01-12-2007, 07:00 PM
O zii de cosmar
Afara incepea sa se intunece.Cerul,odata senin si plin de nori pufosi era acum posomorat si intunecat.Lacrimi cadeau din vazdug si se zdrobeau de asfaltul rece.In spital era o liniste mormantala.Nimeni nu putea spune nici un cuvant.Usile clinicii se deschisera si intra Yuki ud din cap pana in picioare,cautand parca ceva.
-Shuichi!Unde esti?Striga acesta disperat.
-Eiri,linisteste-te.Trebuie sa vina medicul sa ne spuna ce s-a intamplat.Incearca Thoma sa il calmeze pe romancier care facea ca un leu in cusca.
In acel hol se aflau Hiro,Sakano,K,Fujisaki,Thoma si bineinteles scriitorul.Cand doctorul a venit,toti cei prezenti au navalit pe el cu diferite intrebari.
-Domnule,spuneti-ne cum se simte Shuichi.Spune Hiroshi cu lacrimi in ochii.
-Ma tem ca am vesti proaste.A pierdut mult sange.Dar cel mai rau lucru este ca a intrat in coma.imi pare foarte rau sa va dau aceasta veste.
La auzul acestor vorbe,novelistul cazu in genunchi si incepu sa planga.Toti erau socati de atitudinea pe care acesta o avea.Se asteptau sa fie nervos,sa dea cu pumnul in perete...dar nu sa planga.
-Degeaba plangi acum!Crezi ca lacrimile tale il vor face pe Shu sa isi revina?Striga Hiro avand un acces de furie.
-Nu ma astept la acest lucru,dar stiu ca sunt in stare de orice pentru a-i salva viata!Raspunde romancierul suspinand.
-Ma scuza-ti,cine are grupa de sange A2?Trebuie sa ii facem o transfuzie rapida.Intreaba medicul stergandu-si broboanele de transpiratie instalate pe frunte.
-Eu o am!Spune scriitorul ridicandu-se de pe gresia rece.
-Atunci sa ne grabim.Orice secunda conteaza.
Dupa ce au facut recoltarea,din cauza ca era slabit,Yuki a fost dus in acelasi salon cu Shuichi.Acesta s-a ridicat incet de pe patul inve;it cu un cearceaf alb,si s-a dus langa solist,care,era cufundat intr-un somn adanc.Doua lacrimi au cazut din ochii tristi ai romancierului,si cu vocea tremuranda a spus:
-Doamne,nu ingadui sa pateasca ceva.Eu sunt vinovat.Daca vrei sa iei pe cineva la tine,ia-am pe mine.Dar lasa-l pe el sa traiasca.Baiatul acesta m-a invatat sa daruiesc iubire,si cel mai important lucru mi-a aratat cum e sa traiesti dupa propriile reguli.Fara el nu pot sa traiesc!Striga romancierul lasand capul pe structura rece de metal a patului.
Dupa ce si-a revenit,doctorii au fost nevoiti sa il oblige sa iasa din salon,impotriva vointei lui.Afara,toti aveau capetele aplecate,si lacrimi reci cade-au pe gresia rece si alba.
Dupa aproximativ doua ore,au ajuns si Mika impreuna cu Ryuichi.Primul lucru pe care fata l-a facut a fost acela sa-si imbratiseze fratele ale carui alcrimi numai conteneau sa se opreasca.
-Gata Yuki,linistestete.Spune aceasta imbratisandu-l strans.
-Daca moare?Ce ma fac eu fara surasul lui,fara glumele lui nesarate...ce ma fac fara Shuichi?Striga acesta ingropandu-si obrajii in palme.
In partea cealalta a holului,Thoma ii povstea totul lui Ryuichi,care era pur si simplu socat de ce auzea.
-Caroline a fost in stare de asa ceva?Femeia asta este o criminala.Merita cea mai grea pedeapsa.
-Din cate am inteles a fost prinsa si arestata.Dar sa nu crezi ca acest lucru il va readuce pe Shu la viata.Spune seful asezandu-se pe un scaun rece,de culoare rosie.
-Sunt constient de acest lucru.Raspunde Ryu trecandu-si mana prin par.
