The life of an Uchiha

[angeliqueVampire]

Cap. 20 – Becoming a shinobi

-Acum ar trebui sa vă odihniti, interveni Orochimaru. Mîine dimineaţă ne vom întîlni tot aici.
Yuri fu cea care plecă prima, poate şi fiindcă era obosită, sau poate doar ca să nu o mai audă pe Ai cu comentariile ei la adresa bruneei. Îi fuse foarte uşor să-şi gasească odaia. Intră înauntru foarte încet. Pe scaunul din dreapta statea o fată, uşor transparentă şi albastruie. Bruneta se sperie şi facu cîţiva paşi îndarat. Silueta aceea rîdea zgomotos.
-Nu trebuie să te temi de mine! Îi spuse. Numele meu este Mika.
-Um...ce eşti tu? Întrebă Yuri.
-O fantomă. Dar nu una rea. Orochimaru-sama m-a rugat să te ajut să te integrezi. Deci, ce vrei să ştii?
-Cum e construită această lume, dacă îi pot spune aşa?
-Casa fantomă exista de un veac aproape. Ceea ce s-a construit sub ea, pare imposibil, dar este o adevarată retea de tuneluri, cam cît padurea. Camerele sunt aparent mici, dar dimensiunile lor se reglează în functie de cererile dumneavoastră.
-Asta e magic! Exclamă bruneta. Dar uşile, de ce sunt aşa colorate?
-Pai, Orochimaru-sama aduce aici ninja de toate vîrstele, inclusiv copii, iar pentru ei este mai uşor să învete uşile după culori, rîse Mika.
-Copii? Nu am vazut niciunul!
-Nu mă mir. Ei ascultă tot ce zice Lordul Orochimaru... Uneori sunt parcă prea cuminti! Stapînul îi aduce din familii dezbinate, sau care pleacă la razboi, ori pur şi simplu copii fară de parinti. El ajunge să fie totul pentru ei.
Un moment de linişte se aşternu asupra celor două fete. Cea care sparse gheata fuse de această dată Mika.
-Tu de ce eşti aici?
Yuri fu destul de surprinsă de întrebarea fetei, lucru vizibil, dar pe fata ei albă se aşternu imediat un zîmbet cald.
-A fost acum ceva vreme. Familia mea era din ce în ce mai respectată în clan, chiar mai respectată decît însuşi Hokage. Eu eram mică atunci, dar îmi amintesc cum Lord Hokage îi chema periodic pe parintii mei în biroul dînsului ca să le vorbească...

*flashback*

-M-am saturat! Uchiha reprezintă stîlpul Konohai, spui? Sasuke, eu mă pot descurca fară voi! Dispareti din sat! Dispareti din vietile oamenilor! Urla blondul.
-E o greşeală, Naruto! Ai nevoie de noi, cît şi de armatele noastre! Spuse brunetul care o ţinea de mînă pe rozalie.
-Sasuke are dreptate. Ne-am saturat să facem noi totul şi tu să aştepti să primeşti laudele! Dacă vrei razboi, asta vei avea!

