The life of a male prostitute (yaoi,shounen ai and normal couples)

[adyna_45]

Sixth dilemma: Will he hurt again?

Neoanele se aprindeau si se stingeau pe rand. Zecile de asistente se grabeau sa ajunga undeva , medicii vorbeau cu familiile pacientilor. Cativa pasi rapizi, dupa care urma o bubuituta puternica.
- La naiba, ti-am zis ca ai sa regreti! se auzira tipetele lui Kanon in intreg holul. Brunetul il tinea strans de guler pe Hideki si era gata sa il loveasca in orice moment.
- Kanon, da-i drumul. Numai tipa ,(pentru Dumnezeu, inainte de semnele de punctuatie nu se pune spatiu!) vorbi blondul incet, incercand sa-si faca iubitul sa se calmeze si sa ii dea drumul baiatului.
Tomo privea de mai departe si se amuza de scena pe care o vedea. Kanon era mult mai furios ca de obicei, Roro parea sa fie foarte ingrijorat in timp ce Hideki era, pentru prima oara, furios si agitat.
- Iti zic ca nu am facut nimic! scrasni din dinti argintiul, uitandu-se cu furie spre brunet.
In ochii lui Hideki, ce sclipeau puternic, se putea vedea durere, furie dar si nebunie. Ochii sai priveau agitati cand intr-o parte, cand in alta, parca cautand(ce e subliniat e cacofonie! Puteai scrie asa: "[...]parca incercand sa gaseasca[...]) o cale de salvare. In cele din urma , Hideki il lovi pe Kanon cu pumnul in burta si se elibera din stransoare. Initial,(nu sunt foarte sigura dar cred, si subliniez cred, ca dupa un adverb ce arata timpul desfasurarii actiunii se pune virgula...dar iar iti zic, cred, nu sunt sigura!) dorea sa se duca jos, la cantina, dar brunetul continua sa il enerveze.
- Hideki, trebuie sa iti asumi responsabilitatea! Macar o data! striga brunetul dupa el, facandu-l sa se opreasca.
- Pentru?
- Hiroki, el,(exprimarea pe care mi-o imginam eu aici este lipsita de a doua virgula. Ceva de genul: " Hiroki, el simte ceva pentru tine."...stii, in sensul de "Trebuie sa-ti asupmi responsabilitatea pentru Hiroki, el simte ceva pentru tine."...sper ca ai prins ideea!:) ) simte ceva pentru tine.(a doua propozitie putea fi incorporata in prima daca vroiai. In felul asa: "Hiroki, el simte ceva pentru tine si tu stii asta.". Dar era la legere...e bine si asa cum ai scris tu!) Tu stii asta.
- Nu e problema mea.
- Hideki!
- Am zis ca nu e problema mea!!! Nu sunt responsabil pentru sentimentele lui. Nu i-am facut nimic, bine? Ma intelegi? Ni-mi-c(cred ca puteai incerca sa desparti gramatical in silabe daca vroiai ne-aparat sa silabiseasca...si daca nu puteai sa il pui sa ii zica pe litere), se rasti argintiul lovind cu putere un carucior de medicamente ce trecea pe langa el. Dintr-o singura miscare, reusi sa il rastoarne pe jos si sa sparga fiecare recipient ce se afla in el. Pleca injurand, insa, de data asta parasi spitalul si nu doar etajul. Numai(stiu ca e complicat cu aceste "numai"-uri si "nu mai"-uri dar, din cate imi amintesc eu, e "numai" cand zici "numai de data asta" si e "nu mai" cand zici "nu mai avea cale de intoarcere"... avea cale de intoarcere. Kanon nu avea sa treaca usor peste asta si nici Hideki.
- Kanon...
- Nu acum. Mai intai vedem cum se simte Hiroki , il intrerupse pe Roro. Il lua de mana si ii facu semn lui Tomo sa intre si el in salon.
Hiroki statea in pat dar nu era deloc linistit. Umarul ii era bandajat si mana pusa in ghips dar nu il durea.
- Roro!Kanon! Unde e Hideki? intreba de odata(deodata) movaliul fara a ii lasa sa intrebe de starea lui de sanatate.
- Lasa-l pe Hideki si..
- Nu! Parea ca ii e rau! Roro, chiar plangea! incepu Hiroki sa strige prinzandu-l pe blond de mana.
Ochii ii erau inlacrimati si, desi il durea umarul, nu se putea gandi la asta. Era mult prea ingrijorat pentru argintiu. Kanon il privea ca boul la poarta noua si nu ii venea sa creada ce auzea.