Era deja tarziu.Ploaia se linistii,dar afara continua sa fie frig.In spital,se puteau auzii cuvintele spuse de cei aflati acolo.
-Yuki,mergi acasa?Intreaba Mika aranjandu-i parul.
-Cum sa plec?O sa stau aici pana isi revine!Vine raspunsul romancierului care parea sa se fi linistit.
-Bine,eu ma duc sa fac un dus,dorm putin dupa care ma intorc.
-In regula Mika.Ai grija cum conduci.Spune scriitorul destinzandu-si trupul pe scaunul inconfortabil.
Pe holul spitalului mai erau decat doua persoane:Hiro si Eiri.niciunul dintre ei nu scotea un cuvant.Se putea auzii vantul ce flutura perdeaua mare si alba ce acoperea una dintre ferestre.
-Yuki?Se aude o voce ce il trezii pe romancier la viata.
-Da?
-Ti-am adus o cafea.Va fii o noapte lunga.Spune chitaristul intinzandu-i un pahar.
-Merci.Raspunde novelistul luand cafeaua fierbinte.
-Inca nu imi vine sa cred ca energicul meu prieten doarme acum pe un pat de spital.Deja imi lipsesc prostiile lui,surasul lui inocent.Spune Hiroshi lasand capul in jos.
-Isi va revenii.Sunt in stare sa imi dau viata pentru ca el sa traiasca.Sa fii sigur de asta!Spune novelistul sorbind din cafeaua calda.
Hiro privea si nu ii venea sa creada.De cand devenise Yuki atat de sensibil.Poate ca accidentul suferit de cantaret a avut un impact atat de puternic asupra lui incat il trezii la realitate.O realitate trista,din care singura cale de evadare erau visele frumoase,ce pareau sa fie din ce in ce mai departe.
Afara incepea sa se intunece.Cerul,odata senin si plin de nori pufosi era acum posomorat si intunecat.Lacrimi cadeau din vazdug si se zdrobeau de asfaltul rece.In spital era o liniste mormantala.Nimeni nu putea spune nici un cuvant.Usile clinicii se deschisera si intra Yuki ud din cap pana in picioare,cautand parca ceva.
-Shuichi!Unde esti?Striga acesta disperat.
-Eiri,linisteste-te.Trebuie sa vina medicul sa ne spuna ce s-a intamplat.Incearca Thoma sa il calmeze pe romancier care facea ca un leu in cusca.
In acel hol se aflau Hiro,Sakano,K,Fujisaki,Thoma si bineinteles scriitorul.Cand doctorul a venit,toti cei prezenti au navalit pe el cu diferite intrebari.
-Domnule,spuneti-ne cum se simte Shuichi.Spune Hiroshi cu lacrimi in ochii.
-Ma tem ca am vesti proaste.A pierdut mult sange.Dar cel mai rau lucru este ca a intrat in coma.imi pare foarte rau sa va dau aceasta veste.
La auzul acestor vorbe,novelistul cazu in genunchi si incepu sa planga.Toti erau socati de atitudinea pe care acesta o avea.Se asteptau sa fie nervos,sa dea cu pumnul in perete...dar nu sa planga.
-Degeaba plangi acum!Crezi ca lacrimile tale il vor face pe Shu sa isi revina?Striga Hiro avand un acces de furie.
-Nu ma astept la acest lucru,dar stiu ca sunt in stare de orice pentru a-i salva viata!Raspunde romancierul suspinand.
-Ma scuza-ti,cine are grupa de sange A2?Trebuie sa ii facem o transfuzie rapida.Intreaba medicul stergandu-si broboanele de transpiratie instalate pe frunte.
-Eu o am!Spune scriitorul ridicandu-se de pe gresia rece.
-Atunci sa ne grabim.Orice secunda conteaza.
