotice, draperiile atingeau dulapul negru, din lemn de abanos, inalt, si foarte mare. Se simtea mangaiat de ele si gadilat de fiecare atingere gingasa a vantului si a fulgilor de zapada. In capatul opus al camerei se afla patul fetei, din acelasi lemn ca si dulapul. Era destul de mare pentru o faptura atat de mica, fiind acoperit, de un strat de nea, sub care se aflau niste asternuturi negre si fine la atingere. Peste acestea se aflau cateva perne, ce te indemnau la somn. Craniile si schetelete mici, imprimate pe fundalul intunecat, iti provocau cosmaruri. Langa acesta se afla biroul de aceeasi culoare cu asternuturile. Avea doua sertare, in care se aflau cartile prafuite de scoala. Pe aceasta se afla un laptop, oprit si afectat de zapada. Singurul obiect colorat din camera era o fotografie cu rama rosie, decolorata de trecerea timpului. Infatisa o fata ce imbratisa un baiat. Chipurile lor tinere inca mai emanau sentimentele de euforie, fericire si o scanteie, ce se amplifica incetul cu incetul,in flacara dragostei. Sentimentele ce le nutreau atunci unul pentru celalalt erau doar de prietenie. Yuka lua fotografia de pe birou, in incercarea de a mangaia chipul baiatului. Lacrimile se prelungeau de pe chipul secatuit al fetei, pe sticla incolora.Visurile utopice care le-a impartit cu Kay, se spuberasera de mult, ramanand doar anxietatea.
Puse poza pe birou si iesi incetisor, pasind pe neaua proaspata, lasand in urma doar urmele pasilor sai si cateva picaturi de sange. Parasi, camera monocromatica, cu acele mici nuante de rosu.Ajunse pe hol,intrand in incaperea din stanga sa. Peretii si tavanul erau de un albastru intens, incat parea ca te afli printre norii, dintr-o zi senina. Cu privirea incetosata se puse in pat, dorind sa doarma intr-un loc mai calduros. Abia atinse asternuturile verzi, iar soneria de la apartament se auzi. Adormita, fata se ridica indreptandu-se plictisita catre usa. Aluneca pe holul intunecat, cazand in genunchi si maini. Murmura cateva injuraturi in timp ce incerca sa se ridice. Ajungand in sfarsit la usa apartamentului, o deschise.
- Doar nu credeai ca scapi de mine atat de usor? spuse vizitatorul nocturn, din fata usii.
angelinozupxxx - mi se pare prea banal ca Yuka sa se indragosteasca de un coleg nou, vreau ceva mai unic:P
XxX...Georgiana...XxX - nu-i nimic ca ai intarziat:-j, eu am intarziat mult cu postarea urmatorului capitol... si ma bucur ca iti place fic-ul...
Capitolul IV - Infruntarea
Patul era acoperit cu un strat subtire de zapada, ce conferea un aspect lucios. Pe el, Yuka statea ghemuita si infrigurata, cu sangele ce se inchegase pe bratul sau firav. O noua cicatrice se forma pe mana stanga, dand nastere la noi amintiri. In tot acest timp somnul ii era tulburat de cosmaruri. Tremura de fiecare data cand o briza usoara sau un fulg o atingea. Lacrimile inca i se mai scurgeau pe chip, desi trecusera cateva ore de cand adormise. Linistea imbietoare e intrerupta brusc de sunetul deranjant al telefonului.
Yuka se trezi alarmata la realitate, fiind confuza cateva secunde de locul unde se afla sau de faptele pe care le facuse. Se ridica de pe patul cristalin si imbibat cu sange, si lua telefonul de pe biroul negru. Privi nostalgica numele celei care o suna si raspunse vlaguita.
- Yuka, unde esti?! Te caut prin club de cateva ore! Unde dra*u esti? tipa apelatoarea.
- Sunt acasa, Hinako. Eram prea obosita sa mai raman in club.
- Prea obosita de la atatea partide cu Kay? Presupun ca l-ai luat si acasa pentru portia de dimineata. Nu te saturi niciodata! spuse Hinako amuzata.
- M-a parasit. Si nu am facut sex cu el, zise Yuka indurerata, iar cu aceste cuvinte lacrimile ii inundau chipul de o nuanta foarte alba.
- Nu esti buna deloc la glume. Chiar nu are haz. Ce baiat sanatos la minte ar parasi o fata atat de sexy si dispusa sa-i ofere placere...
- Kay..., grai fata nostalgica. Mi-a spus ca nu vrea placere, ci dragoste adevarata. Ma iubea pentru ceea ce eram, nu pentru ceea ce sunt acum.