- Plans? Ochii lui Hideki pot lacrima? intreba retoric incercand sa para amuzant, insa Roro il lovi peste umar si il mustra cu privirea.
- Da. Cand l-a vazut pe Kerori punand mana pe cutit, s-a blocat...nu stiu. Parea ca ii vine sa vomite si ca se sufoca. Nu vorbea nici cum trebuie si...
- Stai, stai! Nu Hideki ti-a facut asta? intreba uimit brunetul, incercand sa inteleaga ce anume se intampla.
- Nu, n-a fost el! Hideki nu mi-ar face asta si..
- A fost Kerori. Stia ca Hideki nu va putea reactiona si ca va sta ca o stana de piatra. A facut asta pentru a il lasa fara portite de scapare. Stia ca ai sa te enervezi si ai sa tipi la el si ca il vei alunga. Kanon, stii ca Hideki nu se va mai intoarce acum! tipa blondul in timp ce il lovea pe Kanon cu pumnii in piept. Desi brunetul reusea sa il calmeze pe Roro, devenea el din ce in ce mai agitat. Nu intelegea ce anume se intampla si realiza ca ajunse(ajunsese pentru ca, din cate observ eu, e o actiune inceputa si incheiata inainte de momentul vorbirii...si daca nu e asa, doar pentru ca suna mai bine:) ) mult prea repede la o concluzie. In cele din urma, pricepea ce anume dorise Hideki sa spuna cu „Nimic” si de ce era atat de furios din cauza asta.
- Hiroki, nu ar trebui sa te ingrijorezi pentru...
- Cum sa nu ma ingrijorez? Nici nu pot descrie expresia de pe chipul lui. Ce...
- Hiroki, tu nu ai nicio legatura cu el.
- Ba am si chiar daca nu as avea...
- Ce legatura poti sa ai tu?
- Il iubesc, bine? Nu stiu de cand sau cum, insa il iubesc. Bine?
Pana la ultima replica, cei doi tipau unul la altul. Kanon era nervos si incerca sa ii faca pe restul sa se calmeze dar, cu fiecare minut care trecea , aduna el toata nervozitatea din jur si o transforma in a sa.
Dupa marturisirea baiatului se facu liniste in salon. Tomo asculta amuzat cele spuse si manca bomboanele mentolate ce se aflau in incapere. Roro incepu sa isi roada unghiile in timp ce Kanon privea in jurul sau nedumerit si numai intelegea nimic.
- Ce..ce ai spus?
- Am spus ca il iubesc. Nu il cred in stare sa imi faca rau. Nu a fost el ci Kerori. De ce ati crede ca Hideki mi-ar face asta?
- Pentru ca a mai facut-o. E un maniac.
Roro ii plezni una peste ochi(puteai sa te exprimi altfel...il pezni peste ochi/ ii tranti o palma peste ochi) brunetului, dupa care incepu sa il priveasca cu furie si dezamagire.
- Cand vine vorba de munca, te respect. Te respect mai mult decat iti poti tu imagina. Insa acum nu suntem la munca. Acum sunt iubitul tau si prietenul lor. Nu iti permit sa vorbesti asa despre Hideki.
- Roro.... Kanon stia ca exagerase. Roro tinea foarte mult la baiat si nu il invinovatea pentru cele petrecute in urma cu patru ani.
- Hiroki, viata lui Hideki e... eu pot sa iti spun dar...
Era o atmosfera foarte ciudata in incapere. Kanon era acum trist si dezamagit de sine in timp ce Roro era mult prea serios pentru felul lui de a fi. Tonul vocii ii era mult mai grav si lipsit de caldura. Nu putea fi altfel pentru povestea pe care urma sa o spuna.
Hiroki descoperi atunci foarte multe lucruri despre Hideki.
Parintii argintiului erau niste designeri destul de faimosi iar fiul cel mic le mostenise talentul. Timpul trecea si copilul devenea din ce in ce mai frumos. Mama lui a inceput sa il urasca pentru ca ea imbatranea si se uratea in timp ce Hideki crestea si devenea mult mai atragator.
Pentru a il distruge, si mintal a reusit sa faca asta, l-a obligat sa se culce cu ea si l-a taiat pe fata. Tatal nu a stiut nimic si l-a ajutat sa isi vindece rana pentru a nu ramane cu cicatrice.