Dupa ce au facut recoltarea,din cauza ca era slabit,Yuki a fost dus in acelasi salon cu Shuichi.Acesta s-a ridicat incet de pe patul inve;it cu un cearceaf alb,si s-a dus langa solist,care,era cufundat intr-un somn adanc.Doua lacrimi au cazut din ochii tristi ai romancierului,si cu vocea tremuranda a spus:
-Doamne,nu ingadui sa pateasca ceva.Eu sunt vinovat.Daca vrei sa iei pe cineva la tine,ia-am pe mine.Dar lasa-l pe el sa traiasca.Baiatul acesta m-a invatat sa daruiesc iubire,si cel mai important lucru mi-a aratat cum e sa traiesti dupa propriile reguli.Fara el nu pot sa traiesc!Striga romancierul lasand capul pe structura rece de metal a patului.
Dupa ce si-a revenit,doctorii au fost nevoiti sa il oblige sa iasa din salon,impotriva vointei lui.Afara,toti aveau capetele aplecate,si lacrimi reci cade-au pe gresia rece si alba.
Dupa aproximativ doua ore,au ajuns si Mika impreuna cu Ryuichi.Primul lucru pe care fata l-a facut a fost acela sa-si imbratiseze fratele ale carui alcrimi numai conteneau sa se opreasca.
-Gata Yuki,linistestete.Spune aceasta imbratisandu-l strans.
-Daca moare?Ce ma fac eu fara surasul lui,fara glumele lui nesarate...ce ma fac fara Shuichi?Striga acesta ingropandu-si obrajii in palme.
In partea cealalta a holului,Thoma ii povstea totul lui Ryuichi,care era pur si simplu socat de ce auzea.
-Caroline a fost in stare de asa ceva?Femeia asta este o criminala.Merita cea mai grea pedeapsa.
-Din cate am inteles a fost prinsa si arestata.Dar sa nu crezi ca acest lucru il va readuce pe Shu la viata.Spune seful asezandu-se pe un scaun rece,de culoare rosie.
-Sunt constient de acest lucru.Raspunde Ryu trecandu-si mana prin par.
Era deja tarziu.Ploaia se linistii,dar afara continua sa fie frig.In spital,se puteau auzii cuvintele spuse de cei aflati acolo.
-Yuki,mergi acasa?Intreaba Mika aranjandu-i parul.
-Cum sa plec?O sa stau aici pana isi revine!Vine raspunsul romancierului care parea sa se fi linistit.
-Bine,eu ma duc sa fac un dus,dorm putin dupa care ma intorc.
-In regula Mika.Ai grija cum conduci.Spune scriitorul destinzandu-si trupul pe scaunul inconfortabil.
Pe holul spitalului mai erau decat doua persoane:Hiro si Eiri.niciunul dintre ei nu scotea un cuvant.Se putea auzii vantul ce flutura perdeaua mare si alba ce acoperea una dintre ferestre.
-Yuki?Se aude o voce ce il trezii pe romancier la viata.
-Da?
-Ti-am adus o cafea.Va fii o noapte lunga.Spune chitaristul intinzandu-i un pahar.
-Merci.Raspunde novelistul luand cafeaua fierbinte.
-Inca nu imi vine sa cred ca energicul meu prieten doarme acum pe un pat de spital.Deja imi lipsesc prostiile lui,surasul lui inocent.Spune Hiroshi lasand capul in jos.
-Isi va revenii.Sunt in stare sa imi dau viata pentru ca el sa traiasca.Sa fii sigur de asta!Spune novelistul sorbind din cafeaua calda.
Hiro privea si nu ii venea sa creada.De cand devenise Yuki atat de sensibil.Poate ca accidentul suferit de cantaret a avut un impact atat de puternic asupra lui incat il trezii la realitate.O realitate trista,din care singura cale de evadare erau visele frumoase,ce pareau sa fie din ce in ce mai departe.
My sin is Pride.
I'm on my highway to Hell!
Yuki is my kamy-sama. So...Shut the f*** up!
Criticii nu-i pot ranii pe creatori decta cu permisiunea acestora.
You tried to hold me under, I held my breath
Alone and now you wonder, what I possess
Nothing you can say , nothing's gonna change what you've done to me
Now it's time to shine, I'm gonna take what's mine
While you're burning inside my light
Alone and now you wonder, what I possess
Nothing you can say , nothing's gonna change what you've done to me
Now it's time to shine, I'm gonna take what's mine
While you're burning inside my light