*end of flashback*

-Îmi amintesc doar armatele cum se ciocneau. Eu eram undeva pe un zid, departe de tot ce se întîmpla. În acel moment a aparut lîngă mine un barbat cu pielea albă şi cu parul negru lung, care mi-a propus să-l urmez, şi mi-a promis că niciodată nu voi mai vedea aşa ceva, dacă îl voi urma. Nu eram pregatită, aşa că l-am refuzat, dar am ţinut legatura. I-am promis că atunci cînd va avea nevoie de mine, voi veni negreşit!
-Nu mă gîndeam că ai trecut prin atîtea! Exclamă Mika. Ah, te voi lasa să te odihneşti!
Fantoma disparu într-o clipă. După plecarea ei, Yuri se întinse pe patul solid şi se acoperii cu aşternuturile subtiri. Nu putea dormi. Se întorcea de pe o parte pe alta, la final închizînd ochii. „Nu-ţi poti imagina prin ce am trecut!” gîndi ea.
În uşă se auzi o bataie fermă şi patrunzatoare, care fu menită să o trezească pe brunetă, urmată de una ceva mai uşoară. Yuri nu se temu, şi deschise uşa imediat ce se dezmetici. De partea cealaltă se afla Shin.
-Tu? Întrebă ea.
-N-ai vrea să vi cu mine la o plimbare prin padure? Întrebă acesta rînjind.
-Sigur. Dar avem voie?
Baiatul rîse şi o trase de mînă. Acesta era un semn că da.
Ceea ce i se paruse ei cu cîteva zile în urmă a fi cea mai îmbîrligată padure din cîte există, era nici pe departe aşa de încurcată cum credea ea. Shin îi explică punctele de reper, la nivelul copacilor, o învăţă să nu se învîrtî în cerc şi îi arată toate scurtaturile.
-Şi, întrebă Yuri, toată padurea este aşa urîtă şi batrînă?
-Speram că nu o să întrebi! Zîmbi Shin.
El o trase pe brunetă de mînă, semn să îl urmeze. Baiatul o purtă în adîncul codrului, şi cînd ajunse la ceva ce semana cu o piatră sculptată, se opri. Ridică bolovanul, iar de jos îi patrunse o lumină puternică. Shin coborî primul pe ceea ce semana cu o scară, pe urmă o ajută şi pe colega sa să coboare. La capatul acelor lemne înşirate pe verticală fură încîntati să vadă un lac cu apă curată, în care înotau feluriti peşti, precum şi vegetatie de padure şi animale salbatice.
-Îţi place? O întrebă el.
-Stai să înteleg! Spuse ea, uitîndu-se în sus. Noi tocmai am coborît din cer?
-Ţi-am mai zis! Aici totul sfidează legile lumii! Nimic aici nu e normal. E o lume care traieşte după propriile reguli!
-Atunci, îmi place!
Yuri remarcă animalele care se ascundeau după arbuşti şi priveau speiate. Îl lovi uşor pe Shin peste umar, apoi îi arată vietuitoarele.
-Nu trebuie să vă speriati! Se adresă el animalelor. E o prietenă.
-Ai gusturi destul de bune, prietene! Spuse cerbul ieşind dintre ai sai. E mai frumoasă ca fata pe care ai adus-o aici înainte!
-Se referă la Ai, clarifică Shin cînd o vazu pe brunetă dezorientată.
-Animalele...vorbesc?!exclamă aceasta.
-Da ce crezi tu, cucoană! Se repezi bursucul. Că om sta noi toată ziulica aici fară să scoatem un cuvintel? Frumoasă, frumoasă, dar pretentioasă nevoie mare!
-De te mai iei de Yuri, te fac sos de chili! Îi spuse Shin. Acuma ia faceti paşi, sau mă duc şi scriu în ziar că n-aveti ce face numa să bîrfiti oameni toată ziua!
Animalele îl vazură pe baiat destul de nervos, aşa că se retraseră în linişte. El o prinse de talie pe Yuri şi o duse lîngă apa lacului. Acolo statură ei vreo 2 ore, doar povestind.
-Şi, ce element stapîneşti? Întrebă Shin.
-Nu ştiu. Nu am încercat niciodată....
-Zi-mi zodia.
-Scorpion.
-Foc sau apă, raspunse clar Shin. Eu sunt Capricorn. Mai mult cu lumina.
-Tu de cînd eşti aici? Întrebă bruneta.
-Orochimaru-sama m-a adus aici cînd aveam 7 ani, adică acum 10 ani. De atunci eu am fost mereu cu ajutatul celor noi şi sunt cel mai bine antrenat din tabară, numai nu cel mai puternic...
Discutile au continuat aşa, încă ceva vreme, dar nu vă mai retin cu lucruri inutile

***************************************************************
-Eşti sigură că poti face asta, Yu? Întreba o voce sumbră, de femeie.
-Stai liniştită, Ai. În fond, suntem partu.
-Nu ar trbui să te bazezi pe asta, iubire....
-Ştiu, Shin. Dar imaginează-ţi toate acele urlete de durere....
-Nici nu vor şti ce i-a lovit....
*end*

Ok, de aici ar trebui sa intelegeti care o fost faza cu venitu la Orochimaru, si etc....
P.S. din faza finala nu ma astept sa intelegeti mare lucru, asta era si dorinta mea :D

@ world_sasuke - stiu ca am zis ca il vom face impreuna, da lasa ca il facem pe urmatoru :))

@ your_dream - ma bucur ca-ti place si sper ca chapteru asta sa te scoata din ceata :)