Cand clientii lor il observau pe Hideki, sau mai bine zis chipul frumos si trupul atragator, acesta era oferit ca si bonus pentru incheierea contractului. De fiecare data cand incheiau un contract, Hideki era oferit pentru o noapte si clientul putea face orice isi dorea cu el.
Baiatul a crezut ca asa isi va multumi parintii insa nu reusea decat sa ii enerveze mai tare. Unii incheiau contracte numai pentru a se culca cu Hideki si batranul Kyoshi nu avea sa accepte asta.
In timp, argintiul a devenit mai retras si lipsit de afectiune. Nu cunostea notiunea de iubire paternala(pternala inseamna din partea tatalui...poate parentala care inseamna din partea parintilor), nu credea in familie sau iubire. Isi cunostea doar calitatea de amant si se credea nu mai bun de atat("[...]si nu se credea mai bun de atat.".
Singurul cu care Hideki mai vorbea era Roro. Blondul lucrase o perioada cu Kyoshi si sotia lui , pentru ca si tatal lui era croitor acolo. Dupa ce l-a cunoscut pe Kanon si a inceput sa aiba probleme financiare, a trebuit sa renunte la slujba de acolo. Cand a fost parasit, Hideki s-a transformat intr-o adevarata stana de piatra. Nu cunostea fericirea, iubirea sau blandete(fericirea-iubirea-blandete...suna cam aiurea...poate fericirea-iubirea-blandetea) si numai("nu mai" e "numai" cand e sininim cu "doar" in snsul de "doar atat/ numai atat"... in rest e "nu mai") credea nici in prietenie.
Cand Roro a incercat sa se justifice si sa(ii) explice adolescentului de ce trebuia sa plece si sa il lase singur ... a avut loc un adevarat dezastru.
Intreaga lume din jurul lui il folosea numai pentru sex, singurul sau prieten il abandona in numele iubirii, dar pentru a fi folosit in acelasi mod ca el. Rationamentul lui Hideki era usor de inteles. Roro era singurul pe care il credea cinstit si de abia(poate ca era mai bine daca spuneai doar "abia") la sfarsit afla ca de fapt nu e asa.
Prefera sa il vada pe blond mort inainte de a ajunge o c***a ca si el.
Din nervozitate a dat in criza de isterie si numai(nu mai) era constient de actiunile sale. A luat un foarfece(am sincera impresie ca termenul modern pentru "foarfece" este "foarfeca" dei e corect si cum ai zis u) de pe masa de lucru si a inceput sa il loveasca pe Roro de foarte multe ori.
Kanon il astepta pe blond afara si, vazand ca nu se mai intoarce, lua decizia de a intra inauntru. Gasi un baiat razand exact ca un nebun in timp ce plangea in hohote si pe Roro sangerand.
Blondul mai avea si acum cateva cicatrici in zona umarului.
- Hideki...el e sensibil la unele lucruri. Nu poate reactiona atunci cand cineva e atacat pentru ca isi aminteste de sine si se ingrozeste. Nu e un maniac, doar a suferit mult. Eu nu cred ca as fi reactionat altfel in locul lui. Nu imi pot nici macar imagina suferinta lui, termina de explicat Roro zambind fals.
- Stai ...stai asa, se balbai Hiroki printre lacrimi. Vrei sa imi zici ca Hideki sufera de caderi mintale? Ca e ...labil psihic?
- Poti sa ii spui cum doresti. Trebuia sa il iau cu mine chiar daca m-a ranit. Intelegi, nu? Kanon...
- Inteleg. Daca il lasam acolo putea sa ajunga mult mai rau decat e acum. A vrut sa se revanseze pentru ce ti-a facut si din cauza asta l-am primit.
- Da, insa niciodata nu ai incetat sa fii neincrezator. Erai prietenos cu el doar il lucrurile care tineau de suprafata. Chiar daca ii zambeai, asteptai urmatoarea lui izbucnire, totul pentru a imi dovedi mie ca m-am inselat. Si eu am gresit,(asta era un punct...: "Si eu am gresit. Mereu l-am comaptimit si nu i-am dat sansa sa isi revina cu adevarat."...dupa parerea mea asa arata mai bine) mereu l-am compatimit si nu i-am dat sansa sa isi revina cu adevarat.
- Da, bine! Am priceput. M-am grabit sa trag concluzii si am gresit. Am gresit, bine?