- Inca un retardat sentimentalist. Pacat ca e un idiot, caci as fi facut-o eu cu el, cand am vazut ce excitat e, cand i-am atins-o. Ar fi trebuit sa te culci cu el inainte sa-ti de-a papucii... o are atat de mare...
- Bine Hinako, spuse Yuka nepasatoare.
- Deci vii la club, da? Cateva droguri si baieti te vor inveseli din plin.
- Imi pare rau, dar nu vreau sa vin. M-am saturat de droguri si nu vreau sa mai fiu o cu*va. Nu mai vreau sa fie sclava ta.
- Vino imediat aici! tipa Hinako, observand ca ordinele nu ii sunt ascultate. Nu ai vrea sa fiu impotriva ta. Viata ta ar deveni acelasi cosmar ca inainte.
- Viata mea e deja un cosmar, sublinie fata. Imi pare rau...
- Stii prea bine ca obtin mereu ce doresc. Ori vi aici de buna voie, ori ma fac a d**cu si tot vi.
- Fa ce vrei... chiar nu-mi pasa...
Cu aceste cuvinte Yuka apasa micul buton rosu, terminand comborbirea. Stia ca va regreta ca a infruntat-o pe Hinako, dar se saturase sa fie manipulata. Trebuia sa se impuna.
Privi nostalgica incaperea sadica. Covorul negru parea un abis fara sfarsit ce absoarbe incetul cu incetul micutele stelute cu colturi ascutite cel strapungeau. O patura fina invelea acel covor sadic patat de durere,suferinta si...sange. Draperiile de aceeasi nuanta se miscau haotic in bataile vantului, precum valurile involburate si nervoase ale marii, in zilele cu furtuna. Semanau cu niste cortine, ce dezvaluiau fulgii furiosi, care intrau in incapere. Cioburile cristaline presarate pe covor, straluceau la fiecare aparitie a lunii disperate. Fereastra sparta era sfasiata de vantul puternic ce o biciuia si de gheata ce se forma. In miscarile lor haotice, draperiile atingeau dulapul negru, din lemn de abanos, inalt, si foarte mare. Se simtea mangaiat de ele si gadilat de fiecare atingere gingasa a vantului si a fulgilor de zapada. In capatul opus al camerei se afla patul fetei, din acelasi lemn ca si dulapul. Era destul de mare pentru o faptura atat de mica, fiind acoperit, de un strat de nea, sub care se aflau niste asternuturi negre si fine la atingere. Peste acestea se aflau cateva perne, ce te indemnau la somn. Craniile si schetelete mici, imprimate pe fundalul intunecat, iti provocau cosmaruri. Langa acesta se afla biroul de aceeasi culoare cu asternuturile. Avea doua sertare, in care se aflau cartile prafuite de scoala. Pe aceasta se afla un laptop, oprit si afectat de zapada. Singurul obiect colorat din camera era o fotografie cu rama rosie, decolorata de trecerea timpului. Infatisa o fata ce imbratisa un baiat. Chipurile lor tinere inca mai emanau sentimentele de euforie, fericire si o scanteie, ce se amplifica incetul cu incetul,in flacara dragostei. Sentimentele ce le nutreau atunci unul pentru celalalt erau doar de prietenie. Yuka lua fotografia de pe birou, in incercarea de a mangaia chipul baiatului. Lacrimile se prelungeau de pe chipul secatuit al fetei, pe sticla incolora.Visurile utopice care le-a impartit cu Kay, se spuberasera de mult, ramanand doar anxietatea.
Puse poza pe birou si iesi incetisor, pasind pe neaua proaspata, lasand in urma doar urmele pasilor sai si cateva picaturi de sange. Parasi, camera monocromatica, cu acele mici nuante de rosu.Ajunse pe hol,intrand in incaperea din stanga sa. Peretii si tavanul erau de un albastru intens, incat parea ca te afli printre norii, dintr-o zi senina. Cu privirea incetosata se puse in pat, dorind sa doarma intr-un loc mai calduros. Abia atinse asternuturile verzi, iar soneria de la apartament se auzi. Adormita, fata se ridica indreptandu-se plictisita catre usa. Aluneca pe holul intunecat, cazand in genunchi si maini. Murmura cateva injuraturi in timp ce incerca sa se ridice. Ajungand in sfarsit la usa apartamentului, o deschise.
- Doar nu credeai ca scapi de mine atat de usor? spuse vizitatorul nocturn, din fata usii.