Daca Kanon nu ar fi fost un om puternic, cu siguranta in acea zi ar fi plans. Roro avea motive sa fie ingrijorat pentru Hideki si nimeni nu putea sa ii spuna sa se calmeze sau sa numai fie tulburat.
Tomo asculta discutia si se uimea. Stia ca argintiul are o latura ascunsa si ca uneori se taie pe maini, insa nu intelegea de ce se ascunde de toti.
- Inteleg...mormai el cu gura plina de bomboane, atragand atentia celor trei.
- Tomo?
- Inteleg acum de ce, cand se intoarce de la un client, se priveste scarbit si zambeste ironic. Inteleg de ce uneori sta numai pe intuneric si de ce e in stare sa se lase si omorat pentru Roro. Stiti, cateodata cand zambeste, am senzatia ca e diavolul in persoana. Ar trebui sa stiu, doar dintre voi toti, eu am stat cel mai mult in preajma lui.
Micul baiat avea dreptate. Kanon si Roro nu petreceau impreuna cu Hideki atata timp cat o facuse Tomo. Chiar si dupa sosirea lui Hiroki, tot Tomo era cel ce statea cel mai mult in preajma argintiului. Baiatul fu(fusese...am impresia ca fu e viitor...sunt aproape sigura) martor la multe iesiri ale lui Hideki insa tacuse din gura de fiecare data. Era ceva ce numai el stia si dorea sa pastreze asta pentru el(puteai in locui cu "dorea sa pastreze asta pentru sine").
- Hideki nu e rau. Refuz sa cred asta.
- Nu e vina mea. Tu ai fost cel care mi-a zis ca Hideki se comporta ciudat si ca a sugerat ca Hiroki sa ramana cu el. Ce puteam sa cred? Ai zis ca amandoi se comportau ciudat... mormai brunetul in timp ce lovi cu putere masa de langa el.
- Pot explica asta! Hideki a vrut doar sa ma ajute!! Adevarul era ca ma cam durea corpul si ca nu as fi rezistat...a vrut doar sa ma protejeze.
- Ei, iarta-ma ca nu mi-l pot imagina protejand pe cineva.
- Kanon!
- Ce? Roro, fii serios. Nu te poti astepta sa imi schimb parerea despre el peste noapte. Si, ma rog, de ce trebuia sa il protejeze?
- Pentru ca...
Chipul lui Hiroki se inrosise brusc si ranitul numai(nu mai) putea spune nimic. Nu stia cum sa le explice ca , desi il stia numai de o luna, azi noapte cei doi s-au culcat impreuna. Kanon era deja recalcitrant si cu siguranta ar fi trantit ceva, in timp ce Roro probabil si-ar fi tras o palma peste ochi si s-ar fi asezat pe pat, de doua ori mai ingrijorat. Pentru Tomo nu se ingrijora. Micutul parea sa adore intreg teatrul.
- Hiroki, de ce a spus Hideki ca te doare corpul?
- Pentru ca...pai...
- Hiroki, spune-mi ca nu ...nu te-ai culcat cu el, nu? intreba Kanon uitandu-se urat la el.
- Bine, nu spun! Zambi movaliul incercand sa para amuzant.
Cand Kanon ii arunca o privire plina de furie, Hiroki isi dori sa se poata ascunde dupa pat sau sa intre in pamant, dar stia ca asta nu e posibil.
- Deci...te-ai culcat cu el... rosti brunetul pe un ton suparat si ironic.
- Pai...haha...eu...
- Si Hideki s-a culcat cu tine...
- Nu fi idiot, Kanon. Daca a zis ca s-a culcat cu Hideki inseamna ca si Hideki s-a culcat cu el, rase Tomo scotand limba la brunet. Tacu din gura cand Kanon isi intoarse privirea spre el.
- Si sa inteleg ca nu a vrut sa mergi in parc...pentru ca te durea corpul...pentru ca te-ai culcat cu el...pentru ca ai tampit.
Brunetul era foarte multumit de concluzia lui. Dadea din cap desi nu avea motive si se stramba in timp ce isi stergea buzele si se aseza pe patul liber din salon.
Ochii lui Roro sclipeau puternic. Stia ca Hideki considera sexul ceva normal si ca nu avea probleme in a se culca cu persoanele din jurul lui. Ceea ce il facea sa se gandeasca la posibilitatea ca argintiul tinea cat de cat la Hiroki era ingrijorarea de care daduse dovada.
De obicei, Hideki se culca cu persoana respectiva dupa care o ignora, in niciun caz nu se preocupa daca il doare sau daca ii e rau.
- Kanon, stii ce ai de facut acum(cred ca il puteai face sa exclame).
- Huh?
- Trebuie sa te duci dupa Hideki si sa il aduci inapoi aici. Dupa scena de afara, nu cred ca se va intoarce si nici nu se va duce la club.
- Ce scena?
- Ah, nimic. Kanon s-a gandit doar sa se rasteasca putin la Hideki si sa il ameninte. Hide nu va inghiti asta asa ca va pleca. Mai demult a promis ca, daca va incepe sa ne deranjeze, va pleca(va disparea/nu va mai sta). Iar tu, Kanon, il vei aduce inapoi.
- Dar ce? Sunt dadaca lui?
Roro il lovi din nou peste umar dupa care se uita furios la iubitul sau. Brunetul se prefacu ca nu face nimic si incepu sa fluiere linistit. Era inutil sa se revolte, oricum avea sa se duca dupa Hideki si sa ii ceara sa se intoarca.
Considera ca ii era acordata prea multa atentie si ca se facea mult prea multa zarva pentru el, nu se putea pune nici cu iubirea, nici cu prietenia. Din iubire pentru Roro ,avea sa il caute pe Hideki si pentru ca toti il considerau prieten, avea sa ii ceara scuze si sa il roage sa se intoarca.
Era o exagerare la drumul mare. Si ce daca tipase la el? Asta nu insemna ca vine sfarsitul lumii sau ca toti ar trebui sa faca ditamai scandalul. Niciodata nu il suportase pe Hideki pentru ca il considera un printisor ce sa da mare si asteapta ca totul sa ii fie dat.
Hiroki trebuia sa mai petreaca o noapte in spital pentru a putea fi externat. Avea sa isi tina mana in ghips cateva saptamani insa nu il deranja.
In cele din urma, intors in camera lui Hideki, se aseza pe pat si il astepta. Kanon nu reusi sa il gaseasca oricat de mult il cauta. Era ca si cum il inghitise pamantul. Atat el, cat si Roro, se temeau ca poate Kerori (chiar nu inteleg ce e cu spatiul asta gol!)
l-a dat de gol la parinti, si acum era din nou sub dominatia lor.
Movaliul isi petrecea fiecare zi in camera argintiului si astepta ca acesta sa se intoarca, insa nu primea niciun semn.
Uneori, noaptea, cand se culca in patul lui Hideki, ii putea simti mirosul trupului si isi amintea cele petrecute intre ei doi.
Era suficient numai sa inchida ochii pentru a retrai acele momente. Isi amintea gustul limbii argintiului,(fara virgula) ce ii cerceta gura, buzele acelea delicate si rosiatice ce le sarutau pe ale lui si apoi ii ofereau mangaiere pe intreg trupul.
Ar fi jurat ca Hideki se afla din nou acolo si ca degetele lui se plimbau din nou pe pielea sa si ca ii mangaiau obrazul. De fiecare data cand isi amintea, trupul sau retraia acel moment si se incingea din ce in ce mai mult. Era ca si cum celulele sale incepeau sa pocneasca si sa se restructureze. Fiecare particica a corpului sau il obliga sa isi aminteasca fiecare mica durere pe care o simtise si placerea ce urma dupa ele.
Numai amintindu-si gandurile din acele momente il faceau sa se inroseasca la fata.
Nu avuse(nu avusese atunci curajul? sau ceva de genul "trecut-prezent"?...cred ca nu avusese atunci curajul...) curaj sa isi lase vocea sa fie auzita, nu si-ar fi spus gandurile niciodata. Nu simtise niciodata furnicaturi ca acelea, nici cand aflase ca e adoptat nu ii batu(batuse...simtise-batu...suna cam aiurea, nu crezi? inima atat de tare ca atunci.
Hideki suferise mult si nimic din ceea ce ii putea spune el nu avea sa il faca sa uite, dar chiar daca nu putea sa stearga acele amintiri din mintea lui, isi dorea sa ii fie acordata macar sansa de a ii face viitorul mai dulce.
- Hei, ati vazut stirile in ultima vreme?
Hiroki cobora la parter si auzi doi dintre baietii ce locuiau acolo vorbind intre ei. In curand, isi facu aparitia si Kanon si amandoi s-au asezat pe scaun asteptand sa afle ce s-a intamplat.
- Am vazut o stire la televizor. Un grup de batausi s-au aranjat bine acum doua nopti. Spun ca nu stiu cine a pornit cearta dar cu siguranta le-a placut sa se bata, incepu sa povesteasca unul dintre ei.
- Da, dar lucrurile astea se intampla foarte des. Partea interesanta a fost ca un minor a iesit din asta impuscat. Parca l-au impuscat in cap sau... numai tin minte. Tipul care a apasat pe tragaci va ajunge sigur la inchisoare.
- Nu cred ca e o idee buna sa va mai uitati la stiri. Si in meseria noastra se intampla destule lucruri de genul. De ce nu cititi o carte, in schimb? le sugera Kanon facandu-le semn sa renunte la televizor si sa isi gaseasca alte ocupatii.
- E teribil...Kanon, ce face Hideki acum?
Trecuse mai bine de o saptamana de cand Hideki nu venise la club si brunetul dorea sa renunte deja. Daca mofturosul nu dorea sa se intoarca, era numai problema lui. De ce sa isi distruga el nervii si sa isi piarda timpul cautand o persoana ce nu vrea sa fie gasita?
Din partea lui, Hideki putea sa se si spanzure, insa nu isi putea exprima gandurile cu voce tare. Daca o facea , Roro ar fi inceput sa il evite si relatia dintre ei doi se putea strica. Ultimul lucru pe care Kanon si-l dorea era ca iubitul sau sa il paraseasca sau sa inceteze a il mai iubi.
- Nu stiu ce face, insa,(fara virgula...trebuia sa o pui inainte de "insa") in locul tau, nu m-as ingrijora prea mult. Stie cum sa faca rost de bani. E nevoie doar sa intre in discutie cu orice tip de pe strada si se va alege cu niste bani buni.
- Da...sper ca e bine...
Desi nu dorea sa auda de Hideki, absenta lui il ingrijora. Toti din jurul sau pareau a tine cu adevarat la baiat si in curand, pana si Kanon,(fara virgula) incepu sa simta un gol in stomac cand se gandea la el. Nu se putea abtine din a se intreba unde naiba era si ce dracu’ facea.

1. Aceleasi virgule zapauge...desi vad mari imbunatatiri
2. Timpurile verbale...si le scartie destul de tare inca...dar sunt sigura ca te vei descurca si cu ele...
3. Greselile de tastare aproape ca lipsesc cu desavarsire...am vazut doar 1-2! Bravo!
4. Exprimarea mai trebuie putin lucrata
5. In rest, totul e ok!

Nu-s multumita! Unde e capitolul ala romantic pe care eu il visez de atata timp? Eu visez la un Hide vindecat si tu faci un Hide suferind, disparut si posibil mort! Ma supar, sa stii!:zuppy01:
Omg! Omg!! Omg!!! OMG! Cum adik? Mama lui era geloasa pe el? Tu ai un minunat talent de a constiui tot felul de parinti dezaxati psihic! Ma spriu...daca si parintii mei sunt asa?:zuppy07:
Daca nu il aduci inapoi pe Hide, te scalpez! Si stai sa-ti narez eu cum il aduci inapoi:
"Trebuie sa il caut! Poate ca pe mine ma va la sa sa il gasesc!" gandi Hiroki ridicandu-se rapid din pat. Mirosul argintiului se simtea inca in toata camera. Movaliul se imbaraca la repezeala cu ce-i cazu in mana si o zbughi in jos pe scari, iar apoi pe usa afara.
In noaptea neagra, lipsita de luna si de orice geana de lumina, baiatul cauta cu disperare orice semn de viata pe acele stradute ascunse, indepartate de ochii lumii. Inima ii tresalta cu putere in piept, parc vrand sa o ia inainte pentru a-i arata calea catre cel cautat. Tanarul tresarea la fiecare zgomot si de fiecare data cand i se parea ca surprinde vreo miscare, se oprea pentru cateva secunde pentru a-si forta mai mult vedere, dupa care pornea iar.
Cand trecea pe langa o fundatura chiar mai intunecoasa decat restul stradutelor, asta daca era posibil, simti cum ceva, sau cineva, il trage de mana chiar intr-acolo.

Iar acum ramane la latitudinea ta sa alegi daca vei folosi varinta mea sau daca vei folosi o alta varinta prin care sa il aduci pe Hide inapoi! Dak nu il faci sa se intoarca, jur pe ce am mai sfant pe lume ca o sa te stresez atat de tare incat o sa-mi indeplinesti si dorinta asta!
cam atat pe azi! Kissu and Gambate! Astept nextu! Ja'!